”Aș vrea și eu să simt orice nu le place oamenilor. Aș vrea să simt frigul”.
Sînt cuvintele lui Mihăiță Neșu. L-am auzit mai demult, la ProTV parcă , l-am în văzut în pozele de pe facebook. Azi e ziua lui, dar mi se par ca mulți l-au uitat. Primii, cei care se luptau din răsputeri pentru o exclusivitate cu el, după teribilul accident.
Mi se pare incredibil acest băiat. Nu l-am cunoscut, în sensul că n-am schimbat nici un cuvînt cu el, pe vremea cînd era fotbalist în activitate, dar am o admirație nesfîrșită pentru felul în care își duce viața mai departe. Chiar așa cum e ea, o viață în care nu poate, deocamdată, să simtă frigul, e a lui, e destinul lui, e ceea ce i-a fost scris și ceea ce trebuie să trăiască. Și o face, natural, fără să ceară nimic în schimb, fără să solicite compasiune, milă.
Fiecare parcugem în viețile noastre momente de turbulență. Fiecare credem că tot ceea ce trăim e nedrept, că nu merităm să ni se întîmple anumite lucruri. Fiecare avem senzația că trăim drame. Chiar și atunci cînd nu le trăim, tindem să le construim, pentru a primi atenție. Nu vreau să mă refer aici la dramele artificiale, construite în jurul unui eveniment, să-i zicem reversibil, o prietenie destrămată, o relație eșuată, o pierdere financiară, o despărțire profesională. Cît despre ”dramele” iscate în jurul unor meciuri de fotbal, ghilimelele sînt obligatorii, nici nu vreau să vorbesc.
Dramă e atunci cînd pierzi pe cineva drag, cînd apare ireversibilul, cînd nimic nu mai poate fi reparat.
DRAMĂ E ATUNCI CÎND NU POȚI SĂ SIMȚI FRIGUL DE AFARĂ.
Cînd nu mai poți să simți ceea ce altădată ai simțit, cînd nu mai poți să trăiești ceea ce altădată ai trăit. Cînd nu mai poți să-ți controlezi viața cu propriile mîini. Cînd nu mai poți să-ți dorești altceva decît să te faci sănătos. Și cînd nu poți să știi cînd și, mai ales, dacă asta se va întîmpla.
Planuri. Obişnuim să ne facem planuri mereu. Să visăm. Să ne desenăm viaţa astfel încît să ne fie bine, astfel încît s-o trăim aşa cum vrem. În fiecare secundă facem un plan, uitînd că fiecare secundă este de fapt doar un dar divin, de care trebuie să profităm. Uităm de cele mai multe ori, adînciţi în planurile noastre, profesionale sau personale, că destinul nu face selecţie, că soarta e a fiecăruia, că nu ne putem împotrivi ei. Că, eventual, doar putem să-i venim în întîmpinare.
Uneori, nu ne rămîne altceva de făcut decît să privim în Sus şi să întrebăm: De ce? Nu vom primi nici un răspuns. Viaţa merge înainte, nu?
Așa că, hai să nu mai facem atît de multe planuri! Și să trăim viața pe care am primit-o, să ne bucurăm de ceea ce avem. Și să ne gîndim, atunci cînd sîntem nemulțumiți, că alții ar da orice să trăiască nemulțumirea noastră.
Ieșiți un pic pe balcon sau afară! Eu am făcut-o, chiar acum.
Nu-i așa că-i tare bine cînd poți să simți frigul?
P.S. Dacă aveți lacrimi în ochi, e posibil să nu fie doar de la frig.
La mulți ani Mihăiță Neșu. Sper ca peste cîțiva ani să putem să ne plimbăm amîndoi prin zăpada. Și s-o simțim amîndoi exact așa cum e.
Imi vine sa plang cand ma gandesc ce a patit acest om. Cu ce a gresit? Pacat ca ghinionul si nesansa sunt caracterizate de indiferenta si neutralitate. Cand lumea o sa realizeze ca oricui oricand i se poate intampla orice, o sa fie mai fericita si multumita cu putin, n-o sa se mai calce semeni in picioare pentru a ajunge putin mai sus. Pentru oameni ca el imi doresc un miracol, desi poate miracolul sta in simplu fapt ca traieste si si-a acceptat soarta gasind puterea sa traiasca.
Intradevar este un om fascinant, cum poate sa vorbeasca atata de sincer si atat de natural dupa tot ceea ce i s-a intamplat. Extraordinar si un model de urmat pentru fiecare.
Emotinant articol.Din pacate sunt destui care traiesc astfel de drame. Ar trebui sa avem tot respectul pentru ei si sa ne fie un exemplu. Ar fi bine sa invatam sa pretuim ceea ce e important in aceasta viata pana nu e prea tarziu.
Superb articol !!!
Respect Andrei,
Respect Nesu !!!
subscriu.
Superb articol, felicitari Andrei…
Excelent articol. Felicitari!
Ai furat declaratiile de la Tolontan, i-ai furat si poza si tu ai auzit la Pro TV! Plagiatorule
si cand te gandesti ca in atatea zile suntem suparati pentru lucruri stupide…care cu ce echipa tine, ce jucator ii place…
Toate astea is trecatoare si ar trebuie sa fim mai buni cu cei de langa noi!
Bun articol, merci Andrei!
Respect Mihaita, sa te faci bine pentru tine dar si pentru noi!
nu stiam ca esti o persoana atat de religioasa…”fiecare secunda e un dar divin”…
apoi n am inteles o pe asta cu destinul…pana la urma ori e dar divin ori e destinat, predefinit?
intr`adevar, ceea ce i s`a intamplat acestui baiat este crunt. pur si simplu crunt, ii doresc tot binele din lume si progrese cat mai dese. mi`as dori sa se gaseasca niste solutii, paralizia este din pacate din ce in ce mai des intalnita si nu putem decat sa ne imaginam cat este de dura. cred ca tot ce putem noi sa facem este sa apreciem ceea ce avem. sa apreciem cu adevarat.
eu cand mi`am spulberat genunchiul acum 1 an am reflectat destul de mult asupra acestui fapt. multe saptamani in carje si o recuperare indelungata mi`au aratat ce inseamna sa nu fii sanatos, iar acum ma bucur sincer ca merg pe 2 picioare si ca voi avea sansa sa fac si sport din nou. si vorba aia, vorbesc doar despre un genunchi, o situatie absolut lejera daca privesti in perspectiva, chiar imi este putin jena sa o pomenesc la acest articol.
In mare nu sunt de acord cu Andrei, sigur, este de admirat ca baiatul incearca sa fie puternic la televizor, dar problemele lui si sentimentele lui nu si le poate imagina nimeni. Nu cred ca il incalzesc aceste cuvinte frumoase. Pe de alta parte, altceva nu e de facut.
Multa sanatate tuturor!
12 Comentarii