Sîmbătă, pe 19 septembrie, a fost ziua lui Ronaldo. A brazilianului Ronaldo. Cel pe care lumea fotbalului l-a poreclit ”Il Fenomeno”. Se vor repezi destui să completeze frazele de mai sus cu ideea ”adevăratul Ronaldo”. Ceea ce mi se pare absolut nedrept pentru Ronaldo de azi, Cristiano, un fenomen la rîndu-i, indiferent că place unora ori nu place altora. Dar nu despre portughez vreau să fie vorba în rîndurile următoare, ci despre brazilianul Ronaldo. Care a jucat și la Barcelona și la Real, și la Inter și la Milan. Cred însă că, indiferent de echipa pe care o simpatizează, nu există cineva pasionat de fotbal care să spună ceva de rău despre Ronaldo brazilianul.
Am amintit nu de mult pe acest blog despre Marco Van Basten. Am scris atunci că pe olandez și pe Ronaldo îi consider cei mai buni atacanți din fotbalul ultimilor 30 de ani. Din păcate, amîndoi n-au fost feriți de accidentări, de probleme, pe cît de mare a fost talentul lor, pe atît de puțin a fost norocul lor din punct de vedere al problemelor fizice. Din acest punct de vedere, Ronaldo e mult peste Van Basten. Toată cariera lui a fost o luptă continuă cu accidentările, unele deosebit de grave, ori cu kilogramele în plus. Există însă anumite explicații pentru aceste eterne probleme.
Există, se pare, explicații pentru kilogramele pe care le-a avut în plus, din ce în ce mai vizibile spre finalul carierei. În cartea “Dopage dans le football – le loi du silence”, scrisă de ziaristul Jean Pierre de Mondenard, medicului brazilian Omar de Oliveira spune: “În Olanda, lui Ronaldo i s-a prescris un tratament cu suplimenţi alimentari pe bază de creatină. Dar el se teme că a fost supus şi unui regim cu substanţe anabolizante, menite să-i sporească masa musculară. Băiatul lua pastilele fără să ştie despre ce e vorba”. Vorbim de 1994, cînd foarte tînărul Ronaldo, pe atunci cunoscut ca Ronaldinho, ateriza în la Eindhoven. Avea 17 ani și 72 de kilograme. La 1,83.
În vara lui 1996, Ronaldo se mută în Spania, la Barcelona. Are deja 75 de kilograme. Dar, dincolo de toate, pare foarte puternic. A fost, după mulţi, cel mai bun sezon din cariera lui “Il Fenomeno”. Iată cîteva exemple:
Un an mai tîrziu, vine transferul la Inter. Fără s-o spună public vreodată, preşedintele de atunci al Barcelonei, Josep Lluis Nunez, dă de înţeles că ştia de problemele brazilianului şi de aceea l-a lăsat să plece. Doctorul Piero Volpi, pe atunci în stafful medical al Interului, mărturisește într-un interviu publicat de “L’Equipe” în 2000: “Ronaldo era dependent de Voltaren”. Creşterea masei musculare s-a produs pe un organism firav, care, în timp, n-a mai putut susţine musculatura. Astfel se explică numeroasele accidentări ale lui Ronaldo. În special ruptura tendonului rotulian, o accidentare destul de rară în lumea sportului. Ronaldo a suferit-o de două ori la dreptul şi o dată la stîngul. Niciodată nu s-a mai văzut aşa ceva, caracterul repetitiv al leziunii de la piciorul drept e şi azi fără explicaţii în lumea medicală.
Deja Ronaldo nu mai putea juca dacă nu făcea infiltraţii. Novocaină şi Voltaren. Apoi, organismul se obişnuise şi nu mai răspundea la tratament. S-a trecut la nivelul următor: cortizon. Infiltraţiile cu cortizon direct în vasele sangvine pot duce, din cauza substanţelor pe care le conţine acest medicament , la pierderea cunoştinţei, stări asemănătoare crizelor de epilepsie. Vă mai amintiţi finala Mondialului din 1998 cînd s-a spus despre Ronaldo că a suferit o criză de epilepsie?
În vara lui 2002, Ronaldo semnează cu Real Madrid. Are deja 87 de kilograme.
Tiroida a fost organul extrem de puternic afectat la Ronaldo, care s-a văzut pus pe lista celor care suferă de hipotiroidism. Legătura dintre această afecţiune şi tendinţa continuă de îngrăşare din ultimii ani ai carierei sale e limpede. La fel cum, extrem de limpede trebuie să fie şi legătura cu inundaţia de medicamente, multe necunoscute, ce a atacat organismul lui Ronaldo în cei 15 ani de carieră la vîrf.
Pentru final, așa cum am promis în acea emisiune Fotbal European, vă ofer un film documentar, realizat de spaniolii de la Canal +, despre brazilianul Ronaldo. E în două părți și veți găsi în el destule momente emoționante, ce însoțesc imaginile, multe dintre ele inedite. Vizionare plăcută!
PARTEA 1
PARTEA A 2-A
AC Milan, Cristiano Ronaldo, FC Barcelona, Inter Milano, Nunez, PSV Eindhoven, Real Madrid, Ronaldo, Van Basten
Frumos articol, frumos documentar, frumoase amintiri. Din punctul meu de vedere cu siguranta cel mai bun atacant din ultimii 30 ani si probabil in top 10 jucatori de fotbal – All Time. Tehnica incredibila, viteza, pozitionare, sut, spirit de echipa, un adevarat fenomen. Eram adolescent cand a plecat de la Barcelona, echipa mea de suflet si stiu ca mi-a parut tare rau si l-am injurat pe Nunez atunci, oricum sezonul respectiv al lui a fost unul senzational, si nu datorita numarului de goluri date ci datorita jocului prestat.
Plecarea lui la Inter nu a putut sa-mi schimbe simpatia pe care o purtam pentru Milan, simpatie castigata undeva prin 1990 si datorata bunicului meu, suporter al fotbalului olandez si al tripletei din acea perioada. Pana la Ronaldo, cel mai bun atacant pe care l-am vazut jucand a fost M.V. Basten, dar il vad mai bun pe Thierry Henry.
Topul meu, in ceea ce priveste atacantii din ultimii 30 de ani:
1. Ronaldo
2. Thierry Henry
3. Marco Van Basten
4. Gabriel Batistuta
5. Andriy Sevchenko / George Weah / Roberto Baggio
Eu intotdeauna am definit duelul acesta de la distanta dintre Ronaldo si Messi ca un duel intre munca asidua si talent nativ pur.Din punctul meu de vedere munca asidua bate intotdeauna talentul pur.Este o afirmatie pur subiectiva,nu ma judecati pentru ea.Vorbind acuma strict despre „dintos” se spune ca el a fost cel care a inventat driblingul iar Ronaldhinio l-a dus la rang de arta.Ronaldhinio din punctul meu de vedere este cel mai mare talent din istoria acestui sport.Pe Ronaldo nu l-am prins jucand prea mult,abia cativa ani dupa cand am inceput sa mai inteleg cu ce se mananca sportu asta am inteles de ce ii se spunea „Il Fenomeno”.
Ronaldo avea un dribling in regim de viteza senzational.De aceea nu putea fi oprit decat prin fault.Iar italienii l-au cotonogit rau de tot.Imaginati-l pe Messi sau Cristiano Ronaldo sa faca fata in campionatul Italiei ! Cea mai mare greseala a lui a fost transferul in Il Calcio.
Iar comparatia dintre Il fenomeno Ronaldo si Cristiano Ronaldo nu isi are loc.Il fenomeno are un campionat mondial castigat si o finala jucata ! Cristiano un oportunist la fel ca Muller al Germaniei , omul potrivit la locul potrivit.
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
3 Comentarii