De la început trebuie să spun un lucru. N-am văzut cap-coadă meciul Stelei cu Chelsea. Am comentat în paralel Arsenal-Napoli, pe DigiSport 3, care chiar a fost un meci de Champions League. Cel de pe ”Arena Națională” a fost unul de Liga Campionilor. Veți spune că e același lucru. Eu zic că nu și nu e prima dată cînd o spun. În această perioadă avem Liga Campionilor, iar din primăvară, cînd se trece la faza eliminatorie, iar în competiție rămîn doar cei puternici, avem Champions League. Care e diferența dintre Liga Campionilor și Champions League? S-a văzut în Steaua-Chelsea. În Liga Campionilor și campionate mai puțin înzestrate își trimit reprezentantele, a căror participare, în funcție de noroc, poate fi onorabilă sau dezastruoasă. În Champions League rămîne doar cine merită, iar cu cît se înaintează în competiție senzația se adîncește. Faceți vă rog un exercițiu și verificați din ce țări provin cîștigătoarele Champions League, în cei mai bine de 20 de ani de cînd competiția și-a schimbat formatul! Dacă mai aveți răbdare, verificați din ce țări provin semifinalistele din acest secol! Apoi, ascultați-i pe cei care se simt umiliți că Steaua a pierdut cu Chelsea.
V-am avertizat înainte de meci să nu vă faceți iluzii. Avertismentul l-am dat și înainte de Olanda-România. Între Chelsea și Steaua e o diferență mare de valoare. Cine nu acceptă asta are o problemă. Așa cum există mașini mai bune ca altele, telefoane mai bune ca altele, ceasuri mai bune ca altele, există și oameni mai buni ca alții în toate domeniile. Doctori mai buni ca alții, ingineri mai buni ca alții, deci și fotbaliști mai buni ca alții. Ideea că și ei au tot două mîini și două picioare e ridicolă și infantilă. Talentul pe care-l au unii nu se compară cu talentul pe care-l au alții, iar dacă la acest talent adăugăm metode specifice de pregătire, alimentație, vitaminizare și tot ceea ce ține de un club mare, care e mare și pentru că e dispus să cheltuie pe aceste aspecte, talentul e parcă mai profund.
De cînd s-a terminat meciul observ în jurul meu numai oameni care se simt umiliți. Se simt umiliți pentru că Steaua a fost umilită de Chelsea. Eu unul nu mă simt umilit. Unu la mînă, pentru că n-am nici un interes, așa cum au destui oameni de fotbal și deontologi în a lovi în Steaua, acum cînd e la pămînt. Oamenii de fotbal, cu interese particulare, de familie sau de afaceri, deontologii cu frustrările și antipatia față de unele persoane. Doi la mînă, nu mă simt umilit în fața realității. Sau, ca să extind, nu mă simt mai umilit decît atunci cînd merg într-o capitală europeană și observ diferențele față de capitala noastră. Nu mă simt mai umilit decît atunci cînd circul pe autostrăzile europene și fac diferența cu drumurile noastre. Nu mă simt mai umilit decît atunci cînd intru pe un stadion european, chiar mai vechi și mai urît decît Arena noastră, dar văd un gazon adevărat, indiferent de vreme, și apoi îmi amintesc de al nostru. Nu mă simt mai umilit decît atunci cînd intru într-un spital european și mă gîndesc cu groază la ce se întîmplă în ale noastre. Nu ma simt mai umilit decît atunci atunci cînd ma uit la unele emisiuni din Europa și apoi dau la ale noastre. Nu mă simt mai umilit decît atunci sînt identificat în Europa cu anumiți conaționali, cărora de curînd le-a murit regele și au pus doi în loc, deși nu e regele meu și nici culoarea feței lor n-o am.
Eu nu mai sînt demult umilit, pentru că m-am obișnuit cu senzația asta. Acum 15 ani, cînd mergeam în Europa și eram confundat, din pricina unor cuvinte, cu un rus, mă enervam, acum, dacă se întîmplă la fel, mă bucur.
EI ÎL AU PE MATA, NOI O AVEM PE MĂ-TA. Cu cratimă. Tot pe facebook cred că am văzut-o și pe asta. Mata n-are cratimă. Are valoare.
De ce să mă simt umilit că o echipă care a dat doar pe Schurrle cam cît bugetul Stelei pe 3 campionate a făcut ce-a vrut la București? Sînt convins că mulți dintre cei care simt că Schurrle i-a umilit și pe ei habar n-au cît a costat el, ce salariu are, ca să nu mai spun că dacă i-ar fi întrebat cineva dacă știu unde a jucat el înainte de Chelsea îi aruncau direct în ceață. Puțini au vorbit despre felul în care Mourinho l-a mutat pe Schurrle din dreapta, acolo unde îl terorizase de-a dreptul pe Alaba în Supercupa Europei cu Bayern, în stînga. Asta nu s-a întîmplat degeaba, Mourinho a știut că pe stînga neamțul va avea un adversar pe care-l va depăși prin calitățile pe care le are.
Am citit pe facebook o părere interesanta. Și, cred, adevărată. Steaua e ca un elev premiant al unui liceu rezonabil, dar nu bun, care merge la o Olimpiadă internațională de matematică. Și pe care, deși liceul nu-i oferă nici un fel de competiție pentru a-l motiva, directorul îl ceartă că nu a reușit să facă față la acel nivel înalt. Pe undeva însă e bună și lecția asta a umilinței. Atunci cînd te crezi mare și tare, dai cu capul de pragul de sus. Și te doare. Am pățit-o și eu de curînd, cred că senzația asta o trăiesc și cei de la Steaua acum. Sau sper că o trăiesc. MM, Reghe și ceilalți. S-au crezut mai buni decît sînt, au crezut că un campionat, distrus de cei care se simt tare umiliți acum, îi poate ajuta să progreseze, astfel încît să se bată cu campionate ce costă, pe bune, miliarde. Pentru Steaua, ar trebui să înceapă o nouă etapă, tentativa de calificare în primăvara Europa League. Dubla cu Basel, un adversar mai apropiat de noi, fotbalistic vorbind, e momentul adevărului în această toamnă.
Am o curiozitate. Am scris despre asta acum vreo 6 ani, cînd Beșiktaș, parcă, pierdea cu 8-1 în fața lui Liverpool, tot în Liga Campionilor. Mă întrebam atunci, mă întreb și acum, cum e mai bine: să participi la această competiție și să riști să încasezi astfel de bătăi sau să nu participi și nu riști, deci, să guști din paharul umilinței oferit cu generozitate de inamici?
P.S.
În fiecare zi încerc pe acest blog să fac o revistă e presei, cu primele pagini ale unor publicații importante, nu doar din Europa. Azi mi-a sărit în ochi prima pagină din L`Equipe. După Borussia-Marseille, ei nu s-au simțit umiliți, ei și-au dat seama că sînt mai jos decît nemții. Noi nu prea realizăm cine sîntem. Ne credem buricul pămîntului sau, ca să folosesc o expresie de-a celui mai umilit dinre pămînteni, ”miezul din Fanta”. Cînd o să ne vedem lungul nasului poate o să ne vedem și locul în Europa.
L`Equipe (Franta)
Excelent articol! Foarte bine punctat! Respect!
Adevarat ! Avem tot felul de specialisti care spre exemplu sunt „socati” ca georgievski are lacune pe faza defensiva sau ca adi popa cauta actiunile 1 la 1 mai mult decat cristiano ronaldo desi nici nu se compara cu el. Eu asa mai putin specialist decat cornel dinu sau radu paraschivescu stiam de ceva vreme aceste lucruri. Oricum astia sunt jucatorii pe care ii avem si ii tinem strans ca sunt ai nostri. Capu’ sus ! Italienii zic „quando pensi di aver toccato il fondo comincia a scavare” asa ca … Pana la urmatorul meci pace.
Eu cred ca e mai bine sa participi. Vezi la ce nivel esti, te ameliorezi…
Andrei, sincere felicitari, un articol de Champions League. Multi ar trebui sa-l citeasca.
Eu nu ma simt umilit. Ma simt fericit ca am vazut un asa meci si imi pare rau ca nu am vazut Arsena-Napoli, am vazut reluarea si da, chiar meci de fotbal. Nu antrenamentul lui Chelsea cu o asistenta numeroasa. Bun articol, ca toate celelalte de pana acum
Perfect adevarat. Azi am vazut o Bayern care aminteste de Barca in vremurile ei bune. Steaua este acolo pentru bani, bani care nu sunt investiti in jucatori, ci in rambursarea imprumuturilor. Deci perspectivele nu sunt cele mai bune. Insa e ceva ca au ajuns pana aici.
Cine nu accepta ca Chelsea e mai buna ca Steaua are o problema, total de acord. In rest aberati total distinse domn, si ati fost plecat prin Europa doar cu fotbalul. V-as recomanda sa ramaneti la fotbal si comentator de sport, si sa nu incercati sa deveniti ce nu puteti fi. Ramaneti la statutul de comentator de fotbal. Va multumim!
andrei, intre noi fie vorba dar diletantul de MM si flasneta de reghe nu se simt umiliti. toata vara ne-au amenintat ca ei trec de grupe?
andrei, nimeni nu se indoieste de diferenta de valoare, de bugete,de profesionalism, de istorie, de ce mai vrei tu, dintre steaua si marile echipe europene. ca urmare,nu de aici vine frustrarea si senzatia de umilinta. ci din felul in care personaje stranii,de la limita cartierului, se scalambaie toata ziua pe la tv erijandu-se in manageri de succes. lipsa absoluta de bun simt si de simt al ridicolului este motivul pentru care avem motive sa ne simtim umiliti. atunci cand viata ta este maneaua nu mai e nimic de comentat. singurul om de care imi pare cu adevarat rau este reghecampf. am senzatia ca a intrat intr-o lume care il trage in jos odata cu insotiririle astea nefericite cu marele manager si cu anamaria prodan. in rest, steaua ramane oricum echipa care in 4 ani de zile a jucat doua finale si o semifinala de cl!
Nu e bun? compara?ia. La Olimpiade în general, cele de Matematic? în special în cam f00tem. Asta pentru c? plec?m cam cu ?anse egale.
Nu e bun? compara?ia. La Olimpiade în general, cele de Matematic? în special în cam f00tem. Asta pentru c? plec?m cam cu ?anse egale.
Bravo! Un articol de nota 10. Desi sunt stelist, sunt de acord intru-totul cu ce-ai scris. Mai avem mult pana departe. Cand o sa investim si noi banii pe care ii investesc marile echipe din Europa, atunci cu siguranta o sa ne putem bate de la egal la egal cu marile echipe. Pana atunci, din pacate, sunt sigur ca vom mai trai multe umilinte.
O spun ca suporter a lui Chelsea, dar si ca roman. Stelistii nu trebuie sa se simta umiliti de scor, ci de modul in care au jucat. Poate daca pierdeau cu 4-0, dar jucau un fotbal frumos, daca aratau ca isi doresc cu adevarat sa castige meciul, poate alta era situatia, poate ca la sfarsitul meciului suporterii ii aplaudau in loc sa-i huiduie. Nu stiu de ce, intotdeauna Steaua e comparata cu echipele mari din campionatele puternice. Andrei, cred ca tu stii mai bine, dar daca e sa o comparam pe Steaua cu Swansea (o echipa de mijlocul clasamentului din Anglia) are multe minusuri. Nu de mult, cineva spunea de Swansea ca joaca precum Bayern, au posesia Barcelonei si pierd ca Arsenal (cred ca dupa infrangerea de pe Old Trafford cu Man. Utd. din prima etapa). Haideti sa fim mai intai realisti.
P.S. As vrea sa adaug inca ceva, poate mult mai important decat talentul pe care il are un jucator de fotbal. Caracterul sau. Nu poti niciodata compara un jucator care joaca la echipa de tineret a Angliei, cu unul de la echipa de tineret a Romaniei. Dau un mic exemplu: Gabi Iancu (Steaua) vs Ross Barkley (Everton), si modul in care se comporta ei extrasportiv.
ai dreptate in mare parte,dar parerea mea ca fotbalistii englezi chiar nu sunt „gifted”,poate sunt cateva exceptii de la regula normal,dar daca e sa iei in consideratie cati bani investesc in centrele de copii si ce iese din ele cred ca raportul este unul defavorabil.multi dintre ei sunt overrated datorita faptului ca sunt englezi.
va intreb sincer,pe cei care il stiti pe hagi fotbalistul si l-ati vazut jucand ,daca era englez era in top 10 cei mai buni din istorie?
Andrei,
felicitari pentru articol. Ti-am adaugat blogul in lista de favorite si il voi citi des.
Comentez la toate articolele tale, pentru ca, pur si simplu, sunt foarte bune! La obiect, bine punctat, corect analizat, de o minte analitica, nu de o minte rautacioasa de jurnalist, care doar critica in metafore si aluzii obosite. Exceptional paragraful cu albastru, reprezinta exact REALITATEA! Ce fotbal vor unii cand noi nu avem nimic?! Cum sa fim peste altii in teren, cand suntem mult sub ei la orice capitol. Am ramas cu frumusetea romancelor, si aia discutabila, si cu oameni destepti pe anumite domenii, gen IT. Pe vremea comunismului (nu spun ca era bine) ne respectam cat de cat ca tara (pe plan international) si aveam grija de anumite valori. In anii de dupa, decalajele fata de alte state s-au accentuat, atat de mult, incat doar o tara cu gradul accelerat de dezvoltare al Chinei ar putea prinde din urma state precum Germania, Franta, etc. Insa asa ceva este imposibil. Si va ramane imposibil si din ce in ce mai dramatic pentru tot ce inseamna Romania la nivel mondial.
22 Comentarii