Momentul cel mai important al anului, din punct de vedere al competițiilor fotbalistice rezervate echipelor de club, finala Champions League, se desfășoară în această seară pe ”Giuseppe Meazza-San Siro” din Milano și propune o confruntare pe care am mai văzut-o acum doi ani, la Lisabona: Real Madrid-Atletico Madrid. Atunci a câștigat Real Madrid, grație unui gol egalizator reușit de Sergio Ramos în ultimele secunde ale timpului regulamentar și a altor trei marcate de Bale, Marcelo și Cristiano Ronaldo în prelungiri. Teoretic, e o confruntare în care niciuna dintre combatante nu ar trebui să aibă secrete față de cealaltă, în care fiecare jucător să-și cunoască foarte bine adversarii și-n care cei doi antrenori să știe totul unul despre celălalt. Dar oare așa să fie?

PARIAZĂ LIVE PE TOATE EVENIMENTELE ZILEI LA CASA PARIURILOR AICI

Finala de la Lisabona a fost cel mai greu moment din cariera lui Diego Simeone. Nu-i ușor să pierzi un trofeu atât de important, pe care aproape că aveai ambele mâini puse, căci acel corner din care a egalat Ramos era practic ultima fază a timpului regulamentare, iar scorul era 1-0 după reușita lui Godin din prima repriză. A spus-o chiar el, în repetate rânduri, la fel cum a promis mereu că va veni și vremea revanșei. Acum însă, înaintea noii finale, Simeone nu vorbește de răzbunare, ci de o nouă oportunitate

Acel eșec din Portugalia a înverșunat-o, totuși, pe Atletico, devenită un demon pentru Real. Cifrele vorbesc. De atunci, au mai fost 10 dueluri directe, însă doar unul a fost cedat de elevii lui Simeone, un 0-1 pe ”Bernabeu” în ediția trecută a Ligii. În rest, ei au realizat 4 egaluri și 5 victorii, în toate competițiile: în recent încheiatul sezon de Primera Division și-au trecut în cont un 1-1 pe ”Calderon”(Vietto a egalat după ce Benzema deschisese scorul) și un 1-0 (Griezmann 53) pe ”Bernabeu”. În privința trofeelor de C1, Real are deja 10 în palmares (plus 3 rateuri), în vreme ce adversara încă aleargă după primul, după ce a pierdut două finale.

Privind din nou în urmă, Real Madrid de azi pare o echipă destul de asemănătoare cu cea de la Lisabona. Aceleași calități și aceleași defecte, pe undeva normal dacă stăm să ne gândim că actualul antrenor, Zidane, era atunci asistentul lui Carlo Ancelotti. Aceeași dificultate de a porni coerent acțiunile de atac din zona propriului careu, în situația în care adversarul face presing avansat și agresiv, situație ce e de presupus că se va întâmpla azi, aceleași probleme de poziționare ale mijlocașilor, aceleași greșeli neprovocate ale fundașilor și aceeași lipsă de implicare, uneori, a atacanților pe fază defensivă. Dar și aceeași forță ofensivă, aceeași capacitate de a scoate adversari din joc în dueluri unu contra unu, aceeași știință de a găsi spațiile dintre linii și aceeași eficacitate în fazele fixe.

La noua confruntare, de pe ”Giuseppe Meazza” (”San Siro”) din Milano, Real se prezintă imbatabilă de 10 partide, cu un egal și 9 victorii. Ba, un 0-2 la Wolfsburg în Ligă este singurul eșec din ultimele 17 meciuri, 15 dintre ele câștigate și tot atâtea terminate cu gol dat. În actuala Ligă, Real nu a suferit decât o înfrângere, completată de două remize albe și 9 victorii. Adversarele sale au fost Șahtior (4-0, 4-3), Malmo (2-0, 8-0), PSG (0-0, 1-0) în faza grupelor, apoi AS Roma (2-0, 2-0) în ”optimi”, Wolfsburg (0-2, 3-0) în ”sferturi” și Manchester City (0-0, 1-0) în semifinale. Trupa ”blanco” a semnat 63 la sută dintre reușite în repriza secundă.

De partea cealaltă, Atletico din 2016 pare o echipă cu ceva mai multă experiență decât cea din 2014. Au mai trecut doi ani, timp în care s-au mai schimbat dintre componenți, dar coloana vertebrală a rămas aceeași. Dar, cel mai important, filozofia lui Diego Simeone nu s-a schimbat deloc, iar nivelul de încredere pe care jucătorii și fanii îl au în antrenor a atins cote mai înalte acum. Spre deosebire de 2014, când a ajuns la Lisabona fără Arda Turan și cu un Diego Costa nerefăcut, actualul atacant al lui Chelsea ieșind de altfel din joc după puține minute, Atletico e azi la Milano cu efectiv aproape complet, doar Tiago fiind cu semne de întrebare. În plus, Simeone și ai săi au avut aproape două săptămâni la dispoziție pentru a pregăti cum se cuvine această finală, spre deosebire de 2014 când veneau la doar câteva zile după o altă finală, cea a campionatului, cu Barcelona, pe ”Camp Nou”. Să joci în decurs de câteva zile două partide de o asemenea importanță și cu o asemenea implicare emoțională nu-i deloc simplu.

Atletico a învins în ultimul meci de campionat, succes venit după două eșecuri la rând, unicele din precedentele 10 dispute, restul de 8 fiind toate câștigate fără gol primit. ”Roș-albii” înscriu constant de 13 confruntări, indiferent de întrecere. În Champions League a înregistrat 6 succese, 3 remize și 3 înfrângeri. Pe traseu s-a înfruntat doar cu campioane, Galatasaray (2-0, 2-0), Benfica (1-2, 2-1), Astana (4-0, 0-0), după care au urmat PSV Eindhoven (0-0, 0-0/8-7 la penalty-uri) în ”optimi”, FC Barcelona (1-2, 2-0) în ”sferturi”) și Bayern (1-0, 1-2) în semifinale. A dat 6 goluri în al doilea ”sfert”, între minutele 15-30, în celelalte 5 ”sferturi” marcând mereu de câte două ori.

Foarte importante în această finală vor fi fazele fixe și nu e deloc exclus ca echipa câștigătoare să fie decisă în urma unei astfel de situații. Real Madrid are o forță recunoscută la acest capitol. A marcat de 19 ori în acest sezon din astfel de faze, cornere sau lovituri libere, punctele de referință fiind Sergio Ramos, Bale și Cristiano Ronaldo, dar și executantul centrărilor, Toni Kroos. Jucătorii Realului au izbutit să lovească primii mingea în 43 la sută din fazele fixe pe care le-au avut la dispoziție. De partea cealaltă însă stă Atletico, care a primit un singur gol din fază fixă în acest sezon de Champions League, șutul deviat al lui Xabi Alonso pe ”Allianz Arena”, și doar 4 în celelalte competiții. În plus, trupa lui Simeone se poate lăuda și ea cu 18 reușite de-a lungul sezonului din astfel de situații.

Din punct de vedere al echipelor de start, sunt puține semne de întrebare, niciunul însă la Real Madrid. Accidentați sunt Varane și Arbeloa, dar Zinedine Zidane poate miza pe cea mai bună formulă gândită în ultimele săptămâni. Nu lipsește Dani Carvajal, care s-a refăcut și va fi titular în dreapta defensivei, nici Cristiano Ronaldo, recuperat repede după problemele la coapsă. Nu va lipsi nici Casemiro, devenit un element extrem de important de la venirea lui Zidane. Care beneficiază și de o bancă de rezerve foarte consistentă, cu Isco, James Rodriguez, Lucas Vasquez și Jese așteptând o oportunitate.

Dincolo, Diego Simeone are aproape întreg lotul valid. Inclusiv Tiago, dar portughezul vine după luni bune de inactivitate și folosirea lui ar fi o imensă surpriză. Cholo păstrează  însă dubii în privința titularilor, având de ales între Savic și Gimenez în centrul defensivei lângă Godin, dar și între Augusto Fernandez și Yannick Ferreira-Carrasco în linia mediană. Nu va lipsi aproape sigur din primul ”11” Fernando Torres, ”El Nino”, dincolo de forma foarte bună în care se află, fiind socotit și un  talisman pentru ai săi: a disputat până acum 9 finale în unică manșă, la club și ”naționale”, din care a câștigat 7 cu gol înscris în 5 dintre ele.

Între răzbunare și oportunitate vom avea cu siguranță o finală extrem de disputată. ”Es ahora!”, spun cei de la Atletico. ”Es de nuevo” zic cei de la Real Madrid. Cine are dreptate, vom vedea diseară.

 AICI GĂSIȚI COTELE LA REAL MADRID – ATLETICO MADRID