Sîmbătă seară, după ce Barcelona terminase la egalitate pe ”Camp Nou” cu Deportivo, demonstrînd o dată-n plus că 2-0 e cel mai periculos scor, toată lumea credea că această etapă de Primera Division e una grozavă pentru Real Madrid. Credea, e adevărat, înaintea disputei de pe ”El Madrigal”, căci la finalul ei s-a dovedit că acel 2-2 cu Depor n-a fost pînă la urmă un rezultat atît de prost pentru Barcelona, ci, dimpotrivă, a mărit distanța dintre campioni și Real Madrid. În realitate, etapa din acest week-end s-a dovedit grozavă pentru Atletico Madrid.

Revin la afirmația din titlu. Așadar, mare atenție, ”Atleti” e ”back in business”. Asta dacă a fost vreodată plecată echipa lui Simeone. După succesul cu Bilbao, Atletico e colider în Primera, va merge mai departe în Cupă și va avea o șansă în plus prin eliminarea celor de la Real, iar în Champions League se poate întîmpla orice din primăvară încolo, mai ales că PSV Eindhoven nu pare un adversar prea complicat. Diego Simeone se vede din nou plasat în situația care-i convine de minune. Nimeni, sau hai să nu generalizez, foarte puțini se uită cu atenție la ce se petrece pe ”Calderon” și-n jurul acestei echipe. Lumea e preocupată de problemele Realului, de viitorul lui Cristiano și, mai nou, de escapadele sale de aproape fiecare week-end în Maroc, de Barcelona, de felul în care se înțeleg ”cei trei tenori” din față, mai nou și de Valencia, cu cei doi frați Neville pe bancă. Despre Atletico se scriu puține, se vorbește doar ca să se bifeze subiectul, înainte de pauzele publicitare. Dar situația asta nu-l deranjează defel pe Simeone, care poate astfel să-și facă treburile în liniște.

În acest moment, Atletico are cea mai bună apărare din toate campionatele puternice ale Europei. Cele care contează, cu alte cuvinte. Doar 7 goluri luate, față de 15 – Barcelona, 13 – Real Madrid sau, părăsind granițele Spaniei, 8 – Bayern, 9 – PSG și tot 9 – Inter Milano. Se tot vorbește despre atacanți, despre golgeteri, dar se uită că apărarea e la fel de importantă, poate chiar mai importantă. Iar o apărare solidă e o garanție pentru orice atac, fie el stelar sau mai puțin stelar.

Dincolo însă de lupta pentru titlu, pe care, să fim sinceri, Atletico nu prea o părăsise niciodată, s-a întors acel Atletico Madrid de acum două sezoane. Sigur, solidar, generos în efort, contondent și foarte eficace. Care nu are nevoie de prea multe oportunități pentru a cîștiga un meci, care nu face spectacol, dar face puncte.

Am văzut la mijlocul săptămînii trecute, după partida cu Benfica, în urma căreia Atletico a terminat grupa pe locul 1, am văzut așadar o statistică ce viza numărul de kilometri parcurși de jucătorii celor două echipe. Benfica avea 107 kilometri, în vreme ce Atletico avea 117, 10 kilometri deci mai mult. Cînd o echipă poate alerga mai mult decît adversarul e o situație absolut reconfortantă, dar e foarte important și cum o face. Atletico o face plecînd de la siguranța defensivă din ce în ce mai pronunțată. Important nu e să alergi mult, ci să alergi bine, cu folos.

La începutul sezonului, Simeone era într-o situație destul de ciudată pentru el. Avea la dispoziție un lot suficient de generos, ceea ce implica un număr mai mare de soluții. Paradoxal, acea perioadă s-a suprapus peste momentele de nesiguranță ale echipei. Accidentările lui Jackson Martinez și Tiago, ce păreau a fi o lovitură grea, l-au readus pe Simeone la realitatea ce pare să-i convină cel mai tare, de a avea la dispoziție un lot scurt, de 14-15 jucători, care să interpreteze aceeași partitură.

Fără Tiago, în condițiile în care plecaseră Raul Garcia și Mario Suarez, Simeone l-a reconvertit pe ”căpitanul” Gabi în punctul central, defensiv vorbind, al liniei de mijloc. Știind că fără Tiago nu prea mai e loc de variațiuni ofensive, Gabi a avut, de la leziunea portughezului, prestații extrem de sobre și de sigure. În stînga și dreapta lui stau acum Koke și Saul, cel din urmă constituind răspunsul la întrebarea tuturor, ce va face Simeone fără Tiago? Ei bine, deocamdată a reușit să reașeze echipa în funcție de ce are la dispoziție. Iar din ianuarie, ”Cholo” va avea la dispoziție o variantă în plus, argentinianul de 22 de ani Matias Kranevitter, de la River Plate, pe care toată lumea în Argentina îl compară cu Mascherano.

Cît despre faza de atac, accidentarea lui Jackson Martinez i-a oferit lui Simeone prilejul să experimenteze un nou sistem, cel fără un ”9” de meserie, cu un ”9” fals dacă preferați expresia. Luciano Vietto e cel care trebuie să îndeplinească acest rol, iar deocamdată îi iese. Pentru o echipă care a avut mereu o referință ofensivă clasică, Torres, Aguero, Radamel Falcao ori Diego Costa, acest nou experiment pare inedit. Numai că există un alt jucător favorizat din plin, mai exact Antoine Griezmann, care devine, încet încet cel mai important fotbalist al echipei. Avîndu-l în spate, evident, pe Koke, a cărui revenire la forma de acum doi ani e remarcabilă și ușor observabilă.

Formula magică a lui Diego Simeone a revenit și ea. Acel deja tradițional ”partido a partido”, cu care a cîștigat un campionat și a fost la un minut să cîștige și Champions League. Lasă senzația că se victimizează (”cum să fim noi printre favoritele la titlu, diferența dintre noi și Real sau Barcelona e de 400 de milioane de euro”, e formula lui preferată), dar e o modalitate de a-și motiva vestiarul care a prins. Nu spune nimeni că Atletico Madrid va și cîștiga titlul, dar a o exclude din calcule ar fi o mare eroare.

P.S. 1

Doar două vorbe despre Real Madrid. De fapt, o întrebare. De ce oare această echipă a lui Rafa Benitez nu poate evolua constant pe parcursul a 90 de minute? Constant bine mă refer, căci constant prost a mai făcut-o. Pînă acum, Real juca bine prima repriză și prost în a doua. Acum, cu Villarreal a fost exact invers. Prost, aproape catastrofal în prima repriză, bine în cea de-a doua. Rezultatul a fost însă același, un eșec, ceea ce face ca Real în acest sezon să nu fi putut învinge, pînă acum, nici o echipă importantă din Primera. E reconfortant să bați cu 8-0 pe Malmo, dar e cam greu să cîștigi campionatul fără să învingi Barcelona, Atletico, Sevilla ori Villarreal.

P.S. 2

Cîteva comentarii și după tragerea la sorți a ”optimilor” Champions League:

• la acest moment, dacă există o echipă de Premier League capabilă să elimine Barcelona, aceea e Arsenal. Prin stilul de joc, oarecum asemănător cu al catalanilor, trupa lui Wenger poate face surpriza. E important cum se vor prezenta ”tunarii” din punct de vedere al accidentărilor, dar și care va fi situația la Barcelona din acest punct de vedere.
• PSG poate scoate pe Chelsea. A mai făcut-o, iar acum e și mai puternică. Atenție însă la Mourinho! Sau la cine va fi pe banca lui Chelsea la momentul dublei manșe. Chelsea are lot, iar cu antrenor interimar a cîștigat o dată Champions League, o dată Europa League și a mai ajuns o dată în finala Ligii.
• Manchester City va depăși, în sfîrșit, bariera optimilor de finală.
• Bayern-Juventus mi se pare cea mai tare ”dublă” a acestei faze. Bayern e favorită, dar Juve rămîne un adversar foarte puternic.
• Vom avea în ”sferturi” măcar două echipe surprinzătoare. Wolfsburg (sau Gent) și Zenit (sau Benfica).
• Așa cum am spus de multe ori pe acest blog, pînă acum am avut Liga Campionilor, din februarie o să înceapă Champions League.