Optimile de finală au devenit un baraj de netrecut pentru Arsenal. ”Tunarii” nu au mai depășit această fază a Ligii din 2010, ba de trei sezoane încoace tentativa de a pătrunde în ”sferturi” a fost stopată din fașă, ei cedînd mereu primul meci de la Londra, de două ori cu Bayern (2013, 2014) și o dată cu Monaco (2015). De data asta, adversar este FC Barcelona, nimeni alta decît deținătoarea trofeului și principala favorită la acest moment, care vizează a 9-a urcare consecutivă în ”sferturi”.

PARIAZĂ LIVE PE TOATE EVENIMENTELE ZILEI LA CASA PARIURILOR AICI

Cu ce argumente se poate prezenta Arsenal înaintea acestui prim duel de la Londra, de la care Arsene Wenger așteaptă un rezultat cît mai folositor în perspectiva returului de pe ”Camp Nou”? Fanii lui Arsenal îl scot la înaintare pe Petr Cech, unul dintre puținii portari importanți ai momentului pe care Messi încă nu a reușit să-i învingă. Dar oare este suficient în fața unui adversar care vine pe ”Emirates” cu cel mai bun atac al momentului? Mai degrabă nu, căci dacă ne întoarcem la performanța lui Cech observăm că ea a fost realizată la Chelsea, cu concursul unei apărări ceva mai bune decît are Arsenal azi, dar și a unui stil de joc defensiv, ce i-a venit în ajutor.

Cu un fotbal pozitiv și estetic, recunoscut de toată lumea, Arsenal a experimentat în ultima vreme situații în care a trebuit să se organizeze din punct de vedere defensiv și să renunțe la arma sa preferată, posesia. Meciurile cu Dortmund, din faza grupelor 2013-2014, cele două ”duble” cu Bayern sînt cîteva exemple, completate de anumite partide din Premier League, destul de cenușii cînd a venit vorba de faza de atac. E de presupus că și azi, în fața unui rival aproape imbatabil în războiul posesiei, Wenger va renunța la ideea de a domina partida.

”Tunarii” doar au remizat în week-end, 0-0 cu Hull, liderul ligii secunde, în ”optimile” Cupei Angliei. Ei nu au mai pierdut de 5 partide în toate competițiile (două remize albe și trei victorii cu cîte două goluri date), de la un 0-1 acasă cu Chelsea în Premier League. Acesta a fost singurul eșec din precedentele 11 meciuri și unicul de pe teren propriu din ultimele 15 vizite primite. Anterior, pe ”Emirates” mai triumfaseră numai West Ham și Olympiakos Pireu, pe lîngă 12 succese și 4 egaluri. Trupa francezului Arsene Wenger a urcat în ”optimi” cu mari emoții, terminînd pe locul 2 în grupa F doar datorită rezultatelor directe mai bune cu Olympiakos Pireu.

Marele semn de întrebare vine din zona apărării, acolo unde cuplul Mertesacker-Koscielny are de dat cel mai greu examen din ultima vreme. Sudat de-a lungul timpului, dar fără să exceleze, pare acum să traverseze un moment mai dificil. Pe laterale sînt alte probleme, în special în dreapta, acolo unde foarte tînărul Bellerin, catalan, născut la Barcelona și cu fotbalul început chiar la Academia La Masia, trebuie să se multiplice într-o zonă în care Neymar și Jordi Alba obișnuiesc să facă ravagii. Pe stînga lucrurile se prezintă ceva mai bine, căci Monreal are un pic mai multă experiență și are și avantajul că pe partea lui acționează deseori Alexis Sanchez și Ozil, ceea ce implică multă atenție din partea lui Dani Alves.

Cazorla, Wilshere și Rosicky continuă să fie accidentați la Arsenal, care tocmai l-a recuperat pe Welbeck. Puternică în zona din față, cu Mesut Ozil capabil să inventeze oricînd o pasă genială, cu Alexis Sanchez într-un moment excelent și cu Giroud ce le poate da bătăi de cap lui Pique și Mascherano, Arsenal trebuie că găsească o cale să aducă mingea acolo. Iar în acest sens ceea ce se va întîmpla la centrul terenului e foarte important, felul în care Ramsey își va lua în primire rolul de mijlocaș ”box to box”. Probabil că lîngă el va juca Coquelin ale cărui greșeli în interpretarea anumitor momente pot fi fatale.

Invincibilă în grupa E, pe care a cîștigat-o, FC Barcelona a triumfat și la Las Palmas (2-1) și a ajuns la 32 de jocuri la rînd fără înfrîngere, indiferent de întrecere, de la un 1-2 ”afară” cu FC Sevilla. Acela a fost al 3-lea eșec stagional, după cele cu Bilbao în Supercupa Spaniei (0-4) și cu Celta (1-4) în Primera, toate în deplasare. Catalanii înscriu mereu de 14 partide: ultima dată cînd nu au făcut-o a fost la un 0-0 cu Espanol, în al 2-lea meci stagional în care nu au putut marca.

Ultima confruntare directă a fost în ”optimile” Ligii din 2010-2011, de cînd datează și unica victorie a lui Arsenal contra Barcelonei, 2-1 acasă, una insuficientă, deoarece catalanii au învins în retur cu 3-1. Pînă atunci mai fuseseră 5 dueluri, cu două egaluri, unul în Anglia, și 3 succese ”blaugrana”, unul în prima vizită a spaniolilor pe terenul ”tunarilor”, 4-2 în octombrie 1999, altul pe ”Camp Nou”, 4-1 în ”sferturile” din 2009-2010, între acestea fiind finala din 2006, 2-1 la Paris. Pe lîngă Barcelona, doar La Coruna a mai putut să o bată pe Arsenal pe terenul ei dintre echipele spaniole, 2-0 în faza secundă a grupelor Ligii, în martie 2002. În rest, contra ibericilor, londonezii au mai înregistrat acasă 8 triumfuri și 3 remize. La rîndul ei, Barcelona s-a întors din Insulă cu 8 succese, 8 remize și 14 înfrîngeri, cu 13 calificări și 10 eliminări în dispute tur-retur cu formațiile engleze.

Luis Enrique nu se poate baza pe Arda Turan, suspendat, accidentat fiind Rafinha. Din motive tehnice, Luis Enrique nu i-a convocat pe Bartra, Douglas și Sandro și nu are nici un motiv să nu trimită în teren formula standard, cu Ter Stegen în poartă. Avantaj moral pentru catalani: arbitrul înfruntării este turcul Cuneyt Cakir, cel ce i-a condus și în finala cîștigată ediția trecută, 3-1 cu Juventus la Berlin.

 AICI GĂSIȚI COTELE LA ARSENAL – FC BARCELONA