A început și Premier League, alături de Primera Division. Primele două campionate ale Europei, în statistici, fotbaliști implicați, coeficienți și cote de interes. Dacă despre debutul Barcelonei și debutul Realului am scris într-un text anterior, e timpul să analizăm puțin și etapa inaugurală din Anglia. Am așteptat să joace și Manchester City, pentru a avea toate datele.
Nu vreau să fac o analiză foarte complexă. E totuși prima etapă. Acum ceva vreme, cînd încă mai erau două săptămîni pînă la ora debutului, mă întrebam ce se întîmplă cu Premier League la nivel de transferuri? Care păreau, și par, mai puține ca în alți ani. Scriam acolo că Manchester City s-a mișcat cel mai bine, iar meciul cu Newcastle de luni a confirmat pe deplin asta. În momentul ăsta, repet, e prematur poate să avansăm idei de genul ăsta, dar în momentul ăsta Manchester City mi se pare în pole-position. Are un lot fabulos, dublat pe aproape toate posturile numai cu jucători de valoare, iar concurența interna va fi acerbă și se va nota. Am spus de zeci de ori asta, NIMIC NU E MAI RĂU PENTRU UN FOTBALIST DECÎT LIPSA CONCURENȚEI. Atunci cînd știe că nu are alternativă pe postul său, oricine cade, instinctiv, omenește vorbind, într-un soi de automulțumire. Cînd n-ai cu cine să te compari, ți se pare că ești cel mai bun.
Concurența la City e colosală. Poate așa se explică și reacția lui Nasri, care a intrat excepțional în joc, atunci cînd a fost introdus, în minutul 62. Nasri nu era tocmai cel mai implicat jucător în sezonul trecut. Nu știu dacă în limba franceză există o expresie de la noi, pe care nu-mi permit s-o folosesc aici, dar pe care o știți sigur cu toții atunci cînd caracterizați un astfel de jucători. Ceva cu vîntul :))): Francezii o au pe a lor în schimb, ”je m`en fiche”. Cam așa era Nasri atunci cînd intra pe parcursul meciurilor sub mandatul lui Mancini. Acum a fost altceva, a alergat mult, s-a implicat, iar premiul a venit sub forma unui gol.
Nu știu dacă va prinde loc de titular în meciul următor. Aici e nevoie de o paranteză. La cîte meciuri și competiții se dispută în Anglia, fiecare om al lotului va bifa destule minute. Eu mă refer la meciurile care contează, meciurile tari, cele europene, derbyurile. Acolo trebuie să apari pe gazon, nu în cele obișnuite, și acolo se observă cine e jucător de bază și cine e jucător de lot.
Ca și în meciurile de pregătire, Manuel Pellegrini a mers pe aceeași idee de la Villarrreal și Malaga. Un 4-4-2 destul de clasic, cu tenta lui de 4-4-1-1, cu Dzeko vîrf de lance și Aguero în postură de vîrf 2. Cu Navas inițial pe banda dreaptă, liniar, aspect care cam lipsea în sezonul trecut cînd din benzi se pleca aproape mereu în diagonale spre centru, cu Silva în cealaltă parte și cu doi închizători, Toure Yaya și Fernandinho, capabili să dea și pase de calitate. City e o candidată la toate competițiile în sezonul ăsta și, poate, după două semifinale, inginerul Pellegrini va face pasul către marea finală a Ligii Campionilor.
Mergem mai departe! Rămînem în Manchester ca să vorbim puțin de United. A cîștigat la Swansea, dar jocul a semănat cu cel din sezonul trecut. Pe umerii lui Van Persie a stat această victorie, iar dacă nu am fi fost informați, prin absurd, că Sir Alex Ferguson nu mai e pe bancă, nu ne-am fi dat seama de schimbare. David Moyes încă nu a reușit să imprime acel entuziasm de la Everton, care la United, pe vremea lui Sir Alex, era frecvent domolit de rigori tactice. Dar e abia prima etapă, iar adaptarea la un nou antrenor, vezi și cazul lui Ancelotti la Real Madrid, nu-i așa facilă în toate situațiile. La City se pare că merge mai ușor, asta și pentru că Pellegrini parcă a lăsat mai ușoare frînele tactice pe care le impunea Mancini, dînd mai multă libertate în teren.
Apropo de Swansea, viitorul adversar al Petrolului, pe care mulți o văd, eronat după părerea mea, o echipă ce poate fi învinsă. Mi-a plăcut o caracterizare, pe care am citit-o pe Twitter în timpul meciului, ”Are echipament ca Real Madrid, joacă la fel ca Barcelona și pierde la fel ca Arsenal”. :))) Despre Arsenal, ceva mai încolo, tot în acest registru.
Există însă o mare problemă la Manchester United. Ea se are nume și prenume: Wayne Rooney. ”The goal machine” e altădată a devenit acum un actor cu rol secundar. Priviți imaginea de mai jos:
Echipa se bucură în întregime, el e departe. Se spune în televiziune că o imagine face cît o mie de cuvinte. Așa mi se pare și mie. Limbajul trupului de puține ori păcălește. Rooney nu e fericit în momentul ăsta. Nu știu dacă e o strategie a impresarilor, așa cum se întîmplă în fotbal, căci și la precedenta renegociere de contract au existat tensiuni, discuții și amenințări, iar rezultatul a fost un salariu foarte mare. E posibil. Mi se pare însă și o criză de personalitate, de ego. Poate și un soi de frustrare. Rooney nu mai e numărul unu la echipă, acesta e Van Persie, nu cred că se poate discuta asta. Pînă și David Moyes a avut momentul său de scăpare, sau poate de sinceritate, cînd a declarat că nu-l va lăsa să plece pe Rooney pentru că nu poate lăsa echipa fără variante în cazul în care lipsește Van Persie. Apoi a revenit și a încercat s-o dreagă, dar răul era deja făcut. Lui Rooney nu i-a picat deloc bine. Vrea să plece, voia să plece însă din sezonul trecut. Poate că după atîția ani la Manchester ar vrea să schimbe ceva în viața lui, poate că vrea să se convingă de ceea ce spun mulți, anume că e între primii 3 atacanți de careu din lume. Atunci cînd analizam obsesia Realului pentru Bale, am scris că în locul lui Florentino Perez m-aș arunca fără ezitare pe pista Rooney. Cu Cristiano, Ozil și Isco, Rooney ar face un careu de poveste la Madrid.
Două vorbe despre Chelsea. Echipa de start din prima etapă nu aduce noutăți în concepția de joc a lui Jose Mourinho. 
Lipsește David Luiz, ceea ce întărește ideea că, în ciuda declarațiilor, el poate pleca. Nu știu dacă spre Barcelona, așa cum ar vrea presa spaniolă, mai degrabă spre Manchester, asta dacă United acceptă să-l lase pe Rooney la Chelsea și să ia un profil de jucător de care, poate, nu are nevoie. La United mai multă nevoie ar fi de un Modrici, de Ozil nu mai vorbesc, decît de un David Luiz. Sau de un Mata, despre care s-a mai vorbit. Un Mata care n-a jucat în prima etapă. A apărut în locul său acest De Bruyne, despre care toată lumea vorbește extrem de frumos, și care se unește la constelația de staruri, incredibilă poate acum vreo 10 ani, din ”naționala” Belgiei, pe care, personal, abia aștept s-o văd la Mondialul din Brazilia. La Chelsea, revenirea la obiceiurile din primul mandat al lui Mourinho par a se face destul de facil. Rămîne de văzut ce se va întîmpla cu Rooney sau cu Lukaku, pentru că mie mi se pare că Fernando Torres nu e un profil care să-i convină lui Mourinho, la fel și Demba Ba.
Termin cu Arsenal. Promiteam mai sus să mă mențin într-un anume registru, mai degrabă vesel. Cred că fanii lui Arsenal vor zîmbi, căci destul au stat încruntați în aceste zile. La Arsenal nu s-a schimbat nimic. Cuvîntul ”prepare” apare la fel de frecvent în ziarele britanice, atunci cînd vine vorba de ținte din mercato. Arsenal se pregătește mereu să facă o ofertă, dar fie n-o face, fie nu-i oferta care trebuie. Iar jucătorii pleacă în alte detinații. Am văzut că s-a realizat și o echipă tip a celor care au fost în discuții cu Arsenal și au ajuns la alții. N-o mai găsesc, dar după modelul de la emisiunea Fotbal European, sigur se va găsi cineva să mă ajute.
Și dacă tot am spus că o imagine face cît o mie de cuvinte, mi se pare că situația de la Arsenal nu necesită o mie de cuvinte. Ea poate fi încadrată în poza de mai jos și în mesajul acelui fan către Arsene Wenger:
In opinia mea nu spune nimic imaginea de mai sus cu Rooney. Acolo in dreapta se bucura 6 jucatori, nu 10. Inseamna ca pe langa Rooney si ceilalti 4 sunt intr-o criza de personalitate?
Urmaresc Manchester United de 14 ani si sunt la zi cu toate stirile si noutatile.
Nu spun ca o plecare a lui Rooney ar fi de neimaginat, dar poza asta este complet irelevanta in ceea ce ii priveste viitorul la United sau ce simte el fata de club in acest moment.
Rooney a declarat recent pentru Skysports ca se simte bine si ca inca nu e in forma deoarece a ratat amicalele din pre-season in urma unei accidentari. Spunea ca minutele contra Scotiei si contra lui Swansea i-au prins foarte bine.
De asemenea, in poze din interiorul Man United, care pot fi usor gasite pe pagina oficiala de facebook a clubului, se observa ca Rooney se antreneaza la maxima intensitate, a ramas la fel de sociabil si vesel si nu arata semne de frustrare.
Nici nu vad de ce ar arata. Doar pentru ca RvP a fost topscorer sezonul trecut nu inseamna ca Rooney a fost mai prejos. Ba chiar, Rooney a marcat mai multe goluri pentru Manchester United decat a facut-o Robin atata timp cat cei doi au fost in acelasi timp pe teren. In plus, a dat si mai multe pase de gol; chiar si cu Swansea a dat doua assisturi.
Mi se pare un pic exagerata treaba asta cu Rooney in toata mass-media (din Romania dar si din afara).
Ce parere ai?
De asemenea vreau sa mai precizez un lucru. Am observat ca si in Romania, la fel ca si in presa din Spania si cateodata din Germania, se insista mult pe ‘forta fotbalului atractiv’.
Mi se pare un mod de a gandi eronat, un mod de a gandi care a fost pacalit adesea de cei ‘oportunisti’.
Lumea asteapta de multi ani un fotbal spectacol la Manchester United, un fotbal cu mult dinamism, multe pase scurte si rapide, schimbari multe de directie si atacuri pline de creativitate sustinute de toti jucatorii de la mijloc in sus. Asteapta degeaba.
Renumitul ‘fotbal atractiv’ nu este neaparat eficient. Nici nu mai vin cu exemple, cu siguranta iti sar repede in minte pentru ca esti un tip inteligent si ager la minte.
Poate Moyes vrea sa continue stilul lui Sir Alex; poate el nu vrea sa imprime echipei stilul care l-a impus la Everton. Nu avem de unde sa stim.
Swansea a avut posesia dar degeaba. Ocaziile cele mai mari au fost de partea lui Man United, care nici macar nu a tremurat…pe un teren pe care multe echipe mari au pierdut puncte sezoanele trecute (inclusiv actuala echipa a lui Moyes). Dar cel mai important, golurile au fost de partea diavolilor. Uite asa, fara un fotbal ‘spectaculos’, United a castigat cu 4-1. Conform unora, Arsenal, Roma lui Zeman sau Liverpool joaca un fotbal spectaculos; ei bine, il joaca degeaba. La final conteaza scorul final si trofeele.
Si inca ceva. Fiecare vede normalitatea prin ochii lui. Italienii sunt cunoscuti pentru preferintele lor. Daca intrebi un fan Milan, il va prefera intotdeauna pe Gattuso in locul lui Ronaldinho. Asta pentru ca stilul lui Gattuso li se parea mai spectaculos; simplu.
Tu ce crezi?
asta e cumva echipa tip a celor care nu a mai ajuns la arsenal ?
Julio Cesar – S. Corchia, Matthias Ginter, Ashley Williams, Luke Shaw-Bernard,G. Kondogbia,E. Capoue-Suarez, Higuain, Jovetic.
Si l-as adauga si pe Luiz Gustavo.
*au
Observ ca ati faut despre Anglia , Barca si Real , deci faceti si cu Milan ?
Salut Andrei
Cateva mici lucruri de punctat din partea mea:
City si Chelsea mi se par niste forte in acest sezon,capabile sa mearga cap la cap pana spre finalul campionatului,poate cu un mic plus pt cetateni dar in ideea in care Rooney va ajunge pe Stamford Bridge,sunt de parere ca se va naste o diferenta majora intre cele 2 si restul,United nu poate sa stea doar in RvP iar Arsenal este destul de departe de celelalte.In ideea in care Bale nu va pleca de la Spurs,si vor mai venii si Wilian&Coentrao,vad in londonezi o candidata serioasa la cel putin locul 3.
In incheiere o mica intrebare :
Mai vedem EPL la Digi?Ar fi maaare pacat,mai ales ca se apropie niste meciuri bune rau,gen City-United,sau United-Chelsea!
Numai bine!
Tin sa adaug ca aceasta pare a fi cea mai disputata si valoroasa versiune de Premier League din ultimii ani. City e o echipa puternica, United este in sfarsit echipa care nu mai pleaca din start cu acel mare avantaj ce insemna domnia de peste 26 de ani al lui Ferguaon si stabilitatea oferita de acesta, iar Chelsea impreuna cu eventualul transfer al lui Rooney va fi echipa ce va impune ritmul in Anglia si in Europa in urmatorii ani. De ce spun asta? Ca si fan al lui Chelsea tind sa fiu subiectiv de unele ori, insa trebuie sa afirm ca am vazut debutul celui de.al doilea mandat al lui Special One pe Sky si din punctul devedere al simplului iubitor de fotbal sustin ca in prima repriza Chelsea a jucat cel mai bun fotbal pe care l.am vazut in ultimii ani. ….In ciuda absentelor importante l.am vazut pe acest de Bruyne ce poate fi un inlocuitor oricand pemtru Mata, Oscar, Hazard, acesta ar fi un plus exceptional de care Chelsea nu a beneficiat sezonul trecut. Andre Schurle e un jucator de o valoare incontestabila, un transfer de clasa si un mare avantaj, iar Lampard ramane Lampard si indraznesc sa spun ca acele comparatii dintre el si Gerard ar trebui sa inceteze pentru ca Stevie G (nu ca nu ar fi un jucator valoros)dar a pierdut detasat lupta individuala cu Lamps care dupa rettagere va ramane idealul de mijlocas central si tiparul profesionistului. Acestea fiind zise… BLUE IS THE COLOUR! :)))
eu zic sa mai butonezi si u pe alte campionate sa vezi ce inseamna „idealul” mijlocasului central.sau daca esti atat de subiectiv si nu gaseti la ora actuala ,cauta putin in trecut.iti zic eu ,gasesti cel putin 5 NET mai buni in ultimii 10 ani.
si daca avea gerrard echipa ca lampard,stai linistit, nu era mai prejos.oricum amandoi sunt overrated la maxim,doar sunt englezi,daca nici cu ei ,atunci cu cine sa se laude ,cu carrick?!
costin eu cred ca tu ai baut ceva.Lampard si Gerrard sunt mijlocasi de nota 11 nu ii poti compara.Vrei sa zici ca Xavi si Iniesta sunt mai buni ca SUPER FRANKIE LAMPARD si STEVIE G???:)))))))ma faci sa rad..uitate la statistici
Iniesta:510 meciuri 52 goluri
Xavi:739 meciuri 85 goluri
SUPER FRANKIE LAMPARD:805 meciuri 244 goluri
STEVIE G:630 meciuri 159 goluri
sa nu vorbesc de pase de gol si de meciurile de la nationala angliei…Nu trebuie sa ii compari toti 4 sunt legende…dar totusi nu trebuie sa ii compari pe Xavi si Iniesta cu Lampard si Gerrard
Eu ma refer la idealul de mijlocas central box to box, cel ce se apara dar si ataca. Aici excludem mijlocasii centrali ca xavi sau fabregas ce isi aduc doar aportul ofensiv… fara indoiala Lampard este un ideal pentru stilul de joc din Premier League si uitandu.ma la ultimii ani doar de rossi sau pirlo se pot compara din punct de vedere al performantelor…la nivel mondial…
Gerrard fara indoiala este un jucator care in ultimii ani a pierdut din valoare plafonandu.se la un nivel inferior lui Lampard datorita echipei. Dar cum fotbalul e un joc se echipa vategoric aceasta isi pune amprenta asupra evolutiei jucatorului. Cu toate acestea tot respectul pentru Gerrard ce a decis sa ramana la echipa pe care o iubea , in detrimentul unei cariere mai bogate in trofee…
Se va dfiuza si anul acesta Premier League pe canalele Digi Sport ???
14 Comentarii