Nu sînt un specialist al baschetului. Și nici un mare fan. Mă mai uit, cînd am timp, la meciurile din Euroligă, atunci cînd sînt implicate nume de echipe cunoscute. Ca orice absolvent de ”Lazăr” am jucat destul de mult baschet căci, pentru cine nu știe, liceul de lîngă Cișmigiu nu avea în dotare un teren de fotbal, ci doar unul de baschet. Cel puțin așa era pe vremea mea, acum nu mai știu. Știu regulile, știu să manevrez mingea în timp ce alerg, știu să arunc destul de corect la coș, cîteodată mai și nimeresc.
Pe 17 februarie e ziua lui Michael Jordan. În 2013 a împlinit 50 de ani. Nu știam, sincer să fiu, dar am aflat atunci dintr-o postare pe facebook a prietenului Emil Hossu-Longin, care are un cult pentru sportul ăsta. Am avut, recunosc, o strîngere de inimă. Ce repede trece timpul! Acum 20 de ani, Michael Jordan a fost pentru mine motivul pentru care mă uitam la baschetul din America. NBA-ul parcă avea un alt farmec atunci. Nu știu de ce, nu pot să explic, dar pe vremea lui Jordan mă trezeam noaptea să văd meciurile din America, lucru pe care azi, de exemplu, nu l-aș mai face. Poate și pentru că am mai îmbătrînit un pic. Un pic mai mult, aș zice. Off, dacă Michael Jordan face 51 de ani, înseamnă că am îmbătrînit tare, nu-i așa?
Mi se pare unul dintre cei mai mari sportivi din toate timpurile. Nu știu dacă și cel mai mare, aceste ierarhii mi se par atît de subiectiv realizate încît își pierd credibilitatea. Așa cum am mai spus, mă bucur că sînt contemporan cu Messi și Cristiano Ronaldo și pot să savurez performanțele lor incredibile. Mai puțin mă preocupă cine e mai bun dintre ei, cîtă vreme îmi oferă momente incredibile din 3 în 3 zile.
Cam așa a fost și cu Jordan. Nu știu dacă a fost cel mai bun. Poate că Magic Johnson a fost mai bun. Unii zic că Larry Bird, alții cred că e peste toți Kobe Bryant. Fiecare cu părerea lui. Eu rămîn cu Jordan și cu privilegiul de a-l fi văzut jucînd. Nu pe viu, deși mi-aș fi dorit, dar l-am văzut. Cu toată generația sa, cu acel Dream Team de la Barcelona 1992. Eram în Spania, în 1992, prima mea legătură cu această țară, fix în perioada Olimpiadei și am văzut toate meciurile acestei echipe, inclusiv finala contra Croației cu al său lider, un Jordan al Europei, Drazen Petrovici.
Nu mai știu dacă din momentul în care s-a retras Jordan am încetat să mă mai uit constant la baschetul nord-american. La baschet în general. Dar cred că există o mare legătură.
Pentru cine n-a apucat să vadă meciurile sale, vă propun un film documentar. E mai vechi, dar eu cred că merită. Se numește, deoc întîmplător, ”Yhe Michael Jordan Legacy”. pentru că, da, Michael Jordan a lăsat baschetului o moștenire impresionantă, o colecție de realizări și execuții pe care nu știu, zău, cine o poate egala.
Apoi, vă propun un top al celor mai frumoase reușite ale lui Michael Jordan din toată cariera. Cam ăsta a fost, prieteni, Michael ”Air” Jordan:
Iar ceea ce urmează e doar pentru pasionați. Am vorbit mai sus despre Olimpiada de la Barcelona, din 1992. Eu cred că aceea a fost Olimpiada care a schimba complet percepția oamenilor asupra acestor Jocuri. Dupa 20 și ceva de ani, rămîne o bornă în istoria Olimpiadelor. Vă propun să vedeți un documentar despre cea mai frumoasă echipă de baschet din toate timpurile, poate cea mai frumoasă echipă din istoria sportului. Primul Dream Team al americanilor. Parcă baschetul arăta altfel atunci, nu?
Poate nu intamplator, La noapte e All-Star Game!
Hai cu Vestul! ;)
nu stiu ce sa zic, la cum se prezinta lebron james in acesti ani, inclin sa cred ca va fi mai mare decat jordan … desi personal il apreciez mai mult pe Kobe. In jurul lui Jordan s`a creat si un cult media, de marketing, un proces de zeificare ce mi se pare totusi putin exagerat. In orice caz, un sportiv de exceptie. documentarul e foarte interesant, l`am vazut anul trecut parca, il recomand si eu. Recomand de asemenea seria de documentare Espn 30 for 30 care este pur si simplu senzationala, un standard in industrie in opinia mea.
Salut.As dori sa te contrazic un pic, de fapt sa am alta parere mai bine spus. Nu cred ca a fost deloc exagerat procesul de zeificare, asa cum il numesti tu, din jurul lui MJ. Sunt jucatori mari atat LeBron James, cat si Kobe. Cu toate ca sunt mai mic de varsta decat Andrei, l-am prins si eu pe MJ jucand, acesta fiind si motivul pentru care m-am si apucat de baschet, sport pe care l-am practicat aproape 8 ani. M-am oprit din urmarit cu atata intensitate meciurile din NBA, fie live, fie inregistrate cam in perioada in care MJ s-a retras prima oara, revenirea lui nefiind la nivelul carierei de pana atunci, ba chiar a fost destul de departe de ce juca el pana atunci la Bulls. Spre deosebire de Andrei la mine sigur retragerea lui a fost motivul pentru care nu m-am mai uitat la NBA asa cum o faceam, n-am dubii in privinta asta, asa cum nici la F1 nu m-am mai uitat asa intens dupa retragerea lui Michael Schumacher.
Acum sa revin si la motivele pentru care am alta parere. Am scris la un moment dat un eseu pentru un curs despre MJ si atunci am fost nevoit sa caut multe statistici despre el. Am ramas mut vazand ce „cifre” are de-a lungul carierei lui senzationale.
O sa-ti scriu aici cateva date comparative pentru cei 3 baschetbalisti de care ai amintit, cu precizarea ca MJ e retras, iar ceilalti doi fiind activi se mai pot apropia de el la unele categorii sau chiar depasi.Sper sa nu se supere Andrei pentru o postare atat de lunga si pentru scurta statistica pe care o sa o scriu mai jos.
MJ este pe locul 3 All Time in clasamentul punctelor marcate in NBA cu 32292 puncte marcate, dupa Kareem Abdul-Jabbar – 38387 si Karl „The Mailman” Malone – 36928. Mentionez ca Jordan are aproximativ 1000 de meciuri in NBA, iar cei doi care ii depasesc au aprox. 1500, respectiv 1400 de meciuri. O sa vedeti un pic mai incolo cum se reflecta lucrul asta in media de puncte/meci. Imediat dupa MJ in clasamentul All Time se gaseste Kobe, pe locul 4. Acesta are 31700 in aproape 1250 de meciuri. Personal nu cred ca-l va depasi pentru ca este spre finalul carierei si in ultima vreme, contrat felului in care a jucat majoritatea meciurilor din cariera, a inceput sa fie un ajutor mai mare pentru echipa, alegand sa paseze mai des decat sa finalizeze el. LeBron este pe locul 28 in clasamentul All Time cu 32245 puncte. Sigur, este mai tanar si mai are multi ani de baschet in fata, dar tinand cont ca acum are cam 800 de meciuri jucate in NBA ar trebui sa marcheze cam 45 de puncte/meci ca sa ajunga la aceelasi numar de puncte in acelasi numar de meciuri ca MJ, lucru care in baschetul din ziua de azi este imposibil.
Sa trecem la media de puncte marcate/meci/intreaga cariera. Aici Jordan imparte locul 1 cu Wilt Chamberlain, ambii avand o medie de 30.1 puncte. Urmatorul dupa ei este LeBron James cu 27.5 puncte, dar asa cum am explicat mai sus ii va fi imposibil sa ajunga la cifre apropiate de cele ale lui MJ. Kobe sta un pic mai slab, acesta fiind „doar” pe locul 11 cu 25.5 puncte/meci/intreaga cariera.
Ca sa inchei cu partea statistica in cel mai bun sezon MJ a avut o medie de 37.1 puncte/meci, Kobe 35.4, iar LeBron 31.4.
Daca e cineva interesat de veridicitatea datelor pe care le-am scris mai sus sau de niste statistici mai detaliate puteti accesa site-ul NBA urmand link-ul urmator (sper sa nu fie o problema ca am postat un link catre alt site, acesta nefiind unul concurent cu cel al tau Andrei) : http://stats.nba.com/leadersGrid.html?Season=All%20Time&SeasonType=Regular%20Season&PerMode=PerGame&Scope=S&StatCategory=PTS&pageNo=1&rowsPerPage=50.
Pareri sunt o sumedenie despre care este/a fost cel mai bun baschetbalist din toate timpurile, dar statistica rece ne poate da totusi niste indicii. Desigur la toti jucatorii enumerati mai sus, fie activi, fie retrasi pe langa statistica marturie ca sunt toti jucatori mari il reprezinta si felul in care jucau si in care toti isi trageau echipa dupa ei.
Sper ca nu v-am plictisit prea tare cu toate datele furnizate mai sus.
Felicitari Andrei pentru articol si pentru faptul ca ai iesit in afara zonei de confort (ma refer la fotbal) pentru a aduce in discutie un sportiv de legenda. Poate te gandesti sa faci lucrul acesta si cu alte sporturi interesante pentru populatia Romaniei.
statisticile le stiu. eu am dezavantajul de a nu`l fi vazut pe jordan jucand live, asa ca nu imi permit sa te contrazic. bazandu`ma pe ce vad acum si pe bunul „youtube”, cred ca Jordan nu este intangibil. cum spuneai, pareri diferite. ca`i mare, asta nu poate nega nimeni.
James daca pleaca de la Miami nu mai castiga nimic , sa spui ca va ajunge mai mare ca MJ eu zic ca e exagerat , el deocamdata nici pe Kobe nu l-a intrecut. Dar iti respect parerea.
Lasa-ma sa ma indoiesc de ceea ce spui tu legat de LeBron. Daca se intoarce la Cleveland eu cred ca poate sa mai castige campionate lejer. Poate i-ar mai trebui doar un centru acolo. Asta e parerea mea cel putin.
in baschet se observa mai usor decat in fotbal „individualitatea” din simplul motiv ca sunt 5 jucatori in echipa :D,iar jordan a fost un adevarat catalizator.sigur a avut si coechipieri senzationali pe care multi ii uita,dar parerea mea ca el i-a facut sa ridice stafeta.stii cum e,daca sunt mai multi buni intr-un grup se trag unul dupa altul in sus.unul dintre ei ,si care mi s-a parut genial si poate nu a avut parte de aceeasi expunere doar pt ca a fost in aceeasi echipa cu acest zeus ,a fost scottie pippen
gandindu`ma ca aici sunt mai multi fani ai fotbalului si mergand putin off-topic, acesta este unul din documentarele espn de care vorbeam (Columbia, Escobar, WC 1994): http://www.youtube.com/watch?v=PHzixowbbYU
Cu siguranta veti ramane impresionati de film.
Salut Andrei, nu sunt un fan baschet, dar, imi aduc perfect aminte cand ma trezeam pe la 3 dimineata, sa 4, meciurile daca imi aduc bine aminte, erau pe TVR2… si el s-a retras, si nu m-am mai uitat… la fel am patit si cu Senna, nu ma mai uit la Formula 1… nu stiu, poate sunt valorile tineretii noastre,si le-am perceput cu filtrul mintii pe care il aveam in acele vremuri, vorbesc de parca au trecut 50 de ani… sper sa nu se intample la fel si cu fotbalul, eu fiind fan Ronaldinho…in rest, toate cele bune!
Salut Andrei
Nu pot spune decât ca ajungeam la liceu cu ochii cât cepele pentru ca toat? noaptea mi-o petrecusem in fata televizorului, atunci când Chicago juca in play offs. Nu am mai v?zut un sportiv care sa domine atât de clar un sport de echipa, care sa aib? o astfel de mentalitate. Dintre toate cred ca ultimul sezon a fost cel mai reu?it. Au fost atunci câteva meciuri memorabile, insa ultimul, cel cu Utah, este o adevarata lec?ie despre ce înseamn? mentalitatea de înving?tor. Ultimele 2 minute ale acelui joc pot fi studiate de orice sportiv, mereu va avea de înv??at de acolo.
Dup? ce Michael s-a retras, a?a e, parca NBA a disp?rut din peisaj. Nu m-a mai interesat si nici nu am sim?it vreun regret.
Nu ai men?ionat aici un documentar bine realizat, se nume?te Michael Jordan to the Max. Plus reclamele, multe din ele reu?ite. La liceu era ceva aparte dac? aveai Nike.
12 Comentarii