Nu știu dacă mai există vreo țară în care meciurile amicale să fie atît de mult discutate, analizate, învîrtite pe toate părțile, uneori mai mult decît partidele oficiale. Poate că există, poate că nu există, nu asta e discuția acum. Ideea e că vorbim despre niște meciuri amicale, care exact asta sînt, amicale. Mai ales în cazul echipelor naționale și mai ales acum, cu mai puțin de 100 de zile înainte de startul Campionatului Mondial. Pentru selecționeri, aceste ”amicale” sînt văzute mai degrabă drept o foarte bună posibilitate de a strînge laolaltă grupul de jucători și de a face antrenamente, eventual și anumite experimente. Să tragem prea multe concluzii după aceste meciuri amicale ar fi, cred, o mare greșeală. Eventual, ne putem lega de unele indicii.
N-o să mă refer la echipa României. Cred că nu e cazul în situația actuală de schimbare majoră a fotbalului românesc. Apropo de asta, o mică paranteză, căci oricît de departe m-aș situa eu unul de fotbalul intern, ceea ce se întîmplă în interiorul lui e important și nu are cum să mă lase indiferent. Sper din tot sufletul să mă înșel și să n-am dreptate, nu-s vreun Nostradamus, deși personajul a fost Săgetător ca și mine, dar mie ceea ce se întîmplă la FRF îmi seamănă tare mult cu cele întîmplate, la nivel politic, în România în anul 1996. Poate unii își amintesc de cei ”15.000 de specialiști ai regimului Constantinescu”, venit atunci, ca și noul șef al fotbalului românesc de azi, pe un cal de un alb impecabil și pe un fond de entuziasm ieșit din comun, dar și de felul în care s-a terminat respectivul regim, după 4 ani de convulsii și o lipsă crasă de specialiști, cu readucerea la putere, ca singură viabilă atunci, a vechiului președinte. Nu vreau să fac nici o comparație între situații, e posibil ca după 20 de ani petrecuți în mocirla în care ne scufundaseră Mircea Sandu și gașca lui să nu mai am încredere în nimeni, dar mie mi se pare ușor suspectă coincidența dintre sentințele de marți și alegerile de miercuri, cu investirea unui personaj prea bun ca să fie adevărat. Nu-l cunosc și nici nu-mi doresc neapărat să-l cunosc, sper din tot sufletul să mă înșel și să aibă succes în ceea ce spune că vrea să facă. O însănătoșire, o întoarcere la normalitate a fotbalului românesc ne va ajuta pe toți cei care ne intersectăm cît de cît cu el să progresăm.
Înapoi la meciurile amicale. Spuneam că n-o să mă refer la echipa României, căci nu știu cum naiba se face că noi în ”amicale” sîntem foarte buni, cînd vine însă vorba de partide oficiale începem s-o dăm în bară. Argentina în schimb i-a surprins doar pe cei care credeau că Messi și ceilalți vor veni la București să facă spectacol, să se întrebuințeze, să-și riște eventual integritatea fizică. Să fim corecți cu noi și cu ceea ce reprezentăm, Argentina a venit la București din obligație, pentru că alfel ar fi trebuit să dea înapoi banii pe care i-a primit atunci cînd a fost antamată partida. Situația era alta atunci pentru argentinieni, acum, cu 100 de zile înainte de Mondial s-a schimbat complet. În momentul ăsta, nici un fotbalist important nu riscă absolut nimic, cu atît mai mult într-un meci amical, căci orice accidentare survenită acum, de exemplu o ruptură musculară ce ar necesita 6-8 săptămîni de pauză, ar reprezenta un handicap important. Mai ales pentru Argentina și mai ales pentru Messi, care are în minte, mi se pare evident, acest Mondial de la începutul sezonului.
Problema pentru Argentina, judecînd după datele pe care le avem și după ceea ce am văzut, e că există serioase diferențe între partea ofensivă și partea defensivă a echipei. N-aș zice o prăpastie, însă numele imense din zona de atac (apropo, Tevez nici n-a fost convocat și zău dacă înțeleg de ce) nu prea au corespondent în zona de apărare. Ceea ce s-ar putea să fie o problemă. Și nici în zona de mijloc, căci Argentina nu are în momentul ăsta nici măcar un mijlocaș de creație, așa cum au din plin Spania ori Germania. Chiar și Brazilia stă mai bine, dincolo de faptul că Brazilia propune un cuplu de fundaș centrali, Thiago Silva-David Luiz, pe care nu-l are nici o altă echipă. L-am văzut și la București pe Messi coborînd de multe ori în zona de creație, dar, la fel ca la Barcelona, un Messi în zona aia înseamnă absența lui Messi din atac, acolo unde e cel mai periculos. Mie mi se pare că, în momentul ăsta, Argentina pleacă, de la grila de start, din a patra poziție, după Spania, Germania și Brazilia (ordinea e întîmplătoare).
Apropo de Spania. Am comentat Spania-Italia, un alfel de meci amical totuși, în comparație cu ce s-a jucat la București. Asta și pentru că Italia e și ea o echipă mare, ceea ce noi nu sîntem, și a respectat regulile unor astfel de partide amicale. Ca echipă campioană mondială en-titre și europeană en-titre, Spania pleacă în mod clar din pole-position. Tare mă tem să nu aibă drumul Franței din 2002, care era exact în aceeasi situație, cu amendamentul că Spania are trei turnee finale cîștigate consecutiv, iar Franța atunci avea doar două. Toată lumea a fost curioasă să vadă debutul lui Diego Costa. Și n-a prea avut ce să vadă, căci așa meci slab Diego Costa n-a mai făcut în acest sezon. Avînd de partea sa circumstanțele lipsei de acomodare, Diego Costa ridică însă la fileu întrebările puse atunci cînd s-a aflat de intențiile Spaniei de a-l convoca. Anume dacă se pretează, dacă se mulează pe jocul Spaniei, un altfel de joc decît e el obișnuit. Pe mine, deocamdată, nu m-a convins, dar asta nu înseamnă că n-o va putea face. Înainte să cîștige un atacant, Spania a făcut ca Brazilia să piardă unul. Dacă mai sus vorbeam de Argentina, trebuie să remarc același lucru și la Brazilia, diferențele dintre zona de atac și cea de apărare, căci Brazilia nu are un atacant de nivelul fundașilor centrali, care să se alăture și să termine fazele concepute de Oscar, Neymar, Lucas Moura și ceilalți. Cu Diego Costa în lotul lor, îndrăznesc să spun că brazilienii, mai ales fiind echipă gazdă, erau marii favoriți.
La Spania-Italia am văzut o ușoară schimbare a lui Vicente Del Bosque. O repriză Sergio Busquets, o repriză Xabi Alonso, de unde pînă acum nu se concepea partidă fără ei doi unul lîngă celălalt. Nu știu dacă asta e linia sau dacă a fost doar o încercare, căci pentru asta sînt bune meciurile amicale. Mi s-a părut remarcabil jocul lui Thiago Alcantara, pierderea lui fiind cea mai mare gafă, în opinia mea, a fostului președinte al Barcelonei, Sandro Rosell, mai mare chiar decît zecile de milioane plătite pe Neymar. Și am mai remarcat o echipă a Italiei pe care zău că ar trebui s-o luăm în seamă, căci Italia crește mult și mereu în turneele finale și chiar are jucători pe spatele cărora să încerce o figură frumoasă.
Cam la fel e și situația Franței. Am văzut puțin din Franța-Olanda și chiar nu înțeleg de ce Franța e atît de puțin băgată în seamă. Cît despre Olanda, tinerețea lotului propus de Van Gaal e posibil să fie un handicap, mai ales la un turneu final.
Am văzut puțin și din Germania-Chile. Mi-a plăcut mai mult Chile decît Germania în această partidă, dar asta nu înseamnă nimic. Chile nu va face viață ușoară Spaniei și Olandei în grupa lor, ba eu chiar văd echipa lui Vidal și Alexis capabilă de surprize. Germania mi s-a părut un pic bulversată de forma proastă a lui Mesut Ozil, dar și de absența lui Khedira, cel care asigura echilibrul la centrul terenului și dicta, oarecum, ritmul și poziționarea atunci cînd mingea era la adversar. Rămîne de văzut dacă mijlocașul Realului va putea reveni pînă la Mondial, dar mai ales în ce condiții.
Spania e din ce in mai previzibila in joc , si Germaniei ii lipseste un atacant de careu pur sange caci Klose nu cred ca poate duce un Campionat Mondial la cel mai inalt nivel , eu o vad mare favorita pe Brazilia dat fiind faptul ca este si acasa mi se pare echipa cea mai in forma in apropierea campionatului mondial si cu a doua sansa Germania , sincer cred ca Spania nu mai poate castiga campionatul mondial o vad putin depasita de situatie ..Crezi ca Belgia sau Portugalia cu Ronaldo in mare forma pot produce surprize?
Nici macar o idee despre Portugalia lui CR7 :))…..Eu m-am uitat la Portugalia-Camerun,un meci bun (incheiat 5-1)….nu-mi dau seama de ce nimeni nu o ii ia in seama pe portughezi…
o sa faci si de la penitenciar editii speciale de fotbal european? avem cu totii nevoia de parerea lui MEEMMEEEE!
Un tip care a furat bani din fotbal(asa a decis justitia), ale carei decizii nu se comenteaza, ne vorbea despre fotbal si ne spunea ca fotbalul romanesc nu poate depasi un nivel din cauza lipsei banilor. El care a furat bani de la clubul sau, Otelul. Sper sa stea bine acolo si sa rumege la faptele lui, cum rumega bovina de la barclona, Moura
Ok analiza. Felicitari! Si eu sunt de parere ca Brazilia pleaca cu prima sansa. Ca si argument in plus, as aduce istoria. Practic, Spania din 2010 a fost singura echipa europeana din istorie care a luat trofeul, cand CM s-a tinut in afara Europei. E clar ca in America de Sud, europenii iau startul cu un mic handicap.
Iar referitor la Portugalia…eu vad mai degraba Uruguay cu ceva sanse. Belgia? Le va fi greu sa iasa din grupa, oricat de accesibila pare la prima vedere. Au o echipa cu nume sonore in EPL…de aici si pana la rezultate in CM e cale lunga.
La fel cum s-a scris mai sus, si mie mi se pare buna analiza. Sunt total de acord cu randurile scrise despre Diego Costa. Nu mi se pare ca se va plia pe jocul Spaniei. In schimb, cred ca ar fi fost (aproape) perfect in atacul Braziliei. Aceeasi situatie as vedea-o daca, ipotetic, Diego Costa s-ar transfera la Barca (unde nu cred ca s-ar adapta) sau daca ar merge la Real (unde ar puta fi un concurent serios pentru Benzema). Pur si simplu, stilul de joc al Spaniei nu il avantajeaza.
Cat despre favoriti la C.M., as remarca patru echipe in pole-position si alte 4,5 care stau la panda. M-as referi la Franta si Olanda care pot face o figura frumoasa, dar, asa cum ai spus, tineretea jucatorilor cred ca ii va afecta. Totusi, cele doua nationale sunt de urmarit si, desi e devreme, le-as considera printre favoritele pentru Europeanul din 2016.
Am vazut o parte din meciul Portugaliei, pe care ai spus ca nu l-ai urmarit. Cel mai mult m-a impresionat forta ofensiva a lusitanilor. E drept, Camerun nu mai reprezinta o forta, dar Portugalia cred ca poate reprezenta o surpriza (desi poate e mult spus surpriza cand ai in echipa cel mai valoros fotbalist din lume la ora actuala).
In final, am o intrebare. Daca tot am vorbit de favoriti, cine crezi ca va fi marea dezamagire a Mondialului si de ce?
Multe echipe nationale sau de club au dominat fotbalul la un moment dat.dar sa nu aiba nimeni curajul sa imi spuna ca au dominat mai mult si mai clar decat Spania respectiv Barcelona.in opinia mea Spania isi va trece in palmares a doua cupa mondiala.La barcelona am dubii in privinta Champions League.
Daca nu va suparati domnule Andrei,as dori sa va contrazic cu faptul ca suntem foarte buni in amicale,atat prin prisma echipelor contra carora am jucat,cat si a rezultatelor :egal cu Italia,Moldova,Uruguay,Austria,Slovacia,Argentina; invinsi de catre:Ucraina,Paraguay,Brazilia,Belgia,Slovenia,Polonia; victorie contra:Cipru,Luxembourg,San Marino,Grecia,Turkmenistan,Kryvbas,Elvetia,Belgia,Australia,Trinidad Tobago.Iar aceste meciuri contra echipelor gen Argentina sunt o lipsa totala de repsect, deoarece pe jucatorii nostri nu ii ajuta la nimic,in afara faptului ca au jucat contra messi&co, motivele fiind aceleasi care le-ati spus in post si chiar de n-ar fi fost mondialu anu acesta.Pentru jucator nu reprezinta nici o motivatie un astfel de amical,doar in ca cazul echipelor mari vs cele mari (Spania – Italia).Iar pe de alta parte banii care cheltuiesc,mai bine i-ar investi la juniori sau pe propii angajati. O zi buna si continuati in acelasi fel emisiunea fotbal european.
13 Comentarii