Când începi un turneu final în calitate de campioană mondială, toată lumea are cele mai mari așteptări de la tine. Campioana Mondială este, din oficiu, favorita numărul unu a unui Campionat European ulterior. S-a întâmplat cu Franța în 2000, s-a întâmplat cu Italia în 2008, s-a întâmplat cu Spania în 2012, se întâmplă cu Germania acum. Franța și Spania au reușit să confirme, Italia a căzut în ”sferturi” la Europeanul austro-elvețian, e rândul nemților să fie în centrul atenției. În plus, dincolo de statutul de favorită, orice campioană mondială e privită cu un pic mai multă atenție, e analizată mai în detaliu.

Germania și-a făcut treaba nemțește la Lille și a bătut Ucraina cu 2-0. Într-un fel, și-a respectat blazonul, fiind prima echipă care câștigă la acest turneu final la mai mult de un gol diferență. Au fost destui cărora nu le-a plăcut Germania contra Ucrainei, pesemne pe principiul că fiind campioana mondială ar trebui să măture pe jos cu toată lumea. Eu n-aș fi așa drastic, așa riguros, așa sever în aprecieri. În fond e primul meci al turneului și dacă e tot am plecat la drum în acest text pe calea amintirilor, atunci să ne amintim că Spania în 2010 și-n 2012 a început prost turneele finale pe care ulterior le-a câștigat. Mie mi se pare că Germania și-a confirmat duminică seară statutul de favorită, ceva mai mult decât Franța contra noastră. La ora când scriu aceste rânduri nu știu ce-au făcut Spania și Belgia, așa că m-aș feri să trag alte concluzii.

Ucraina a făcut o primă repriză rezonabilă, când a și avut ocazia partidei, dar mai apoi n-a reușit să amenințe prea tare o partidă pe care Germania a controlat-o. La 1-0 pentru ei, când teoretic presiunea trebuia să vină din partea elevilor lui Fomenko, nemții au fost cei care au dictat ritmul. Și asta grație în principal lui Toni Kroos, pe care-l văd drept unul dintre actorii principali ai acestui European. Mijlocașul lui Real Madrid a fost referința acestui prim joc al Germaniei și a confirmat forma foarte bună pe care a căpătat-o în acest final de sezon de când ideile lui Zidane la Real s-au întrepătruns cu ale sale.

Mă văd nevoit să repet ceea ce am scris pe acest blog la Campionatul Mondial din Brazilia. Și asta fiindcă situația tinde să se repete. Germania de azi are mai mulți fotbaliști creativi decât Brazilia însăși, în condițiile în care fotbalistul brazilian e considerat reperul din acest punct de vedere. Sau era considerat până acum, căci ceea ce reprezintă Brazilia azi, vezi și eliminarea de la Copa America Centenario, s-a cam îndepărtat de respectivele repere. Revenind la Germania, Kroos, Ozil, Draxler reprezintă o tripletă cu un repertoriu de acțiuni individuale uriaș, de la care oricând poate veni o pasă genială ori o acțiune personală. Nu l-aș exclude de aici nici pe Thomas Muller, chit că la el partea estetică nu te duce neapărat cu gândul la inventivitate, nici pe Khedira, un uriaș câștig pentru Juve și mare pierdere pentru Real Madrid. Și mă gândesc doar cum ar fi arătat Germania cu Reus în loc de Gotze, în cazul în care ghinionul s-ar fi dat plecat din calea talentatului jucător de la Borussia.

Că Joachim Low e un antrenor neamț cu multă aplecare spre zona estetică știm deja (fraza poate fi un pic compromisă în contextul acelor imagini cu el ce zburdă pe rețele de socializare și site-uri, dar prefer să mă axez doar pe teme fotbalistice). Se spune că e marea obsesie a lui Florentino Perez pentru Real Madrid, a doua după ce ani de zile a fost obsedat de Wenger, și pe undeva vedem și motivele. Low a făcut ca Germania să joace mai puțin nemțește și mai aproape de Spania din 2012. Ceva mai vertical și mai direct însă, nu atât de mult de-a latul terenului. Comparația e întărită și de formula de start fără un număr 9 veritabil, cu un 9 fals, fix ca Spania în 2012. Sau ca Germania la anumite partide din 2014, de exemplu ”sfertul” cu Franța. Spre diferență însă de Mondial, Low l-a retras pe Kroos în linie cu Khedira, pe poziția unui Schweinsteiger al cărui rol pare a fi altul la acest turneu final. Iar asta a întărit senzația de maximă creativitate pe care o stârnește Germania, căci la precizia și calitatea paselor lui Kroos se adaugă calitatea tehnică a lui Ozil, Draxler, chiar și Gotze și Muller. În plus, Germania are și așa numita ”primă pasă”, căci la Boateng se văd mai clar decât la oricine cei trei ani de antrenamente cu Guardiola, căci mingea a devenit în acest moment un bun aliat pentru Jerome și nu o bătaie de cap, plus că trebuie neapărat să amintim în acest context că peste două meciuri probabil va intra și Hummels, un alt fundaș care nu are probleme atunci când trebuie să construiască.

Întrebarea pe care și-o pune acum Joachim Low, dincolo de unde să-și țină mâinile de-acum încolo, este cum ar trebui să abordeze meciuri contra unor adversari ceva mai capabili. Ucraina a avut oportunitățile ei. Avantajul de a avea un fotbalist atât de versatil precum Kroos pesemne că-l mai liniștește pe selecționerul german. Germania de azi poate aborda orice tip de partidă i-ar propune adversarii. Cine scoate din calcule Germania pentru finală cred că e într-o mare eroare.