S-au terminat campionatele importante, mai sunt de jucat câteva finale de Cupă, apoi ne vom concentra pe Campionatul Euro și pe Copa America, două competiții care vor reuni, cu unele mici excepții, tot ceea ce are mai bun fotbalul la acest moment. E vremea bilanțurilor, e vremea analizelor, dar, mai ales, e vremea planurilor de viitor. Mai bine spus e momentul ca planurile să fie puse-n aplicare, căci nu cred că e cineva care să creadă că strategia pentru noul sezon se face, la cluburile serioase cel puțin, acum. Ea a fost creionată încă din iarnă, acum doar se trece la acțiune.

O să mă refer în cele ce urmează la două nume. Doi jucători fantastici, ambii cu sezoane excelente, care mie mi se par a fi cei mai buni atacanți ai momentului. Luis Suarez și Gonzalo Higuain. ”El Pistolero” și ”Pipita”. Poate vor fi unii care să mă contrazică, dar eu așa consider, că-n momentul ăsta nu există atacanți mai buni decât ei. Iar cifrele lor confirmă teoria mea. Și, dincolo de cifre, felul în care s-au comportat ei pe teren, importanța pe care o au în echipele lor, rolul de multe ori decisiv în obținerea rezultatelor.

Despre Luis Suarez am scris deseori pe acest blog. Am văzut multe considerații în presa spaniolă care vorbeau despre campionatul lui Suarez. Campionatul în sens de titlu de campion. Și cam așa e, dacă stăm să ne gândim. Barcelona n-a avut un sezon ușor. De fapt, au fost două sezoane într-unul singur, cel până la Clasico de pe ”Camp Nou” și cel de după. Niciodată nu-i simplu s-o iei de la capăt după ce ai câștigat tot cu un sezon în urmă, să ai aceeași foame de performanță. E mai greu să te pui iar la masă imediat după o cină sau un prânz copios, în care mâncat tot ceea ce ți-ai dorit, iar papilele tale gustative au fost pe deplin satisfăcute. Dincolo de asta, la Barcelona au existat problemele lui Messi, acea accidentare din toamnă, plus necazurile sale de natură fiscală, care parcă nu se mai termină, au existat problemele lui Neymar, care l-au pus pe brazilian în fața unor prestații sinusoidale. Suarez nu a avut niciodată probleme, ori dacă le-o fi avut asta nu s-a văzut niciodată pe teren. A fost mereu acolo, cu golurile sale, unele frumoase, altele normale, unele grele, altele simple (deși, dacă ar fi să-l citez pe Ilie Dumitrescu, nu există goluri simple, căci greutatea din spatele unui gol ce pare simplu e dată de simțul de a fi prezent acolo, la momentul potrivit), cu pasele sale decisive, cu ratările sale, căci, da, Suarez mai și ratează, câteodată chiar exasperant, dar dincolo de asta cu efortul său atât de generos și de multe ori invizibil în transmisiunile televizate. Messi și Neymar au știut că au mereu acolo un prieten, un camarad care să le sară în ajutor, dând din coate sau, eventual, cu cotul, atunci când e nevoie. Iar atunci când, pe final de sezon, după acel eșec cu Valencia, echipa întreagă părea în pragul colapsului, în special din punct de vedere emoțional, s-a scuturat de gândurile negre și a dat 13 goluri în 5 etape, o cascadă de reușite absolut brutală care a ajutat Barcelona să ia un nou titlu. Paradoxal, tocmai el căruia, din punct de vedere emoțional i se cam pusese o ștampilă negativă după episodul Chiellini și după momentele din Premier League, tocmai el s-a dovedit cel mai tare din acest punct de vedere.

Apropo de Premier League. Cineva m-a întrebat deunăzi dacă Suarez de la Barcelona e mai bun decât Suarez de la Liverpool. E o temă interesantă. Selecționerul Uruguayului, Tabarez, spunea că a crescut considerabil în unele aspecte ale jocului față de perioada ”Anfield”. Din punct de vedere tactic, din punct de vedere defensiv și din punct de vedere al tehnicii personale. Instinctul i-a rămas același, acel simț al golului, de felină în fața prăzii. Eu totuși cred că, în mare parte, diferența între Suarez de la Liverpool și Suarez de la Barcelona e dată de anturaj. La Liverpool, trebuia să fie Neymar și, câteodată Messi. La Barcelona joacă împreună cu ei, iar asta n-are cum să nu se vadă.

Celălalt nume pe care l-am pomenit este al lui Higuain. A fost cel mai bun sezon din cariera lui Pipita, paradoxal unul în care echipa lui n-a câștigat nimic. A doborât un record stabilit tocmai în 1949-1950 de legendarul suedez Gunnar Nordhal, iar asta spune totul despre performanță. Din 1950 încoace s-au perindat prin fotbalul italian mari fotbaliști, atacanți uriași. Niciunul nu s-a apropiat de această bornă. A făcut-o Pipita, la capătul unui campionat înaintea căruia așteptările nu erau mari în ceea ce-l privește. 36 de goluri în 35 de etape, iată o statistică butală pentru Serie A, dar și în general.

Dacă Surez de azi îi are alături pe Neymar și Messi, Gonzalo Higuain de azi e în situația lui Suarez de la Liverpool. Trebuie să fie el Neymar și Messi. Plecat de lângă Cristiano Ronaldo și Di Maria, pentru că-și dorea mai mult protagonism și pentru că simțea că Benzema e mai pe placul celor doi, Pipita a avut nevoie ca antrenorul ce l-a convins să lase pe Real Madrid, l-am numit pe Rafa Benitez, să plece tocmai la Real Madrid pentru ca totul să se schimbe pentru el. Maurizio Sarri a știut să-l redea fotbalului pe Higuain, iar acum logic ar fi ca patronul De Laurentis să încerce să-i ofere lui Sarri variante pentru ca Higuain să nu mai fie atât de singur. Dar, mai mult decât asta, să încerce să i-l ofere în continuare pe Higuain.

Ca și pentru Barcelona, și pentru Napoli au fost două campionate într-unul. Cel de până la meciul cu Juve de la Torino și cel de după. Primul în care ”scudetto” nu mai părea chiar un vis, cel de-al doilea în care a trebuit apărat locul doi, un titlu în sine totuși, căci ducea direct în Champions League. Acel prim campionat a permis napoletanilor să respire din nou acel aer ce nu mai apăruse lângă Vezuviu de pe vremea lui Maradona și asta e ceea ce și-ar dori fanii pentru viitorul sezon. Se leagă însă foarte multe de numele lui Higuain.

Pe care-l vor mulți acum. Inclusiv, se spune, Real Madrid, pentru a-l pune în locul lui Benzema. Inclusiv PSG pentru a-l pune-n locul lui Zlatan. Inclusiv City, pentru a-i oferi lui Guardiola un cuplu fantastic, Kun-Pipita. Inclusiv alte forțe ale fotbalului continental, palier din care Napoli nu face parte. Se spune că De Laurentis ar încerca să-i ofere un salariu de 7 milioane pe sezon, uriaș pentru Napoli, pentru a adăuga ceva în plus la dorința lui Pipita de a rămâne, căci ea există, dar nu poate reprezenta un argument solid.

Luis Suarez și Gonzalo Higuain au mai izbutit ceva în acest campionat. Dincolo de cele 40 și 36 de goluri marcate. Până acum, credeam că astfel de recorduri pot sta doar în spatele lui Messi și Cristiano. Cei doi super-eroi care au monopolizat fotbalul în ultimii ani. Iată însă că nu sunt singuri pe această planetă.