Am ratat primul sfert de oră al meciului dintre Liverpool și Arsenal. Se mai întîmplă. Sînt destul de puține ocaziile în care pot vedea un meci acasă, relaxat, fără să am treabă încît pur și simplu am uitat că începe la fără un sfert și nu la fix. Unii ar spune că bătrînețea își face simțită prezența. Posibil. Cert e că am mutat pe meci fix cînd Sterling marca golul de 3-0. Cîteva zeci de secunde mai tîrziu, Sturridge făcea 4-0 și, practic, punea capăt suspansului. A urmat o repriză și jumătate de fotbal ciudat, în care Arsenal, să nu uităm, liderul campionatului înaintea etapei, părea un vas serios avariat, cu cele mai bune piese nefuncționale, cu aparatura de bord deteriorată, pe traseul căruia nu exista decît o singură variantă posibilă: naufragiul.
BILETE DE INTRARE LA MECIURILE DIN PREMIER LEAGUE GĂSIȚI AICI:
S-a terminat 5-1, dar putea fi mai rău, iar amintirea acelui 8-2 de pe ”Old Trafford” cred că a fost prezentă în mintea tuturor fanilor lui Arsenal pe toată durata meciului. Există însă unele diferențe față de acel joc. Acum, Arsenal se prezenta ca o pretendentă la titlu. Am stat și m-a gîndit cînd s-a întîmplat ca o echipă ce încasează o asemenea corecție să cîștige ulterior campionatul? Am pus întrebarea și la Fotbal European, și cineva m-a ajutat cu exemplul unui Liverpool-Manchester United 4-1 de acum ceva vreme. Pînă la urmă, contează cred mai puțin. Ceea ce contează e că Arsenal n-a arătat pe ”Anfield” ca o echipă capabilă să cîștige campionatul în acest sezon. Așa cum, de altfel, n-a arătat nici pe ”Etihad”, cînd City i-a administra un 6-3 de tenis.
Dar despre Arsenal, ceva mai tîrziu. Logic e să încep cu Liverpool. Și tot logic e să mă întreb, la acest moment, dacă Liverpool va fi doar un arbitru în lupta pentru titlu sau se va și implica activ în ea? Privind la Liverpool și la jocul echipei lui Brendan Rodgers, gîndul îmi zboară la Manchester United și la situația ei de acum. Paradoxal, exemplul lui Brendan Rodgers poate veni în sprijinul lui David Moyes. În sezonul trecut, Liverpool își exaspera suporterii, cam cum face United acum, comparațiile cu precedentul antrenor, în speță Dalglish, erau la ordinea zilei, ca și acum la United. Și, ca și acum la United, dacă n-am fi fost în Anglia în mod normal Brendan Rodgers ar fi fost demis, dacă nu în timpul campionatului, măcar la finalul său, cînd Liverpool s-a situat în afara pozițiilor europene.
Că nu s-a întîmplat așa, e meritul șefilor lui Liverpool, dar și filozofiei britanice, a educației mai bine zis. Liverpool în sezonul ăsta arată mult mai bine. Transferurile făcute l-au ajutat pe Rodgers să aibă mai multe variante la îndemînă, astfel că situațiile cînd jucători importanți lipseau să nu afecteze echipa. Cum, de altfel, se întîmplă la Arsenal. Pentru meciul de care vorbim, Rodgers nu i-a avut la dispoziție pe Sakho, Agger, Glen Johnson, Jose Enrique și Lucas. Cu toate astea a găsit resurse pentru un prim ”11” competitiv.
Din punct de vedere tactic, Rodgers s-a adaptat și el. Vechiul său 4-3-3 de la Swansea s-a transformat într-un 4-1-4-1 mult mai mobil și care generează mult mai multă densitate în zonele de mijloc. Parcă și Gerrard și-a găsit poziția ideală, ca vîrf al unui triunghi, cu Henderson și Coutinho, îndreptat însă spre propria poartă, nu spre poarta adversă. Un fel de Pirlo, la Juve, în aceeași figură geometrică pe care o construiește împreună cu Vidal și Pogba. Experiența îl ajută pe Gerrard, intuiția de asemenea, echipa se orientează după poziția sa în teren.
În ciuda concepției lui Rodgers (n-ați uitat sper de Swansea care era numită ”Swanselona” pentru posesia pe care o căuta), Liverpool pare o echipă care se simte foarte bine și atunci cînd e atacată. Apropo și de ce-a pățit Everton, tot pe ”Anfield”. Ba chiar parcă se simte mai bine, în special dacă are avantaj.
Pînă la acest meci cu Arsenal, Liverpool nu bătuse nici o una dintre echipele situate înaintea sa în clasament. A pierdut și cu Arsenal, și cu City și cu Chelsea. Toate partidele însă în deplasare. Acum a învins pe Arsenal, dar mai are de jucat pe ”Anfield” și cu Chelsea, și cu City, dar și cu Tottenham. Văzînd forța pe care ”cormoranii” o au pe propriul stadion, s-ar putea pedala pe ideea că vor arbitra lupta pentru titlu. Liverpool e însă la 6 puncte de liderul Chelsea. De ce n-ar putea intra și ca jucător în lupta pentru titlu? Mai ales că Brendan Rodgers nu va avea mijlocul de săptămînă ocupat cu meciuri europene, iar lotul se poate reface din punct de vedere fizic, ceea ce la echipele din fața sa nu e cazul deocamdată. Seria de partide din Premier League ce sta în fața lui Liverpool, Fulham, Swansea, Southampton, Sunderland, poate oferi răspuns la întrebarea pusă mai sus. Pare o serie lejeră, cu adversari din ”middle class”, dar acestea sînt meciurile în care se vede dacă o echipă e aptă să fie campioană sau nu. E o vorbă veche în fotbal și tare corectă, campionatele se cîștigă cu echipele mari, dar se pierd cu echipele mici.
BILETE DE INTRARE LA MECIURILE DIN PREMIER LEAGUE GĂSIȚI AICI:
Cîte ceva acum despre Arsenal. Cînd începi meciul de la 0-1 e o problemă. Cînd îl începi de la 0-2, e și mai mare. Cînd e 0-4 la jumătatea primei reprize, problemele iau forma unui bulgăre de zăpadă ce se rostogolește și are tendința de a provoca o avalanșă. Faptul că o echipă ia două goluri din două cornere tinde să devină o obișnuință, căci nu-i prima dată cînd Arsenal se arată expusă la fazele fixe. Reacția de după goluri mi se pare însă de remarcat. Mai exact lipsa de reacție. Cam asta cred că a fost principala problemă a echipei lui Wenger pe ”Anfield”. A părut o echipă resemnată cu eșecul încă din minutul 10 și nimeni n-a încercat să forțeze destinul acestui joc.
Mă întorc la acel 8-2 din august 2011. Atunci, dacă îmi amintesc bine, diferența s-a făcut în ultima jumătate de oră, cu Arsenal în 10 oameni. Fusese 3-1 la pauză, iar Arsenal chiar avusese ocazii. În plus, îmi mai amintesc că Wenger a avut atunci mari probleme în a alcătui o formulă de start competitivă.
Probleme a avut și acum, de acord. În special absența lui Walcott, care lasă echipa fără un jucător care să știe să se demarce. Fără Walcott, toți ceilalți cer și primesc mingea la picior, ceea ce ușurează misiunea echipei adverse. L-aș aduga alături de Walcott și pe Flamini, ce pare foarte important în concepția lui Wenger. Și aș mai adăga teribila criză de formă prin care trece Mesut Ozil. Cel mai important om al echipei nu s-a văzut în momentele grele, a dispărut. În joc a părut o copie a acelui Ozil care-l scotea din minți pe Jose Mourinho la finala Cupei Spaniei dintre Real și Barcelona, de la Valencia. Indolent de multe ori, Ozil a părut într-un soi de letargie, părea un tibetan ce medita la nemurirea sufletului. Mourinho l-a scos atunci în minutul 69, Wenger l-a scos acum în minutul 61.
De la Ozil se așteaptă să fie un lider. Să fie Henry dacă se poate. Să fie Vieira. Să fie chiar și Fabregas, care nu degeaba era purtător de banderolă pe atunci. Mi se pare că Arsenal nu are în momentul ăsta un lider. E ceea ce nu demult a observat și Patrick Vieira, faptul că Arsenal trebuie să învețe să cîștige meciuri jucînd prost. O echipă campioană trebuie să știe și asta, să cîștige jucînd prost. Întrebați-l pe Mourinho!
Dacă am vorbit de programul lui Liverpool, iată și programul lui Arsenal: Manchester United, Liverpool, Bayern Munchen. În 8 zile și în 3 competiții. Apoi, după 3 meciuri aparent mai lejere cu Sunderland, Stoke și Swansea, urmează o perioadă de coșmar veritabil: Bayern, Tottenham, Chelsea (toate în deplasare), City, Everton. Nu există spațiu așadar pentru lamentări. Poate doar pentru o strîngere de rînduri.
BILETE DE INTRARE LA MECIURILE DIN PREMIER LEAGUE GĂSIȚI AICI:
P.S.
Am amintit mai sus de David Moyes și de Manchester United. Lucrurile par a nu se schimba foarte tare la United nici măcar după venirea lui Mata și revenirile lui Van Persie și Rooney. Urmează Arsenal-Manchester United, prilej numai bun de revenire pentru ambele echipe.
Pînă atunci, cea mai bună caracterizare a partidei de pe ”Old Trafford” cu Fulham o reprezintă această poză cu Sir Alex Ferguson. Mai exact reacția lui Sir Alex Ferguson la ceea ce vedea pe teren (lîngă el poate l-ați recunoscut, deși a îmbătrînit foarte tare, e Mick Hucknall, solistul de la Simply Red):
e greu sa intre in lupta pentru titlu cu o asemenea inconstanta,am vazut meciul de la west brom unde au aratat de parca nu ar vrea sa castige.nu stiu ce se intampla cu ei,uneori parca sunt delasatori
Spuneai ca o echipa campioana trebuie sa stie sa castige meciuri si jucand prost. Tocmai asta a facut Arsenal sezonul asta; a avut multe partide pe care le-a castigat evoluand economicos, fara a practica jocul frumos cu care ne-a obisnuit. Arsenal a facut un pas gresit cu Liverpool, nu a jucat nimic, dar partidele cu adevarat grele vin de acum incolo. Atunci ne vom da seama la ce nivel se afla. In plus, as aminti alt lucru pe care l-a spus Mourinho inainte de meciul cu City: conteaza cine e primele locuri in mai, nu cine joaca bine in luna ianuarie.
Frumos articol ! Campionatul Angliei este de departe cel mai frumos, echilibrat si curat din cele puternice. Eu am v?zut meciurile lui Liverpool cu Chelsea si City, au pierdut la limita dup? ce condusesera. Au o echipa foarte buna, pot da lovitura.
Ii vezi pe MAN United in Championship?
Frumos articol ! Campionatul Angliei este de departe cel mai frumos, echilibrat si curat din cele puternice. Eu am v?zut meciurile lui Liverpool cu Chelsea si City, au pierdut la limita dup? ce condusesera. Au o echipa foarte buna, pot da lovitura.
Ii vezi pe MAN United in Championship?
Incep prin a spune ca sunt un fan al lui Manchester City (eram si inainte sa vina petrodolarii :) ). Cred ca meciul Liverpool-Arsenal este primul din acest sezon din Premier League al lui Liverpool pe care l-am urmarit. Eu spre deosebire de tine am ratat toate cele 20 de minute in care Liverpool a stabilit soarta meciului. M-a sunat tatal meu sa ma intrebe contratiat daca ma uit pe DigiSport. Nu eram in Bucuresti si ma bucuram de aerul curat intr-o curte, dar ce am auzit la telefon m-a facut sa intru inapoi in casa si sa ma uit la meciul despre care vorbim. Vazusem din rezultate ca Liverpool era mult mai bine anul acesta decat sezonul precedent, dar ce am vazut in acest meci m-a uimit. Firesc dupa minutul 20 Liverpool nu a mai presat la fel de mult, dar am fost impresionat de ce viteza au putut dezvolta in anumite faze ale jocului. Pare echipa perfecta de contraatac, cel putin dupa meciul cu Arsenal. Impresionant a fost si nivelul de pregatire fizica pe care il au si cum puteau sa alerge in minutul 90 (a fost o faza cu Sturridge sau Sterling nu mai retin). Daca scorul era si mai drastic cu cei de la Arsenal nu cred ca se supara nimeni. Ca sa raspund si la intrebarea pe care ai pus-o in titlul articolului cred ca va intra in lupta pentru titlu avand si avantajul (culmea) al faptului ca nu joaca in nicio competitie europeana fata de rivalele ei.In continuare sper ca City sa castige campionatul, dar daca nu castiga echipa mea favorita din Anglia, dupa jocul prestat, nu m-ar deranja foarte tare sa il castige Liverpool (nu sunt prea mare fan al fotbalului prestat de echipele lui Mourinho si nici Arsenal nu cred ca poate sa duca la pana la capat lupta)
P.S. Am descoperit recent blog-ul tau, o sa intru mai des sa-ti scriu si pararea mea referitoare la postarile tale. Daca mai tii minte am mai dialogat cu tine si MM intr-o emisiune in care spuneati ca Edison Cavani, pe vremea cand era la Napoli, a inscris 3 goluri cu capul intr-un meci si ati primit un e-mail de la mine in care v-am spus ca cel de-al treilea era inscris de fapt cu calcaiul si ati pus din nou reluarile sa va convingeti ca asa era.
Cu scuzele de rigoare l-am vizionat pe Eurosport. Ora la care am postat comentariul si faptul ca eram pe blogul tau m-au facut sa ma gandesc la Digisport. In plus a fost si obisnuinta cauzata de faptul ca in ultimii ani am vazut Premier League pe Digisport.
Referitor la faza despre care vorbeam, nu era cea a lui Cissokho din prelungiri, era tot spre finalul meciului prin minutul 85 cred cand a trecut in viteza pe partea stanga Sterling de vreo 3 jucatori de la Arsenal, a intrat in careu si a sutat pe langa in loc sa paseze in centru unde asteptau vreo 2 colegi din cate retin.
9 Comentarii