Probabil că la momentul tragerii la sorți cei de la Juventus s-au declarat mulțumiți. Celtic era unul dintre adversarii preferați pentru toate cîștigătoarele de grupă, așa cum a fost Juve.

Campioana Italiei are prima șansă în contextul global al dublei manșe. Dar atenție la Celtic, căci scoțienii sînt capabili de surprize, în special pe Celtic Park, unde atmosfera va fi infernală pentru italieni. Exemplul meciului cu Barcelona, cîștigat de Celtic cu o posesie de doar 16 procente, e încă proaspăt. Echipa lui Neil Lennon, ce nu va semăna prea mult cu cea pe care am văzut-o în ”amicalul” cu Steaua, e o tipică reprezentantă a vechiului fotbal britanic. Multă energie, multă alergătură, puțină construcție dar destulă agresivitate, mingi înalte spre careul lui Buffon. Samaras ar fi referința acolo. Grecul e puternic, dar cam fără viteză. Cu toate astea, rămîne cel mai tehnic om al scoțienilor. Luptele sale cu Barzagli și Bonucci, căci se lasă cu predileție spre dreapta, vor fi interesante. Probabil că lîngă Samaras va juca Garry Hooper, 44 de goluri în 63 de partide, un tip foarte eficient în fața porții. Eficient și mult mai rapid e Forrest, omul de bandă stîngă.

Zona de mijloc, se presupune, va fi cîmpul de bătaie. Dar aici tripleta Pirlo-Vidal-Marchisio ar trebui să știe cum să gestioneze posesia. Așa ceva, Celtic nu are în echipă. Victor Wanyama e un fel de Essien în vremurile bune și cred că va fi în mercato în această vară. Probabil că Neil Lennon va căuta să pună un om care să-l tamponeze pe Pirlo e fiecare dată cînd va fi în situație de a primi, dar nu-s convins că Wanyama va fi acesta.

Apărarea lui Celtic e lentă. Pe zonă centrală, Wilson și Ambrose, dacă va juca acesta din urmă, sînt extrem de duri, dar un atacant cu rapiditatea lui Matri, agilitatea lui Giovinco și tehnica lui Vucinici le va pune mari probleme. Cît despre benzi, Asamoah ar trebui să-și impună viteza pe partea sa, în vreme ce dincolo, duelul Lichtsteiner-Lustig pare cel mai echilibrat din tot frontul de luptă.

Cît despre atmosferă. Pfff, va fi splendidă! Scoțienii se laudă că la ei sună mai bine ”You`ll never walk alone” decît pe Anfield. Și că, în general, ambianța e grozavă. Imaginile de mai jos o demonstrează. Pentru scoțieni, fotbalul în sine e o sărbătoare, iar a cînta pe stadion e ceva obișnuit.