In fine, e un fel de a spune fără președinte. Teoretic, președinte are, căci a preluat această funcție vicepreședintele de pînă acum Josep Maria Bartomeu. Probabil că și practic îl are, căci noul șef și-a intrat imediat în pîine, conform statutelor după care e organizat clubul catalan. Care e un fel de republică în sine, de vreme ce președintele e ales prin vot, și se guvernează cam la fel.

Imaginea este a însă a unui club fără președinte. Sandro Rosell a cîștigat net alegerile din 2010 practic fără să se obosească prea tare. Și asta, culmea, în fața echipei pe care o propusese Joan Laporta (care, pentru cei care poate nu știu și se întreabă, nu mai avea voie să candideze, după două mandate consecutive, dar care, dacă se vor face alegeri anticipate, are voie să se prezinte), una care plutea pe valul transformării echipei de fotbal, grație lui Guardiola, Messi și ceilalți, în cea mai bună a momentului, după unii cea mai bună din istorie. Apropo de echipa lui Laporta, o parte din ea, Soriano & Beguiristain, se regăsește în poziții de conducere la Manchester City. N-am vrut să spun nimic cu asta, doar am constatat.

BILETE DE INTRARE LA TOATE MECIURILE BARCELONEI DIN ACEST SEZON GĂSIȚI AICI:

Revin la Rosell și la procentul cu care a cîștigat acel scrutin, cel mai mare din istoria voturilor la clubul catalan. Acest procent s-a bazat, cred, pe imaginea pe care a avut grijă Rosell s-o lase în rîndul alegătorilor. Mulți dintre fanii Barcelonei probabil că au văzut filmul documentar ”FC Barcelona Confidențial”, foarte mulți dintre fanii Barcelonei din Catalunya probabil că erau la curent cu cele întîmplate. Rosell a fost mereu asociat cu Ronaldinho, aducerea lui Ronaldinho, de fapt, a fost asociată cu Rosell, iar el a fost privit ca un fel de erou pentru asta. Cu ceva dreptate, nu neapărat în zona eroismului, căci la momentul aducerii lui Ronaldinho, Barcelona era un club în perpetuă criză de nervi, care nu avea prea multe de oferit unui astfel de star, nici bani, nici echipă, nici premise de mare performanță, era doar o grupare cu istorie multă și reprezenta un oraș fabulos, mai ales pentru un brazilian. Faptul că Rosell l-a luat pe Ronaldinho în dauna lui Manchester United și Real Madrid, principalele forțe fotbalistice ale momentului, i-a adus o aură de specialist în transferuri, iar CV-ul pe care și l-a creat muncind la Nike în Brazilia și apoi America de Sud, una de manager extrem de priceput.

Privind lucrurile de atunci prin lentila evenimentelor de azi îmi pun, așa, o întrebare: oare cum l-o fi convins Rosell pe Ronaldinho atunci? Chiar nu mai contează, între timp lucrurile au evoluat, iar Ronaldinho, cum a fost el adus, a reprezentat omul care a ridicat, prin valoare și personalitate, clubul la înălțime. În jurul lui s-a construit echipa din 2006, dar tot în jurul lui s-au pus bazele conceptului de fotbal-marketing, atît de utilizat la Real Madrid. Pînă să vină Messi și restul echipei lui Pep, Ronaldinho s-a opus de unul singur, la nivel de marketing, aparatului pe care-l pusese la punct Real Madrid, cu Beckham, Zidane, Ronaldo, Figo, Raul, Roberto Carlos și ceilalți.

Să ne întoarcem la prezent. Și la Sandro Rosell. Am citit undeva o observație tare interesantă. În 2009, Marca l-a dat jos pe Ramon Calderon de la șefia Madridului în 3 zile. Chit că omul era un personaj destul de anost și trist, e de ajuns să ne amintim circul cu marmeladă făcut la București cu Gigi Becali (îl vede cineva în stare pe Florentino Perez de o asemenea mascaradă?), a fost forțat să demisioneze în 3 zile. În această săptămînă, tot în 3 zile, cotidianul generalist El Mundo l-a dat jos pe Sandro Rosell. Sau l-a făcut să demisioneze, ca să respect într-totul terminologia. Întîmplător sau nu, director la Marca în 2009 era Eduardo Inda, cel care a semnat articolul din El Mundo de luni, în care se dezvăluia că, de fapt, transferul lui Neymar la Barcelona n-a costat 57 de milioane, ci 95, cu tot soiul de comisioane bizare pentru Neymar, pentru tatăl lui Neymar (în fapt pentru societatea N & N pe care o controlează seniorul) și așa mai departe. E greu de înțeles cum Santos ia doar 17 milioane, tatăl lui Neymar primește 8,5 milioane drept comision, jucătorul 10 milioane drept primă de instalare (pînă aici să zicem că cifrele pot fi acceptate), dar, dincolo de astea, societatea N & N mai încasează 40 de milioane. În plus, cel puțin curioase sînt sumele de 9 milioane pentru două meciuri amicale (unul deja s-a jucat), dar și 7,9 milioane pentru blocarea a trei tineri jucători de la Santos. Aceste ultime cifre îmi par a fi o plată mai neagră pentru Santos.

Nu mai insist asupra cifrelor. Le-ați tot văzut probabil. Vreau să mă refer la consecințele demisiei lui Rosell. Din punct de vedere sportiv, în momentul ăsta Barcelona n-are emoții cu privire la vreo penalizare. FIFA, UEFA, Federația Spaniolă și Liga Profesionistă din Spania n-au avut nimic de comentat asupra acestui transfer. Rosell va depune mărturie pentru că a fost reclamat de un socio al clubului, un votant cum ar veni. De profesie farmacist, dacă asta are vreo importanță. Faptul că a demisionat mă face să cred totuși că s-ar putea, în fața judecătorului, să se afle destule elemente care ar putea implica pe FC Barcelona. Deocamdată, nu se știe dacă a făcut sau nu ceva ilegal, asta va urma să decidă judecătorul, însă Rosell va fi nevoit să scoată la lumină toate documentele despre care spunea că sînt confidențiale.

Tot din punct de vedere sportiv însă, eu cred că FC Barcelona n-are cum să nu fie afectată. E un cutremur, pe care-l va resimți și lotul de jucători. În momentul de față, se spune că noul președinte, Josep Maria Bartomeu, vrea să ducă la capăt mandatul, pînă în 2016 cu alte cuvinte, înțelegînd că n-a fost votat Rosell ci o echipă de conducere, care se menține, și, în special, un program. Pe care, zice, îl menține.

BILETE DE INTRARE LA TOATE MECIURILE DIN PRIMERA DIVISION GĂSIȚI AICI:

Totul se leagă însă de puncte. Și de joc. Dacă Barcelona nu ia campionatul și iese din Champions League încă din martie (cu City e foarte posibil), atunci lucrurile se vor precipita și e posibil să vedem, după un deceniu de pace, din nou batiste albe pe ”Camp Nou”. Implicit, alegeri anticipate. În interiorul lotului, toate aceste cifre, toate aceste milioane aruncate spre Neymar și familia lui n-au cum să pice bine. Fotbalistul e o specie aparte. Între meciuri, drumuri, recuperări, antrenamente și iar meciuri petrece foarte mult timp singur, prin camere de hotel ori cantonamente, și-și construiește în minte scenarii, vede conspirații la adresa lui, se consideră prost tratat față de alții. Messi cred că deja a gîndit mult la aceste scenarii. Iar Tata Martino nu pare capabil, prin personalitatea lui, să țină legat un vestiar populat, cum îi place lui Gică Craioveanu să spună, ”de rechini”.

Barcelona e în fața celui mai greu moment din ultimii 10 ani. Si asta din cauza lui Sandro Rosell, paradoxal, tocmai cel care a făcut posibilă ieșirea din criză.

Acest text a apărut în premieră pe http://www.digisport.ro/Bloguri/Andrei+Niculescu/

BILETE DE INTRARE LA MECIURILE DIN CHAMPIONS LEAGUE GĂSIȚI AICI: