Nici nu apucase să fluiere Nicola Rizzoli finalul finalei de la Rio că rețelele de socializare erau deja încinse. Fără să fie un barometru exact, aceste rețele reprezintă totuși un reper. Minutele treceau, nemții se pregăteau și apoi primeau titlul suprem, dar cei mai mulți vorbeau și scriau despre Messi. Despre eșecul său, nu al echipei sale, despre prestația sa, nu a echipei sale, despre duelul imaginar cu Maradona pentru o supremație imaginară, care nu ajută la nimic. O dezbatere ce nu se mai termină și nu folosește nimănui, o dezbatere de-a dreptul idioată. Îmi asum acest cuvînt și-l voi explica într-o viitoare postare. Efectul marketingului e vizibil, inclusiv în acordarea stupidă a acelui premiu lui Messi, de care el însuși părea un pic jenat.
Sînt convins că un text despre Messi și Maradona e mult mai apetisant și ar stîrni mai multe comentarii. Însă azi, la cîteva ore după decernarea celui mai important trofeu fotbalistic, ar fi de-a dreptul ilogic și lipsit de politețe să abordez o astfel de temă. Germania e totuși campioana mondială și merită toate elogiile zilei de azi.
Spania în 2010 și Germania în 2014 au avut o filozofie comună. Prietenia față de minge, pe care și-au dorit-o în posesie, în timp ce alții nu știau cum să facă în așa fel încît să scape de ea. Germania a fost la acest turneu final cea mai estetică echipă, lafel cum a fost și Spania în 2010. Nu s-a subjugat unui singur jucător, ci a scos în evidență grupul. Eu cred că și dacă Reus ar fi putut juca, tot echipa ar fi fost vedeta nemților. Într-o vreme în care, spuneam și mai sus, marketingul dictează, Germania n-a avut un personaj mediatic, ci un grup de persoane subjugate unor idei venite de pe bancă.
Într-o vreme în care, după eșecurile lui Bayern și ale Barcelonei, mulți se întrebau dacă nu cumva conceptul de tiki-taka e depășit, a venit Germania cu un stil foarte diferit de cel cu care erau nemții obișnuiți pînă acum și a cîștigat Mondialul. Cu un soi de ”tiki-taken”, căci Germania de azi are destul de puține asocieri cu cea din 1986 sau 1990, anii precedentelor finale cu Argentina. Germania de azi are mai mulți jucători creativi decît Brazilia și Argentina la un loc, țările care acum vreo 20 de ani reprezentau reperul fotbalului spectacol. Ozil, Kroos, Muller, Gotze, Lahm, Schurrle, absentul Reus, chiar și ”defensivii” Schweinsteiger, Khedira ori Hummels văd în minge un aliat, o caută și construiesc jocul plecînd de la ideea de posesie, de pasă, de la atît de vechiul concept ”dai și pleci” pe care alții, Brazilia ori, cel mai nou exemplu, Olanda, l-au abandonat. Din acest punct de vedere, faptul că Germania a cîștigat titlul mondial în urma unei execuții splendide, ”de autor”, e doar un element ajutător în teoria de mai sus. Parcă n-ar fi fost la fel de frumos dacă, să zicem, Germania cîștiga grație unui gol din fază fixă, ca-n meciul cu Franța.
Cînd vorbești despre un grup de jucători, n-ai cum să-l excluzi pe antrenor. Joachim Low nu cred că ar mai fi continuat ca selecționer dacă Germania nu cîștiga. I s-ar fi pus în discuție acest stil, pe care nemții l-au primit cu destulă reținere, căci nu prea îi reprezenta. Low a crezut însă în ideile lui și a cîștigat. A știut să-și corecteze anumite erori pe parcurs, a găsit soluția în anumite momente, astfel că merită și el toate elogiile. Semifinală în 2006, ca ”secund” al lui Klinsmann, deși mulți vorbeau încă de atunci în Germania că el e cel care de fapt conduce, finală în 2008, semifinală în 2010, semifinală în 2012 și acum finală cîștigată. E un traseu nu lipsit de greutăți, dar pe parcursul căruia Low n-a renunțat, în esență, la ideile sale.
Imediat după meci, am observat, am și postat de fapt pe facebook, o coincidență. World Cup 2010. Pep Guardiola era antrenor la FC Barcelona. FC Barcelona era campioana Spaniei, cu un an in urma castigase Champions League, în acel sezon fusese eliminată în semifinale de viitoarea cîștigătoare si avea 7 jucatori in finala Mondialului. Iar unul dintre ei, Iniesta, dădea golul decisiv in prelungiri. World Cup 2014. Pep Guardiola e antrenor la Bayern Munchen. Bayern e campioana Germaniei, cu un an in urma a cîștigat Champions League, în acest sezon a fost eliminată în semifinale de viitoarea cîștigătoare si a avut 7 jucatori in finala. Iar unul dintrei ei, Gotze, a dat golul decisiv in prelungiri. Eu cred că nimic nu e întîmplător pe lumea asta, cu atît mai puțin în fotbal. Faptul că Low s-a putut baza pe 7 jucători de la aceeași echipă, unde ideea de fotbal era aceași, a fost un mare atu pentru el. La fel cum s-a întîmplat cu Del Bosque în 2010. Mergînd mai departe, faptul că Barcelona în 2010 și Bayern în 2014 au avut competitor direct un Real Madrid, cu Pellegrini, și un Dortmund, cu Klopp, îmbrățisînd aceeași filozofie a fost un ajutor în plus. Privind la ultimele trei campioane mondiale, Italia, Spania și acum Germania, observăm că toate s-au bazat la momentul încoronării în principal pe campionatul intern. E și ăsta un punct de plecare într-o eventuală analiză.
Două cuvinte despre doi proaspeți campioni mondiali. Mario Gotze e eroul Germaniei de azi, după ani sinusoidal. Din 23 aprilie 2013, atunci cînd și-a anunțat plecarea la Bayern, cariera lui Gotze n-a fost deloc liniștită. Nu și-a găsit un loc fix la Bayern, nici la echipa națională (altă coincidență, nu-i așa?!), ba chiar s-a transformat în motivul pentru care Kroos va pleca de la Bayern la Real. Are însă în față un viitor la fel de mare pe cît de mare îi e talentul.
Al doilea personaj e Schweinsteiger. După semifinala Argentina-Olanda îmi manifestam admirația pentru Mascherano, pe care-l caracterizam drept ”enorm”. Cuvîntul se mută spre Schweinsteiger, a cărui contribuție la cîștigarea finalei a fst uriașă. Felul în care a urcat spre tribuna oficială, cu fața plină de răni, probabil cu picioarele pline de vînătăi și sleit de puteri (aproape că nu putea să urce treptele) caracterizează perfect fotbalistul de care e nevoie într-o echipă. Poate că nu va cîștiga niciodată Balonul de Aur, însă, la fel ca și-n cazul lui Mascherano, fără el nu se poate într-o echipă cîștigătoare.
Revenind la Germania, sper că felul estetic în care a cîștigat acest Mondial să excludă din limbajul unora termenul de ”panzere” atunci cînd vine vorba de echipa națională. Germania de azi, fotbalistic vorbind, e orice altceva.
lumea avea pretentii mai mari de la messi,atata tot.comparatia cu maradona nu isi are locul,dar daca ma intrebi pe mine,dimineata,la pranz si seara,tot pe maradona il aleg.
exista asemanari intre jocul prestat de germani acum si cel jucat de spanioli in 2010, dar nu putem sa zicem ca este perfect identic. De ce? Pai pentru ca jocul spaniolilor a avut la baza jocul de posesie dar sa nu riste, la trecerea timpului. spania a castigat mondialul din africa de sud cu 6 goluri marcate daca imi amintesc bine. germania a marcat 7 goluri braziliei si 4 portugaliei. la echipa germaniei mai apare acel sistem care vorbea pep guardiola la inceputul mandatului la bayern: conter,conter, conter. cam ce joaca majoritatea echipelor din bundesliga, adica acele contraatacuri si verticalizari foarte ingenioase.
Citesc articolul tau si nu-mi vine sa cred cat de mult esti manipulat de acest curent anti barca, anti-Messi. Messi a fost urias la acest campionat mondial si nici un fotbalist nu s-a ridicat la nivelul lui, nici un fotbalist nu a fost atat de determinant pentru echipa sa. Messi a jucat foarte bine si in finala dar spre ghinionul lui nu i-a avut langa el pe Valdano sau pe Buruchaga, sau chiar pe Di Maria. Sa ne imaginam Andrei ce ar fi insemnat daca i intra lui Messi acea minge care a trecut la o palma de bara lui Neuer. Te-as fi auzit inclusiv pe tine ca Messi e cel mai bun din galaxie si ca merita doua golden ball-uri nu unul. Imi pare foarte rau ca dupa atata timp de citit presa sportiva nu am gasit inca un ziarist vertical si rational, cu ochi limpezi si priceput. De acord cu tine ca nimic nu e intamplator in fotbal, pana si accidentarile lui Khedira si Kramer i-au ajutat pe nemti, caci
in teren a intrat Schurlle, jucatorul care a facut diferenta aseara si a destabilizat in nenumarate randuri apararea Argentinei.
Si apropo, ceea ce a reusit Argentina la acest campionat mondial mi se pare similar cu ceea ce a reusit Atletico Madrid sezonul trecut in UCL, sa ajungi pana in finala cu asemenea jucatori mi se pare o performanta extraordinara pentru ca analizand
echipa argentinei de la portar pana la atacanti nu am vazut decat jucatori modesti ca si nume ca sa nu mai vorbesc de banca lor de rezerve. In afara de Messi si de Mascherano nimeni nu s-a remarcat in mod deosebit din punctul meu de vedere si consider ca Germania putea plange azi daca juca Di Maria. Pentru mine ca sustinator al lui Messi el este deja un campion cu performante notabile si la echipa nationala si da, este cel mai bun jucator din istorie, si-a facut datoria cu varf si indesat.
Faptul ca Bayern are 7 jucatori in Nationala nu e desigur coincidenta, ci e legat de puterea financiara a bavarezilor care intotdeauna au produs/cumparat tot ce e mai bun in Germania. Si pe vremea lui Derwall de ex aveau tot 6 sau 7. Klinsmann a fost managerul ce a reinceput reconstructia si a influentat bazele, Freund a fost la U19 deci a marcat carierele viitorilor campioni mondiali. Simples!
Intr-adevar orice comparatie intre Messi si Maradona sau intre orice alte exemplare ale unor generatii atat de diferite sunt idioate. Si, doar sa argumentez succint ideea, in conditiile in care s-a dublat distanta medie acoperita de jucatori de la 5km la 10km (sa nu mai vorbim de tacticizare, ci doar de acest aspect bazat pe cifre) cum mai poti ridica similitudini reale intre fotbalul de la jumatatea secolului trecut si cel de azi?
In ceea ce priveste o alta comparatie, mult mai pertinenta ce-i drept, intre Spania 2010 si Germania 2014, mai degraba au jucat spectaculos nemtii acum decat spaniolii atunci. Acest neinspirat denumit „tiki-taken” este mult superior jocului static si lateral al ibericilor. Doar pentru ca au omorat jocul prin pase infinte, nu inseamna ca au jucat spectaculos. Nemtii sunt spectaculosi prin prisma intregului meci la care participa: spatii mai mari, ocazii de ambele parti, pase directe, verticale, faze ofensive dezvoltate de cele mai multe ori pe benzi si finalizate prin centrari, goluri primite, nu doar date. Este o diferenta de mentalitate si conceptii despre fotbal, atat de adanci si specifice fiecarei zone (inclusiv conformatia fizica a germanului fata de spaniol), incat o comparatie este pertinenta, dar inutila. Sunt atat de multe diferente, incat mai bine tratezi separat fiecare echipa.
Cel mai bun lucru reliefat in analiza ta este cu siguranta contributia lui Low, care a avut curajul sa accentueze anumite aspecte ale jocului mai mult decat era Germania obisnuita: posesie si 1-2-uri. Totusi, in contextul unui Bayern, schelet al nationalei, antrenat de Guardiola, era pacat sa nu profite, doar partial, de aceasta calitate de a gasi pase rapide, scurte, in conditii de spatii mici si pressing agresiv.
In ceea ce priveste coincidenta, este coincidenta si nu prea :). Practic, si atunci si acum, au castigat echipele cele mai bune, tinute in spate de un schelet de jucatori de la cea mai buna echipa de club, si atunci si acum.
De fapt, ce reiese din aceste realizari ale lui Low si Bosque, poate fi manual pentru toti selectionerii din lume. In conditiile in care timpul de pregatire a meciurilor la echipa nationala este scurt, partide de verificare putine in comparatie cu ce se intampla la echipele de club, etc. este absolut necesar, ca selectioner, sa fi foarte adaptabil. Atat in ceea ce priveste jucatorii cat si stilul de joc. Daca ai un nucleu de baza la o echipa din orice campionat, cu atat mai mult intern, care dezvolta un anumit joc ce da rezultate, trebuie sa importi si sa adaptezi in consecinta si jocul echipe nationale. Se poate dezvolta in acest sens, dar deja am prea multe cuvinte pentru aceasta finala :).
In final, Bastian este unul dintre cei mai mari si mai neapreciati la nivel mondial jucatori germani din toate timpurile. Spun neapreciat, nu de catre antrenori sau oameni de fotbal, care stiu ca este un gigant, ci ma refer la nivel de perceptie globala.
Cat despre treaba cu „panzerele”, ma amuza teribil, la fel ca si Selecao sau Albiceleste..
din pacate nu il vom mai vedea pe messi, cel care in anul 2012 a marcat 90 de goluri. faptul ca a fost atat de bun atat de tanar incepe sa se vada. inaintea acestui CM toata lumea era „sigura” de 2 lucruri: apararea brazilie (si stim acum ce s-a intamplat) si atacul argentinei. numele jucatorilor te faceau sa astepti cu nerabdare meciurile argentieni, dar… din pacate, doar messi la 70% din ce ne-a obisnuit: aguero – a fost pe teren la acest CM? di maria din finalul sezonului de la real? higuain? lavezzi, care doar s-a aparat? si sa nu mai vorbim de palacio (care daca nu le-a mancat semifinala, le-a mancat finala)… mult prea putin de la niste jucatori foarte mari, care au devenit mici deoarece au asteptat totul de la messi. si din pacate pentru messi, acest mondial a venit prea tarziu, daca era in 2012 – 2013, alta ar fi fost istoria fotbalului.
„Germania de azi are mai mul?i juc?tori creativi decît Brazilia ?i Argentina la un loc, ??rile care acum vreo 20 de ani reprezentau reperul fotbalului spectacol.” Perfect adevarat, iar cu asta ai zis totul! Am tinut cu Argentina in finala insa nu pot nega faptul ca per total Germania a fost la acest mondial de departe cea mai buna echipa, cu cel mai valoros lot de jucatori,iar cel mai important,a prestat cel mai bun fotbal! Germania a fost meci de meci echipa care si-a impus jocul in fata adversarilor. Iar vorbind de adversari, sa nu uitam grupa germaniei si parcursul de apoi… Andrei, sunt un mare fan, esti printre putinii ziaristi si realizatori tv care cunosc cu adevarat fotbal international. Numa bine tuturor!
„Germania de azi are mai mul?i juc?tori creativi decît Brazilia ?i Argentina la un loc, ??rile care acum vreo 20 de ani reprezentau reperul fotbalului spectacol.” Perfect adevarat, iar cu asta ai zis totul! Am tinut cu Argentina in finala insa nu pot nega faptul ca per total Germania a fost la acest mondial de departe cea mai buna echipa, cu cel mai valoros lot de jucatori,iar cel mai important,a prestat cel mai bun fotbal! Germania a fost meci de meci echipa care si-a impus jocul in fata adversarilor. Iar vorbind de adversari, sa nu uitam grupa germaniei si parcursul de apoi… Andrei, sunt un mare fan, esti printre putinii ziaristi si realizatori tv care cunosc cu adevarat fotbal international. Numa bine tuturor!
10 Comentarii