Liniștea a fost, de-a lungul anilor, principalul aliat al lui Florentino Perez. Președintele lui Real Madrid n-a oferit nicio conferință de presă în ultimii 10 ani, a vorbit extrem de rar în fața camerelor tv sau la posturile de radio, iar atunci când s-a mai întâmplat a făcut-o doar după ce s-a asigurat că nu va exista niciun fel de ostilitate față de persoana lui. Și față de mantia sa de ”Ser Superior”, cu care s-a înfășurat de la al doilea ”descălecat” în fruntea celui mai important club din fotbalul mondial. A știut să folosească această liniște în favoarea sa transformând-o într-un soi de aură misterioasă, aproape mistică, de om care poate orice, pentru care nu există cuvântul imposibil și care, dacă-și pune-n cap ceva, șansele de reușită sunt de peste 90 la sută. Citeste mai mult …
Semifinala asta dintre Arsenal și Atletico, în ambele manșe ale sale, putea foarte bine să nu-i aibă pe cele două bănci pe Arteta și pe Simeone, ci pe Kasparov și Karpov. Fiindcă exact așa au fost cele două partide, niște meciuri de șah, pe care cei doi antrenori le-au gândit extrem de meticulos. Triumfător a ieșit, în cele din urmă, Arteta, pentru că structura defensivă a echipei sale a funcționat mai bine decât cea a lui Simeone. Citeste mai mult …
Partea proastă după un meci precum cel de marți seară de la Paris e că va trebui să ne uităm la altele și să comparăm, eventual să așteptăm ceva asemănător. Ceva identic, nu, asta mă tem că nu se va întâmpla nici măcar în returul de la Munchen, mi-ar plăcea să mă înșel, dar e posibil ca miza uriașă să fie cea care-și va pune decisiv amprenta. Iar când zic alte meciuri nu, nu mă refer la ceea ce se prestează pe la noi de niște indivizi cu pretenții de fotbaliști, ci la cele din Europa, din campionatele importante, din cupele continentale. Mereu vom avea această confruntare drept reper și nu știu ce-ar trebui să se întâmple ca titulatura de partidă a deceniului să fie schimbată. Citeste mai mult …
Atunci când o finală, un meci care se dispută cu un trofeu pe masă, trece de minutul 90, trece inclusiv de prelungiri și ajunge în fața loviturilor de departajare, orice spectator neutru începe să dezvolte o părere de rău îndreptată spre echipa ce va pierde respectiva loterie. Și în special spre fanii ce s-au deplasat în număr atât de mare, având în bagaje milioane de iluzii, pe care le vor înlocui ulterior cu alte milioane de deziluzii. C-așa e în sport, nu doar în fotbal, doi câștigători nu pot exista. Citeste mai mult …
Ultima dată când Barcelona a câștigat Champions League a fost în 2015. Acea finală de la Berlin cu Juventus, cu o echipă ce-l avea pe Messi, același dintotdeauna, ce-l avea pe Neymar în cel mai bun moment, ce-l avea pe Suarez în cel mai bun moment, cel avea pe Dani Alves în cel mai bun moment, ce-i avea pe Busquets, Pique sau Rakitic. Și-l mai avea pe Iniesta. Și-l mai avea și pe Xavi, care intra doar atunci când era nevoie. Citeste mai mult …
E una din acele vești care-ți strică o seară, te lasă cu un nod în gât și te împiedică să gândești limpede. Moartea unui om nu-i niciodată plăcută, iar moartea unui cunoscut îți deschide cu totul alte perspective. Te gândești că poate e nedrept, că mai avea multe de făcut, că nimic nu anunța în urmă cu câteva luni tragedia asta. Uite că ea apare și-atunci când ți se pare că nu are cum să existe, moartea stă după colț, citește ziarul și așteaptă momentul. Citeste mai mult …
Toți ceilalți îți spun ce se întîmplă, eu îți spun și de ce se întîmplă
Recomand
Caută-mă!