Nu cred ca avem nevoie de prea multe exemple care să ne confirme teoria, veche probabil de cînd lumea, că roata se întoarce. Întotdeauna. Am trăit cu toții asta pe pielea noastră, în diverse ocazii, și cu siguranță vom mai trăi. Asta nu e doar o constatare sau o promisiune, ci și un avertisment!

Arjen Robben e ultimul pe listă care a simțit pe pielea lui. Logodit cu neșansa și urmărit parcă perpetuu de ghinion, Robben era, pînă sîmbătă, omul finalelor pierdute. Și omul ratărilor din aceste finale pierdute. Un fotbalist de elită totuși, campion în toate țările în care a jucat, dar care nu reușea să scape de această imagine, o tortură interioară cu siguranță.

Revanșa trebuia să vină, roata trebuia să se întoarcă. În fond Arjen Robben, învinsese în cel mai greu meci al vieții sale, cel cu o boală cumplită de care fusese diagnosticat la 20 de ani. A continuat să lupte și, poate din această încrîncenare s-a născut faima sa de egoist, exasperant de individualist, adăugată la caracterizarea ”fotbalistul de cristal” ce i se făcea la fiecare accidentare suferită. Și au fost destule, căci Robben nu cred că a reușit să adune 10 meciuri consecutive jucate fără să se accidenteze. La Real Madrid, cel puțin, a petrecut mai mult timp accidentat decît pe teren, statisticile vremii vorbind de o medie de o leziune la fiecare 5 partide jucate.

La Bayern n-a ieșit cu mult din această ”tradiție”. A mai adăugat cîteva detalii însă, o ceartă cu Muller, o bătaie în toată regula cu Ribery, plus caracterizări deloc pozitive în presa germană, una departe de a fi gentilă atunci cînd i se oferă motive.

<
Sîmbătă s-a consumat însă și revanșa. Cu ”R” de la Robben. Și cum lucrurile se leagă mereu, a fost nevoie de accidentarea unui coechipier, Tony Kroos, de neșansa lui deci pentru ca Arjen să o regăsească pe a sa. Dacă Tony Kroos era apt, șansele lui Robben de a prinde un loc de titular erau minime, iar numărul de minute pe care urma să le prindă în acest meci depindeau doar de conjunctura din teren.

Fără Kroos, Thomas Muller s-a deplasat în zonă centrală, iar lui Robben i s-a deschis toată banda dreaptă. În teorie doar, căci realitatea din teren a arătat că Robben a jucat mai mult în celelalte zone. La primul gol a centrat din stînga, la al doilea, cel decisiv, a pătruns prin zonă centrală. În avancronica finalei, scriam că mă aștept ca Ribery să aibă acest rol. Cred că și Klopp se aștepta, așa că Jupp Heynckes decis probabil să scimbe rolurile. Rar l-am văzut pe Ribery plecînd de pe poziția sa. În schimb Robben a făcut-o de multe ori, iar surpriza a fost dublă, căci în locul lui ajungea deseori Thomas Muller, spre disperarea lui Schmelzer, care nu mai știa pe cine să ia în primire.

Nu știu cum ar fi arătat duelul din această zonă dacă ar fi jucat Gotze. Reus ar rămas în zona sa obișnuită, ceea ce nu i-ar mai fi dat lui Lahm atîta libertate. Grosskreutz a fost dependent de Lahm, de parcă el era fundașul, nu invers, ceea ce cu Reus nu s-ar fi întîmplat. Cînd Muller se deplasa spre dreapta, aveam deja superioritate, un 3 contra 2 ce-i permitea lui Robben să se miște în voie prin spatele lui Schmelzer.

Tot în avancronică, mă întrebam dacă n-ar fi mai utilă urcarea lui Gundogan pe locul lui Gotze, cu consecințele de rigoare, Reus în dreapta și Kehl în centru. Cu a sa experiență, Sebastian Kehl poate ar fi blocat mai bine zona centrală, căci pe acolo Bayern a acționat foarte mult spre finalul meciului. Beneficiind de un Javi Martinez impresionant, care și-a arătat clasa și a demonstrat de ce Bayern a făcut o nebunie totuși plătind 40 de milioane de euro pentru el.

Dacă Robben a scăpat de sechestrul trecutului, Bayern a primit din partea acestei competiții o reparație morală. 5 finale în 15 ani și doar una cîștigată ar fi fost nedrept poate. Sau 3 finale pierdute în 4 ani. În schimb, Borussia trebuie s-o ia de la capăt. Vor pleca probabil din jucători, dar vor veni alții. Dacă Jurgen Klopp va rămîne, e o garanție că se va merge pe aceași linie. Nu e o garanție a succesului, căci fotbalul nu oferă garanții. Dar de încercat sigur vor încerca. Și, cum roata se întoarce, cine știe ce le rezervă viitorul acestor suporteri fantastici. Poate o revanșă, cu ”R” de la Reus.

P.S.

Mai sînt destule subiecte legate de această finală și, în special, de Bayern. Cum va arăta Bayern-ul lui Guardiola e cea mai mare curiozitate probabil. Vom avea timp destul în zilele următoare să analizăm toate aspectele. La fel cum un alt subiect interesant e legat de Balonul de Aur. Promit să nu trec nici peste acesta în zilele următoare.