7 mai rămîne o bornă importantă în fotbalul românesc, poate cea mai importantă. Pe 7 mai 1986 o echipă din România aducea Cupa Campionilor Europeni la Bucureşti. Ziua cînd, vorba unui promo, am fost şi noi stăpînii lumii. Am mai spus-o, nu sînt și nu voi fi probabil niciodată stelist, dar asta nu înseamnă că nu știu să respect adevărul și valorile. Ceea ce alții nu fac.
Măcar un şpriţ, ceva, putea şi finanţatorul să dea, eventual sacrifica o oaie-două, un miel că tot e perioada Paștelui, şi punea şi de un grătar. Pe de altă parte, nu e nici o mirare. Pe vremea aia era un demn habarnist în ale fotbalului, nu că acum ar fi o enciclopedie, şi un destoinic crescător de animale. Pesemne că-şi aduce mai repede aminte cum mergea iaurtul pe 7 mai 1986 decît că Lăcătuş şi Balint au transformat penaltyurile decisive. Cine au fost cei care au ratat deja e prea mult.
Să revenim la oile noastre! Merge în context. Şi să vorbim despre un lucru important. La care astăzi nici măcar n-am avea curaj să visăm. În 1986 am avut o echipă care a bătut Barcelona. Într-o finală europeana, în cea mai importantă finală europeană posibilă. Sînt destui care spun acum că meciul a fost prost, că Steaua doar s-a apărat şi a avut noroc. OK, şi ce dacă? Ideea rămîne. Aşa prost cum a jucat, Steaua a fost egala Barcelonei timp de 120 de minute şi a bătut-o la penaltyuri.
Iar acel meci nu reprezintă sub nici o formă caracteristica fotbalului Stelei din acea perioadă, absolut strălucitor pe alocuri. “Tiki-taka Barcelona” nu era o caterincă ieftină, zău că era chiar o realitate! Steaua din 1986 pasa mult mai repede decît Steaua de azi, viteza de joc de atunci era peste cea de azi. Luaţi de curiozitate orice meci de atunci, returul cu Anderlecht spre exemplu, şi o să vă convingeţi.
Sînt lucruri pe care banii nu le pot cumpăra. Aşa cel puţin se spune într-o reclamă tv. Se mai spune ceva acolo: “Fericirea copilului meu e nepreţuită”. Pe 7 mai 1986, milioane de copii au fost fericiţi. Copiii de atunci au devenit oameni mari, oamenii mari de atunci au mai îmbătrînit. Amintirile lor sînt nepreţuite. Amintirea fericirii de atunci. Şi nici un finanţator din lume nu va putea cumpăra acest sentiment.
Minunat scris.
Articol simplu si la obiect. Ce pretentii sa avem de la actuala conducere cand singuri declara ca nu exista nici o legatura intre echipa actuala si performanta din 86? Cand despre returul cu Anderlecht, cred ca este cel mai frumos meci pe care l-am vazut vreodata. I-am „calcat pe ochi” :)
Pai in afara de Anderlecht a jucat numai cu echipe de 2 lei pana in finala…….Nu stiu daca mai exista o tara in lumea asta unde se sarbatoreste in fiecare an catigarea CCE de 27 de ani…….Steaua a castigat CCE printr-o conjunctura favorabila,erau anii cand echipele din Anglia au fost excluse…..Faceti comparatia intre echipele pe care le-a intalnit Steaua in 86 in drumul spre finala si echipele pe care le-a intalnit Craiova in drumul spre semifinala cu Benfica…….
Nici un cuvintel si despre nea Vali Ceausescu care a facut posibila aceasta performanta?? Nu e meritul STELEI! E meritul regimului de trista amintire! Daca Ceausescu tinea cu Minerul Motru ar fi fost ei in locul Stelei!
@ovidiud
Nu am pretentia sa dau lectii de istorie, dar uita-te un pic aici http://www.fcsteaua.ro/index/section/articles/article/23118/ de unde au venit marii jucatori de la Sevilla. Majoritatea de la echipe retrogradate in B sau mediocre din A. Iar Valentin nu stiu cat putea sa-i ajute in cupele europene, dar in fine.
Cat despre comparatia cu „U” din ’83, recunosc ca drumul a fost infinit mai greu, dar si faptul ca nu te incurci cu echipe mici inseamna ceva (vezi dinamo in Europa).
Intamplator, chiar sunt craiovean (cu bunic ce avea abonament la loja Centralului) asa ca stiu foarte bine si povestea acelei campanii, insa nu putem considera conjunctura ca Steaua a mai prins inca o semifinala si o alta finala de CCE in urmatorii ani. Apoi un sfert de finala in Cupa Cupelor in 92-93, trei sezoane consecutive in UCL in anii 90, campania „uefantastica” si alte trei sezoane de UCL. Steaua are o traditie europeana, care Craiovei ii lipseste. Sa ne amintim de momentele Bylis Ballsh sau Pobeda Prilep?
5 Comentarii