Nu mă număr printre cei surprinși de informația, oficializată vineri dimineață în Anglia, cum că David De Gea și-a prelungit cu încă 4 ani contractul cu Manchester United. Nu văd nici o lovitură de teatru aici, nu văd nici măcar o răzbunare a lui De Gea față de Real Madrid pentru situația ridicolă în care a fost pus în acele ultime ore de mercato din această vară. Știți episodul, nu mai insist asupra lui. 

Nu sînt surprins acum pentru că De Gea nu avea altceva ce să facă. Da, am fost surprins că nu a plecat în vară, că nu a ajuns la Real Madrid, toate semnele anunțau o despărțire a spaniolului de Manchester și o aterizare la Madrid. Plecarea lui Casillas, manifestările publice mai mult decît evidente ale logodnicei lui David, care nu e chiar o oarecare (am mai scris pe acest blog, e vorba de Edurne, o cîntăreață cunoscută în Spania, țară pe care a reprezentat-o la ultima ediție Eurovision), marginalizarea lui De Gea din partea lui Van Gaal în turneul american de pregătire, ostracizarea la care a fost supus în primele două etape din Premier League, toate indicau o relație mai mult decît înghețată între portar și club. Ori între impresarul acestuia și șefii lui Manchester United.

E bine să ai și dubii, nu doar certitudini. Așa spune o vorbă veche. Eram convins că De Gea va ajunge la Real Madrid și uite că nu s-a întîmplat. Acum am fost convins, am și spus asta la Fotbal european chiar cînd se discuta acest caz, că De Gea își va prelungi contractul cu Manchester United cît de curînd și uite că s-a întîmplat. Acesta e fotbalul, ceea ce e sigur azi, mîine devine incert, iar ceea ce e imposibil azi, mîine poate deveni probabil.

În fața lui De Gea, a doua zi după terminarea ferestrei de mercato, stătea un sezon în care era nevoit, din motive ce nu țineau neapărat de el, să suporte ostilitatea lui Van Gaal, a publicului și, eventual, o răceală din partea anumitor colegi. Acest ultim aspect nu e neapărat relevant, căci sînt lucruri care se întîmplă frecvent, iar fotbaliștii se înțeleg mult mai bine între ei în astfel de situații. Sigur, veți spune că situația depindea de el, căci el a fost cel care și-a dorit să plece la Real Madrid, el a fost cel care nu a acceptat ofertele de prelungire a contractului ce expira în vara lui 2016, oferte ce au fost destule și cu sume foarte bune. Aici trebuie să privim și latura umană a problemei, să ne desprindem puțin de fotbal.

N-o să intru în dezbaterea rezervată suporterilor fanatici și să mă apuc acum să cîntăresc care dintre Real Madrid sau Manchester United e mai mare ca și club. Ar fi un non-sens. A fi la Manchester United sau a fi la Real Madrid reprezintă, cred eu în egală măsură, un soi de Everest al fotbalului. Cele două grupări fac parte din categoria celor care, așa cum se mai spune, nu se refuză. Și mai putem include în această categorie și alte cîteva nume. Nu se refuză atunci cînd ești legitimat la un club de mai mici dimensiuni, nu atunci cînd ești la una dintre ele și te caută alta. Și United și Real plătesc foarte bine, exagerat uneori (găsiți AICI și cifre). Nu cred că United nu-i putea oferi spaniolului salariul pe care i l-ar fi oferit Madridul. Decizia finală poate urma cursul unor nevoi personale. Iar situația lui De Gea mergea și către asta.

La 25 de ani (îi va face în noiembrie) putem înțelege, discutînd între noi bărbații, că și-a dorit să fie mai aproape de logodnica lui, ceva mai mare decît el (va face 30 de ani în decembrie) și, poate, la fel de cunoscută. O relație între două avioane riscă să rămînă în aer, la fel cum pe Skype, WhatsApp ori Facebook nu se pot face chiar toate lucrurile, dacă înțelegeți la ce mă refer. Dacă ea era o femeie normală, care și-ar fi permis să-și urmeze iubitul viitor soț la locul lui de muncă nu era nici o problemă. A fi nevastă de fotbalist e o meserie extrem de profitabilă, căutată și invidiată. Ce te faci însă atunci cînd viitoarea nevastă are și ea cariera ei, aspirațiile ei, care nu se prea intersectează cu orizontul geografic în care-ți desfășori tu activitatea? Căutați împreună o rezolvare, nu-i așa? Iar un transfer la Real Madrid era rezolvarea perfectă. În paranteză fie spus, aceeași problemă a avut-o și Casillas cu soția lui, Sara Carbonero avînd și ea o carieră destul de mediatizată la Madrid, doar că Porto e mult mai aproape de Madrid decît Manchester, mai ales cînd banii nu-s o problemă.

Doar că rezolvarea perfectă nu s-a mai produs. Iar acum situația familială trecea în plan secund, mult mai importantă devenea cea sportivă. Pe care De Gea a ales s-o protejeze semnînd prelungirea contractului cel puțin pînă în 2019 (mai există și un sezon opțional). Nu cred că De Gea avea neapărat în minte Euro 2016. La momentul de față e destul de clar că titularul din poarta Spaniei e Casillas. Pur și simplu avea nevoie să-și rezolve situația. Acum va trebui să-și regleze relația cu fanii lui United, care au fost puțin dezamăgiți, e limpede. Dar acolo lumea înțelege mai bine astfel de lucruri, la primele intervenții bune ale lui De Gea vor reapărea aplauzele. Poate chiar de sîmbătă, atunci cînd e programat, pe ”Old Trafford”, clasicul Angliei cu Liverpool, la care, în mod normal, spaniolul va fi titular.