S-a întâmplat ca primul episod al derby-ului milanez să se joace în seara de Halloween. Asta a fost cea mai mică problemă pentru Cristi Chivu și ai lui. Cea mai mare problemă vine din atitudinea cam festivă cu care campioana Italiei a abordat acest meci, mult mai important pentru fanii săi decât ”sărbătoarea” (ați sesizat sper ghilimelele) importată de la americani, la pachet cu ”Valentine’s Day”, ca să fie mai ieftin. Să te pierzi printre fantome mai treacă-meargă, să pierzi iar în derby începe să devină un obicei cam păgubos. Citeste mai mult …

N-a trecut chiar atât de multă vreme de când Balonul de Aur reprezenta o simplă distincție, acordată de o revistă de prestigiu precum ”France Football”, în care se premia excelența în sportul rege. Câștigătorul era cunoscut teoretic într-o zi de marți, în decembrie, atunci când revista apărea la chioșcurile de presă, practic numele lui se afla cu câteva săptămâni înainte, când se realiza ședința foto pentru respectivul număr. În principiu secretul trebuia păstrat, însă jurnaliștii aveau metodele lor pe-atunci, sursele lor, astfel încât totul se afla. Informația prindea de regulă pagini în ziarele epocii, depinzând de țara din care provenea ori juca premiantul, dar discuțiile se opreau repede și analizele lipseau. Fiindcă nimeni nu avea motive să le facă. Se lua totul ca atare. Citeste mai mult …

Pe cât de mult s-a vorbit despre această confruntare dintre PSG și Barcelona, pe-atât de puține cuvinte sunt necesare pentru a trage o concluzie după cele întâmplate pe ”Parc des Princes”: PSG e cea mai bună echipă din lume. Și punct. A fost în ultimii doi ani, este și-acum, rămâne de văzut dacă va fi și-n iunie, pe ”Metropolitano”. Deocamdată nimeni nu poate pune sub semnul întrebării această supremație, iar ceea ce-am observat marți ar putea să-i facă pe unii să-și reconsidere ideea că Barcelona putea în 2025 să se opună acestei mașinării infernale pe care Luis Enrique a construit-o. Și care atunci, trebuie spus și asta, era cam la început. Citeste mai mult …

Înaintea meciului pe care Man United îl avea de jucat pe ”Metropolitano”, Michael Carrick a vorbit despre timp. Mai exact despre faptul că are nevoie de mai mult timp pentru ca ideile sale să fie pe deplin absorbite de vestiar. Se punea în pielea unui antrenor nou, care și-a început treaba la început de campionat. Ceea ce, într-un fel, e adevărat, căci până spre finalul sezonului  trecut el avea statutul de interimar. Și-i mergea chiar foarte bine, lui și echipei, ceea ce nu se poate spune acum, când respectivul statut s-a schimbat, el fiind confirmat, cu contract semnat până în 2028, ba și cu posibilitate de prelungire pe încă un an, plus un salariu mărit destul de mult. Citeste mai mult …

Au fost vremuri când tot ceea ce făcea Vinicius era la superlativ. El însuși devenise un superlativ, iar atunci când mai apăreau momente negative – și apăreau – erau lăsate în spate, fiindcă tot ceea ce conta erau momentele pozitive. Nici măcar n-a trecut mult de-atunci, fiindcă golurile din cele două finale de Champions League, reușitele ce au condus Madridul lui Ancelotti spre aceste două finale și acel Balon de Aur pe care poate l-ar fi meritat nu s-au produs în secolul trecut ori în deceniul trecut. Au fost acum, recent, atât de recent încât actuala imagine a brazilianului a devenit șocantă.  Citeste mai mult …

Marți a fost ziua lui Messi. Nu, n-a fost ziua lui de naștere, a fost ziua de naștere a amintirilor. Fiindcă de-acum înainte, despre Leo Messi fotbalistul stratosferic vom vorbi doar din amintiri și nu vom mai folosi timpul prezent. Marți a fost ziua în care în Argentina și alături de Argentina în întreaga lume s-a plâns și s-a râs deopotrivă, căci a fost ultima dată când Lionel Andres a îmbrăcat tricoul echipei naționale. O zi pe care argentinienii nu și-au dorit s-o trăiască vreodată, însă o zi în care argentinienii au sărbătorit, chiar așa printre lacrimi, tot ceea ce au trăit în acest secol alături de omul care a reușit ceea ce puțini credeau că e posibil. Să facă Argentina și alături de Argentina întreaga lume să mai construiască un soclu și să-l pună alături de cel pe care-l credeau de neatins. Al lui Maradona. Citeste mai mult …