Pentru mine, Formula 1 se împarte în două perioade. Înainte și după Senna. Cea de-a doua perioadă, cea de ”după”, are și ea, la rîndu-i, două sub-categorii: înainte și după Schumacher. Pentru mine, cei doi reprezintă reperele în materie de automobilism, în materie de Formula 1. Așa cum Michael Jordan reprezintă reperul în materie de baschet pentru mine. Nu sînt un pasionat, nu sînt un cunoscător. E posibil să mai fie și alții, înaintea lor, de exemplu Niki Lauda, dar nu l-am prins foarte mult în activitate și nu pot să fac aprecieri.

Îmi amintesc ziua de 1 mai 1994. Am senzația că era chiar în ziua de Paște la noi. Îmi amintesc acea cursă de la Imola, care avea să fie ultima pentru Senna. Nu știu dacă a fost transmisă la noi sau la o televiziune vecină, bănuiesc totuși că a fost pe TVR. Eram un proaspăt ziarist sportiv, încă în probe la Sportul Românesc, dar nu pentru asta m-am uitat la acea cursă. M-am uitat pentru că nu prea le ratam atunci, la fel cum nu prea ratam NBA, tenis, de fotbal nu mai zic. Trăiam încă anii în care amintirea vremurilor, cînd la televiziunea noastră nu puteam vedea decît două ore de ode era proaspătă, așa că savuram orice eveniment sportiv televizat cu setea unui călător în deșert, care întîlnește o oază binecuvîntată. Îmi amintesc acea curbă blestemată, acel impact. Televizorul mergea, noi eram la masă cu toții, în familie. Totul s-a oprit atunci, vestea morții lui Senna a venit mult mai tîrziu, era o epocă, pe care copii și tinerii de azi nici nu cred c-o concep, fără internet, fără televiziuni de știri – parcă totuși aveam CNN pe cablu – iar informațiile circulau mult mai greu.

Se fac în curînd 20 de ani de atunci. 20 de ani în care Formula 1 l-a pierdut pe al său Pele. Brazilia l-a plîns cu durerea cu care-ți plîngi idolii. Azi, Senna ar fi făcut 54 de ani, iar Google i-a dedicat pagina de căutare, un omagiu adus poate celui mai talentat pilot din toate timpurile.

Pentru cine vrea să-și reamintească ori pentru cine vrea să afle cine a fost Ayrton Senna în sportul mondial, am ales două filme documentare de mare excepție. Primul se numește ”Ayrton Senna-The Right to Win”. Vă invit să-l savurați în cele ce urmează!

Cel de-al doilea a rulat și la televiziunile noastre. Eu unul l-am văzut, într-o noapte, acum cîteva luni, pe Digi Film. Se numește ”Senna”, e un pic mai vechi, dar si mult mai emotionant. E o biografie in imagini extrem de realistă a marelui pilot: