Barcelona a cîștigat, așadar, campionatul Spaniei. A făcut-o și de manieră matematică, pentru că de cîștigat, teoretic, îl cîștigase cu multe luni înainte. E un titlu chemat să fie un bun medicament pentru suporteri, dar și pentru anumiți componenți ai lotului.
FC Barcelona a dominat această ediție a Primerei Division într-o formă extrem de categorică. Cu o primă parte de record, astfel că prin luna ianuarie vorbeam tot pe acest blog despre o Barcelona aproape perfectă, dar cu o parte a doua mai degrabă de uitat, în care calificarea cu Milan a reprezentat momentul care lipsea. O parte a doua marcată de aparenta senzație de asemănare cu un avion în prăbușire, dar, mai ales, pentru că s-a întîmplat recent și ultimele impresii sînt cele care contează, de senzația de impotență în dubla manșă cu Bayern Munchen.
Este titlul lui Tito Vilanova! E limpede. Tito și-a asumat rolul extrem de ingrat de continuator al politicii lui Pep Guardiola într-un moment în care sănătatea sa, pînă la urmă cel mai important lucu din lume, nu era deloc clară. A venit acea recidivă a unei maladii parșive și acea dublă bătălie pe care a fost nevoit s-o ducă. Bătălia cu boala, dar și cea cu adversarii fotbalistici, cea de-a doua dusă de la mii de kilometri distanță și dintr-un alt fus orar. Cîștigarea campionatului, în aceste condiții, trebuie aplaudată ca atare, iar performanța trebuie privită drept una extrem de importantă.
Campionatele sînt turnee de regularitate, cu probe de anduranță multe, pe care dacă nu știi să le gestionezi riști să pierzi contactul cu plutonul. Iar exemplele în acest sens sînt nenumărate și nu trebuie căutate doar în sezonul pe care ne pregătim să-l încheiem. Nu-i ușor să joci cu Getafe acasă înainte să joci cu Milan și nu-i deloc simplu să te concentrezi cu Celta după ce ai eliminat pe PSG. Aici e misiunea antrenorului, iar în condițiile date performanța Barcelonei trebuie aplaudată.
Evident, e și campionatul lui Messi. Cifrele sale sînt din nou uluitoare, cu toate că, dacă privim la rece lunile scurse, pare să fi fost cel mai slab sezon al lui Leo din 2008 încoace. Fie și faptul că a suferit o accidentare, urmată de recidive, invită la această concluzie. În doar două meciuri jucate de el în acest campionat, Messi n-a participat,cu gol sau pase de gol, la reușitele echipei. E un alt detaliu al importanței lui Messi în acest angrenaj, o importanță poate prea mare, căci atunci cînd echipa e dependentă de un jucător nu știe cum să abordeze meciurile importante fără el. Poate de aceea se forțează aducerea lui Neymar, un fotbalist cu multe calități, dar încă un mister pentru fotbalul european, dar un fotbalist ce pare capabil să-și asume rolul de vicepreședinte, iar atunci cînd e cazul, să preia puterea.
Vom avea timp să vorbim toată vara despre plecările și venirile de la FC Barcelona. Cred că va fi o vară agitată, pentru că Barcelona trebuie să schimbe ceva, trebuie să aducă figuri noi, trebuie să reasigure acea competiție internă, în vestiar, care a cam lipsit în ultima vreme. Nimic nu e mai rău pentru un fotbalist, pentru starea sa psihică, decît să știe că joacă indiferent de situație, prin decret cum s-ar spune. Achzițiile pentru asta sînt făcute, dincolo de cele de maximă urgență, iar la Barcelona de maximă urgență sînt postul de portar și cel de fundaș central, căci nu e poți baza la infinit pe Puyol, nu poți aștepta totul de la Mascherano și nu poți sta cu inima cît un purice cu gîndul că Pique face cine știe ce năzbîtie, în teren sau în afara lui.
Nu l-am uitat pe Abidal. Forța sa de a înfrunta destinul reprezintă o victorie la fel de mare precum cea a echipei. Pusă alături de lupta lui Tito Vilanova, cea a lui Eric Abidal adaugă o notă de și mai mare frumusețe acestui campionat.
Nu de mult mă întrebam, privind spre campionatul Angliei, dacă e chiar așa de tare Manchester United pe cît de mare e diferența din clasamentul Premier League? Aceeași întrebare mi-o pun și acum. Oare asta e diferența dintre Barcelona și Real Madrid în momentul acesta? Oare Barcelona a cîștigat titlul sau l-a pierdut Real Madrid? Ceea ce s-a întîmplat la Madrid necesită un articol amplu, pentru că e caz de studiu cum un om a reușit să subjuge interesul echipei unui ego ce a depășit periculos de mult granițele minții.
Pînă atunci, să dăm învingătorului ce e al învingătorului.
un campionat castigat dar totusi de uitat. O echipa legata total de Messi la o suspendare sau accidentare a lui inainte de un joc important poate sa clacheze. E nevoie de un jucator care sa traga mingi spre el, gen Lewandowsky cred eu, care sa faca spatii si sa creeze noi oportunitati tactice. Asa si Messi s-ar simti mai usurat, mai liber tactic si ar putea sa se miste pe tot frontul de atac. Tot acum s-a vazut uzura liniei de mijloc unde doi jucatori cu potential ofensiv, Thiago si Fabregas au fost uitati deseori pe banca din nu stiu ce ratiuni tactice cand s-a vazut la multe echipe ca rotirea uneori a titularilor le da prospetime. Barcelona acestei veri are nevoie de un antrenor care sa fie conectat 100% la echipa, fara alte probleme, care sa vina cu tactici si sisteme noi, care sa surprinda, chiar daca tiki-taka va continua. E nevoie de pus in practica si 4-4-2 si 4-2-3-1 la nevoie, eventual 3-5-2 doar sa poti aduce prin schimbarea de sistem din schimbari plusul necesar victoriei. Imi aduc aminte ca la ultima victorie a lui Pep la Madrid, 3-1, a schimbat sistemul din mers, a surprins prin avansarea la mijloc a lui Dani Alves si apoi prin pozitionarea lui Fabregas care a pierdut adversarul pe drum la ultimul gol. Asa ceva e nevoie la Barcelona dar adaptarea la mai multe sisteme ofensive o stiu putini antrenori buni – Ancelotti,Mourinho, Heynkess, Lippi si lista celor activi si cu trofee se cam opreste aici, poate si Wenger dar el cam e trecut de perioada performantelor.
Nu este United o echipa chiar asa buna.Marele noroc al lor a fost prezenta pe banca tehnica a unui antrenor fantastic+conjunctura de la Chelsea si City,acolo unde se investesc bani dar nu e liniste la echipa.Daca stam bine si ne uitam ce lamentabili au fost in UCL ne dam seama de faptul ca nu sunt grozavi.In UCL e ‘alta mancare de peste’.
In legatura cu Real Madrid sunt multe de spus,inclusiv faptul ca Mourinho e mult prea increzut,viata lui se vrea a fi un spectacol.Felul in care ironizeaza,felul in care pleaca in minutul 80 la vestiare fara a da mana cu antrenorii adversi.Totul pentru camera.
Andrei dar despre faptul ca se insista cu messi desi se stie ca e accidentat,nu arata ca e oarecare degringolada in vestiar si ca messi face ce vrea el,iar asta afecteaza si echipa??si ince ceva,nu ti se pare ciudat ca messi de fiecare data ,indiferent de cat de grava era accidentarea revenea imediat in 2 zile si acum de o luna o tine accidentat??sa fie oare coincidenta ca dr Fuentes e la puscarie??nu-si mai poate folosi magiile pe messi??
din cate stiu eu messi are o microruptura la bicepsul femural.in acest caz poti sa aduci pe cine vrei u ,microruptura se poate vindeca doar in timp iar faptul ca il joaca si ii forteaza microruptura nu ajuta deloc.aceasta se poate amplifica si doamne fereste ar putea sta si pan ala 6 luni daca se ajunge la o ruptura in adevaratul sens al cuvantului.
in legatura cu dependenta barcelonei fata de messi … dpmdv este clara si limpede.cine nu vede asta ori are ochelari de cal ori nu il suporta pe messi.
cum spunea si wenger”barca fara messi ar fi o echipa buna,cu messi este probabil cea mai buna echipa din istorie” total de acord.
Fotbal inseamna sacrificiu, inseamna multi bani investiti, inseamna un stil de viata, inseamna sentiment si urmarire de interes.
5 Comentarii