Cînd Antonio Conte se decidea, astă-vară, să părăsească o ”Bătrînă Doamnă” devenită pentru a treia oară concutiv campioană a Italiei, ba încă și cu un record de puncte, multă lume n-a știut ce să creadă și destui suporteri torinezi n-au știut cum să privească viitorul. Știrea plecării lui Conte, deși oarecum anunțată de anumite zvonuri, fusese suficient de șocantă, căci mai rar vezi un antrenor să plece brusc, chiar înainte de începerea pregătirilor pentru un nou sezon, întrerupînd astfel o serie de succese la care contribuise în mod esențial.
BILETE DE INTRARE LA MECIURILE DIN SERIE A GĂSIȚI AICI:
Numirea lui Massimiliano Allegri, cel mai la îndemînă nume în acel moment, aducea după sine și o undă de îngrijorare. Între Allegri campionul cu Milan și Allegri cel dat afară de la Milan, mai aproape era ultima variantă, În plus, exista și acel episod al plecări lui Andrea Pirlo de la Milan la Juve, episod care a coincis practic cu transferul de putere în Serie A dinspre Milano către Torino, la care, se spunea, Allegri ar fi avut o suficient de mare contribuție. M-am numărat printre cei care, pe acest blog, au considerat că lupta pentru titlu în Serie A se va echilibra. Mizam pe o creștere a Romei, dar și pe o scădere a lui Juventus, în condițiile date, ba chiar credeam că Napoli se va putea implica și ea în această luptă.
Sîntem la jumătatea campionatului. Napoli nu s-a implicat în lupta pentru titlu, ba chiar mariajul dintre Benitez și gruparea napoletană își numără ultimele săptămîni. Roma a mai crescut, în schimb Juventus a rămas pe aceeași poziție dominantă. E din nou campioana turului și, chit că distanța față de Roma e un pic mai mică decît anul trecut pe vremea asta, rămîne principala favorită la cîștigarea celui de-al patrulea ”scudetto” consecutiv. În plus, e și calificată în primăvara Champions League, cu destule speranțe pentru un loc în ”sferturi”, dacă e să privim la cum arată Borussia Dortmund în acest moment. Nu sînt foarte convins acum că Antonio Conte nu regretă pasul făcut astă-vară. Felul lui de a fi, felul lui de a-și face meseria nu-l prea recomandă pentru funcția de selecționer, e un tip mult prea implicat în fotbal ca să-i placă acest ”dolce far niente” al selecționerilor în anumite momente. E alt subiect însă.
Privit cu destul scepticism în momentul instalării, Massimiliano Allegri i-a convins pe toți cei care cam mustăceau atunci cînd a fost numit. Nu-i simplu să reușești cu o echipă desenată de altul, cu o strategie de trasferuri gîndită de altul și cu un stil de joc antrenat de altul. Cu multă delicatețe, Allegri a dus corabia înainte, deși destui îi prevedeau furtuni. A gestionat perfect relația cu Pirlo, de unde ne dăm seama că nimic în fotbal nu e ce pare a fi. Probabil că Allegri a avut o contribuție la plecarea lui Pirlo de la Milan. Chit că decizia a fost atunci a lui Berlusconi și Galliani și avea clar fundament economic, căci Pirlo avea salariu mare și nu părea dispus să-l micșoreze prea tare, Allegri ar fi putut cred să-l păstreze pe Pirlo. Era totuși antrenorul care cîștigase campionatul, cuvîntul lui era important. N-a făcut-o, pesemne că și el a crezut atunci că Milan se poate descurca și fără Pirlo, și a plătit mai apoi. Nu știu cît de bună e relația actuală a lui Allegri cu Pirlo, probabil că nu sînt foarte buni prieteni și nu-și fac vacanîele împreună. Ceea ce știu și se bazează de fapt pe ceea ce am văzut în acest tur de campionat e că între Allegri și Pirlo relația de colaborare profesională a funcționat perfect. Allegri a știut unde să-l folosească pe Pirlo, cînd să-l folosească și cînd să-l protejeze, nu s-a simțit nici o clipă un semn de ranchiună din partea fotbalistului față de vechiul și noul lui antrenor. Problema gestionării vestiarului, relația pe care trebuie s-o ai cu cei mai importanți jucători din lot e extrem de delicată pentru orice antrenor. Cît de pregătit ai fi, dacă nu ai știința comunicării și orgoliul o ia înaintea inteligenței nu ai nici o șansă.
BILETE DE INTRARE LA TOATE MECIURILE LUI JUVENTUS GĂSIȚI AICI:
Deși era limpede că sistemul cu 3 fundași centrali nu prea e pe stilul lui, Allegri n-a făcut o revoluție în acest compartiment. În septembrie, după victoria cu Milan, anticipam pe acest bog că Allegri va schimba cît de curînd linia de apărare. Așa s-a întîmplat, dar numai la momentul potrivit, atunci cînd Allegri a considerat că echipa e pregătită. Beneficiind, e adevărat, și de conjunctura, favorabilă în context, a unor probleme de lot. Apărarea în patru oameni a însemnat și o altă distribuție la mijloc. Echipa e mai agresivă acum, stiul lui Allegri, iar rolul jucătorilor din zona centrală a devenit parcă mai important. Cu un plus pentru Pogba, a cărui influență în jocul lui Juve a crescut simțitor. E greu de crezut că Pogba va putea fi păstrat prea mult, căci prea multe cluburi potente îl vor pe tînărul francez, iar Juve nu poate, deocamdată, să concureze cu ele. Va obține însă un profit substanțial, pe care dacă-l va investi inteligent ar putea face ca pierderea să treacă neobservată.
Cu o singură sincopă majoră în campionat, eșecul cu Genoa, și cu o singură dezamăgire, pierderea Supercupei (răzbunată apoi de victoria obținută chiar la Napoli, după 14 ani), parcursul lui Juve din prima parte a campionatului poate fi considerat, în contextul celor petrecute în vară, drept remarcabil. Lupta pentru titlu rămîne deschisă, dar ”Bătrîna Doamnă” își păstrează mersul viguros din ultimele sezoane.
BILETE LA TOATE MECIURILE DIN CHAMPIONS LEAGUE DIN ACEST SEZON GĂSIȚI AICI:
Intr-adevar inlocuirea fortata a lui Conte cu Allegri era privita cu scepticism, si, poate inca este privita astfel. De ce? Pentru orice campioana de 3 ori consecutiv, indiferent de competite, se cere mai mult in urmatorul an, respectiv o semifinala de UCL. Cred ca acest obiectiv ar fi suficient momentan, cel putin asa se vede prin ochii obiectivi ai unui suporter interist :). In aceste conditii, Allegri inca mai are de convins multi suporteri. Nu sunt de acord cu tine, spunand ca Allegri a convins toti mustaciosii, iar faptul ca luat o echipa desenata de altul, se intampla mereu in cariera antrenorilor. Ceea ce nu se intampla mereu insa, este ca echipa sa ramana intreaga, mai ales jucatorii de baza, intre schimbarile de pe banca echipei. In cazul de fata, Allegri reprezinta aceeasi echipa matura, solida, pe care a reprezentat-o si Conte, ba mai mult, acesta din urma a si construit-o. Acest parcurs in continuare bun pe care il traverseaza torinezii pe plan intern, se datoreaza, in opinia mea, mai mult continuitatii din lot, si mai mult jucatorilor si mai putin antrenorului. Vorbesc aici de jocul de dupa momentul schimbarii dintre cei doi antrenori italieni, caci, altfel, cel mai mult s-ar datora lui Conte.
Cat despre calitatile remarcate de tine, sunt perfect de acord: stiinta comunicarii si orgoliul palid. Cam asta il face remarcat pe Allegri, calitati foarte importante, insa insuficiente pentru performante mari, asa cum viseaza Juve. Din pacate, nu stiu daca altul ar fi fost mai potrivit pentru Juve, in aceasta Italie saraca si care incepe sa uite tot mai usor ce reprezenta Serie A acum 10-20 ani, si mai inainte.
Ceea ce mi-a ridicat un semn de intrebare a fost decizia de a nu juca cu 4 fundasi. Probabil nu a vrut sa riste atat de mult din prima, mai ales in conditiile in care campionatul a fost castigat cu aceasta formula in 3. Desi in Europa multa lume a discutat pe seama acestui sistem ca ar fi deficitar si mai usor de speculat in meciurile cu adevarat tari, as fi apreciat mai mult o trecere la 4 fundasi in ceea ce priveste curajul lui Allegri.
Cat despre cresterea contributiei lui Pogba, este corect, doar ca in acelasi timp eu am remarcat o scadere a contributiei lui Vidal/Marchisio.
Revenind la lupta pentru titlu, pentru a comenta si acest aspect al articolului, singura echipa pe care o vedeam cu sanse la lupta cu Juve era Roma, niciodata Napoli. Napoli nu are titulari de primele 2 pozitii, iar lot cu atat mai putin. Desi Roma are lot pentru primele 2 pozitii, nu are fundasi pentru a castiga un campionat, mai ales Serie A, abuzand de jucatori greci. Desi aceste discutii nu au niciodata relevanta, daca nu s-ar fi rupt Castan si ar fi ramas Benatia, ar fi avut intr-adevar sanse reale la Scudetto :). Ceea ce lipseste Romei, pe langa 1-2 fundasi de calibru, este experienta de inalt nivel si conduita de campioana pe care o are Juventus, care, din pacate, a constituit in acesti ultimi ani un monopol in fotbalul din Italia.
Un comentariu