N-o să mă refer în cele ce urmează la un meci anume. Nici nu prea au fost în ultimele zile. Oricum se apropie week-end-ul, care programează cîteva dueluri interesante în campionatele europene puternice. Așa că vom avea timp pentru analize, mai ales că săptămîna viitoare va fi una agitată, cu etape intermediare, meciuri de cupă etc.
BILETE DE INTRARE LA TOATE MECIURILE DIN PRIMERA DIVISION GĂSIȚI AICI:
Ceea ce urmează se leagă de Real Madrid. Dar nu de Real Madrid-ul de azi. Despre Cristiano Ronaldo, Bale, Kroos, Modric și ceilalți s-a scris și se va mai scrie. Despre cei care au îmbrăcat în trecut tricoul ”blanco” destul de puțin. Mai ales despre cei a căror cariera s-a petrecut acum mai mulți ani, cînd destui dintre cei care susțin echipa madrilenă fie nu erau născuți, fie dacă erau născuți aveau cu totul alte preocupări. Și mă gîndesc în principal la simpatizanții Realului de pe la noi (eu așa îi numesc, simpatizanți, am o teorie a mea, nu cred că poți fi suporter al unei echipe din străinătate, de care te leagă destul de puține lucruri. Dar asta e o altă poveste, poate într-un text viitor).
De cîte ori ați auzit expresia ”Espiritu de Juanito”? De multe ori, probabil. În special atunci cînd venea vorba de o ”remontada” a celor de la Real Madrid, de o întoarcere de rezultat, de o prestație în care echipa a dat dovadă de foarte mult caracter. Poate că de ”espiritu de Juanito” ar fi fost nevoie și-n multe meciuri ale Realului în acest an 2015.
E vorba de Juanito. Juan Gomez Gonzales, pe numele său din certificatul de naștere. De la a cărui dispariție se împlinesc azi 23 de ani. De fapt, asta mi-a și dat ideea acestui text, care nu e chiar un text așa cum v-am obișnuit. Veți vedea mai jos.
Juanito a fost un personaj. Un idol la vremea respectivă. Al cărui caracter, dorință de victorie, spirit au devenit calități ce le-au întrecut pe cele ale fotbalistului Juanito. Cunoscut ca unul destul de dur, căruia nu-i plăcea să piardă nici la antrenamente, Juanito i-a atras pe suporteri prin acest stil de joc, extrem de bătăios, prin care dădea senzația că poate cîștiga de unul singur un meci. A fost primul ”numero siete” din seria atît de celebră ce a venit.
E, dacă vreți, un fel de Marius Lăcătuș pentru fanii Stelei. Sau Cătălin Hîldan pentru rivalii de la Dinamo. În vremurile în care Steaua nu era echipa campioană de azi, iar spectatorii nu conviețuiau prea pașnic cu finanțatorul, una din modalitățile cu care peluza încuraja echipa era scandarea numelui lui Lăcătuș. Coincidență, tot un șeptar. La Dinamo se petrece cam același lucru, numele lui Hîldan e echivalent cu cel al mobilizării, al luptei. Și aici vorbim de o coincidență, din păcate nefericită, căci Hîldan, ca și Juanito, a plecat într-o altă lume, poate mai bună și mai dreaptă.
Destinul lui Juanito a fost tragic. A ars și s-a stins ca o lumînare în bătaia vîntului. Repede și nedrept. A lăsat în urmă amintirea unor partide memorabile, pe care nu concepea să le piardă. Amintirea unui spirit. Spiritul lui Juanito. În noiembrie anul trecut ar fi împlinit 60 de ani.
Pentru cei care n-au auzit încă de Juanito, filmul pe care vi-l propun în continuare e o excelentă metodă de a afla. Pentru cei care îl știu, dar nu l-au văzut, de asemenea. Pentru care l-au cunoscut și văzut, o excelentă modalitate de aducere aminte. E în limba spaniolă, dar nu cred să fie o problemă în a-l înțelege, și face parte din categoria excelentelor documentare ”Informe Robinson”, produse pentru Canal + de unul dintre cei mai apreciați jurnaliști ai Spaniei, Michael Robinson, fostul jucător al lui Liverpool și Osasuna, devenit din 1990 jurnalist.
Haideți să vedem ce îneamnă ”El Espiritu de Juanito”!. Vizionare plăcută!
nu stiu care este spiritul lui juanito ,sincer sa fiu ,nu vreau sa fiu rau (nu imi spune nimic acest jucator,am auzit despre minutul 7 de pe bernabeu ,despre legenda lui ,dar nu stiu ce a realizat el ca fotbalist)
dar oricare ar fi spiritul acestui jucatori pe care toti madrilenii il ridica in slavi ,pt cine se uita la fotbal si e impartial,real madrid nu mai este demult o echipa de domni.
parca este o echipa de tineri aflati la varsta adolescentei si care incearca sa isi descopere adevaratul „eu” ,acea varsta de rebeliune.totusi acest lucru nu ar fi trebuit sa fie o problema dar colac peste pupaza nu este nici un parinte sa ii puna la locul lor ,ba mai rau parca ii invrajbeste mai rau.
cel mai urat real madrid de cand ma uit eu la fotbal.o echipa de frustrati aflati mereu in umbra altora care si-au pierdut identitatea si mai rau au pierdut identitatea unui club imens,poate cel mai mare.
deabea astept sa plece mourinho la un club de teapa lui ,care vrea sa castige cu orice mijloace,fara sa jaoce nimic.la real nu e loc de el ,la real au loc doar domnii.
Daca nu aduceti voi vorba despre 5telemeaua in fiecare articol parca nu va simtiti bine.
Salut Andrei,
Am auzit de atâtea ori de „el espiritu de Juanito” (chiar dacã apeleazã la el si Tomás Roncero) încât a trebuit sã mã „elucidez” cu privire la el. Apreciez ceea ce face M. Robinson, dar dacã acest spirit înseamnã sã-ti calci pe cap adversarul dupã ce l-ai cãlcat anterior pe spate…permite-mi sã nu-l considez cã nu meritã sã i se facã apologia chiar de vorbim de suflarea blanco. Poate cã moartea tragicã i-a iertat asta, dar totusi…
Astept o pãrere, s-ar putea sã fiu superficial :)
Corectie…consider cã nu meritã sã i se facã apologia*
De acord, numai cã Lãcãtus nu este (încã) mitizat, iar pe deasupra mai poartã si o poreclã ce aminteste despre nenorocirea pricinuitã lui Ardeleanu :)
PS: M-am amuzat copios aflând „hace poco” despre sesiunea de spiritism a lui Roncero dinaintea returului cu Atletico din Copa del Rey =)) dacã esti mai mult merengue decât culé (încã nu pot sã-mi dau seama desi te urmãresc de ani buni) te rog sã o iei ca atare
7 Comentarii