Da, Neymar este un caz! Titlul este corect, chit că se vor găsi unii care să pedaleze pe tema exagerărilor din presă, în căutare din ce în ce mai asiduă de senzațional, chit că dinspre FC Barcelona se transmit mesaje de calm și asigurări că nimic nu e adevărat și că sunt doar zvonuri fără acoperire. Neymar e un caz și va rămâne un caz indiferent dacă, în cele din urmă, el va continua la FC Barcelona. 

Mărturisesc că n-am dat prea multă importanță primelor informații referitoare la posibila plecare a starului brazilian la PSG. Și asta pentru că nu era prima dată când ele apăreau. Practic, de când Neymar e la Barcelona nu cred să fi trecut vreo vară în care să nu se vorbească despre o posibilă plecare a lui. În al doilea rând, suma acestui eventual transfer, 222 milioane de euro, mi se părea mult prea mare chiar pentru vremurile în care trăim, în care un fundaș dreapta deloc ieșit din comun după părerea mea, l-am numit pe Kyle Walker. poate costa undeva la 60 de milioane de euro. Totuși, 222 de milioane sunt foarte multe inclusiv pentru un club ca PSG, unde grijile financiare nu prea există, alimentate fiind din abundență de rezervele de petrol și gaze ale unui stat, Qatar, ce pare să nu fie peste măsură deranjat de ostracizarea la care este supus de celelalte țări din zona Golfului. Și nu în ultimul rând pentru că Neymar semnase nu demult o prelungire a contractului său cu FC Barcelona, până în 2021, în condițiile solicitate de el, adică mărire de salariu inclusă (16 milioane net pe an), bonusuri mărite (2,5 milioane) plus păstrarea drepturilor de imagine în totalitate. N-am crezut așadar în această posibilitate, dar în momentul de față mi se pare că sunt mai mari șansele ca Neymar să plece de la Barcelona decât să rămână. Poate nu 95 la sută să plece, așa cum considera Radio Catalunya vineri dimineață, dar sunt sensibil mai mari.

Adevărurile din jurul acestui caz Neymar, căci am stabilit împreună că e un caz, converg spre ideea că, indiferent dacă se face ori nu transferul, mulți au de câștigat și puțini de pierdut. În primul rând fotbalistul brazilian are de câștigat. Tot acest zgomot mediatic îi servește de minune unui jucător care câștigă din drepturile de imagine de peste trei ori mai mult decât salariul și bonusurile nete de la Barcelona. Faptul că Neymar este în aceste zile cel mai accesat ”hashtag” pe rețelele de socializare atunci când vine vorba de sport e un mare bonus pentru el și pentru afacerile sale, inclusiv cele la nivelul fundațiilor pe care le deține. Principiul fundamental al publicității, ”de bine, de rău, important e să se vorbească” îl ajută pe brazilian, care caută să alimenteze misterul, inclusiv prin ultima imagine postată pe Instagram, și nu face nimic să stopeze valul de zvonuri.

Nici PSG nu iese în pierdere din acest vârtej mediatic. Își întărește imaginea de forță a Europei, de club capabil să realizeze orice-și pun în gând șeicii. Precedentul sezon a adus mari prejudicii parizienilor la capitolul imagine, dar vara asta le-a servit de minune în a o reface, mai întâi prin refuzul de a discuta pentru Verratti și acum cu Neymar. Dacă la nivel sportiv lucrurile încă nu stau foarte bine, la nivel de imagine PSG a câștigat mult în aceste zile. Iar dacă în cele din urmă va și reuși să-l ia pe Neymar, deja intrăm într-o altă dimensiune a câștigului. N-aș vrea să intru în această discuție, prefer s-o fac dacă se va perfecta tranzacția.

Unii ar putea spune că FC Barcelona e singura parte care iese în pierdere. Aici sunt însă mai multe direcții și nu puțini sunt cei care văd în tot acest caz Neymar o cortină de fum a catalanilor menită să acopere nereușitele de piața transferurilor. Nu doar că nu l-a luat pe Verratti, iar odată cu trecerea italianului în ”patrimoniul” lui Mino Raiola posibilitățile pe viitor devin extrem de mici, căci se știu relațiile proaste dintre Raiola si clubul catalan, nu doar că l-a ratat pe Verratti, dar nici măcar pe chinezii de la Guangzhou Evergrande n-au izbutit să-i convingă să-l lase să plece pe Paulinho, un fotbalist foarte bun, titular de bază în ”naționala” Braziliei, care i-ar servi de minune lui Ernesto Valverde. Cu imaginea un pic alterată, Barcelona s-ar putea redresa oarecum dacă Neymar va rămâne pe ”Camp Nou”, pe ideea că deține în continuare suficiente arme de seducere a starurilor.

Și dacă până la urmă Neymar va pleca, Barcelona tot nu va pierde foarte mult. Sigur, Neymar e un superfotbalist, o valoare certă, cu o marjă de creștere chiar, dar fotbalul nu începe și nu se termină cu un singur nume. Tot acest zgomot mediatic ajută clubul catalan să împacheteze eventuala plecare a brazilianului într-o dezertare a unui mercenar în căutare de bani și nu neapărat de glorie. În plus, 222 de milioane vor ajunge imediat în conturile Barcelonei, ceea ce înseamnă foarte mult, la această sumă fiind obligatoriu să adăugăm alte o sută și ceva de milioane reprezentând salariul lui Neymar (plus taxe) ecomomisit. Sunt bani cu care pot fi aduși nume grele, Griezmann fiind primul care-mi vine în minte, Dybala, Coutinho, Eden Hazard și alții. Sper să nu mi se servească ideea că respectivii sunt sub contract cu cluburile lor, cărora le-au jurat dragoste eternă, căci, așa cum scriam pe acest blog atunci când analizam transferul lui Bonucci la Milan, în fotbalul de azi chestia asta nu mai funcționează. În fotbalul de azi, dragostea pentru culorile unui club se traduce, de fapt, în dragostea pentru o singură culoare, cea a banilor.

Mă întorc acum la Neymar. Evident că mulți se întreabă ce l-ar putea determina să plece de la Barcelona. O echipă care-i oferă un statut cert și un oraș ce se mulează perfect pe stilul de viață al unui brazilian. Romario, Ronaldo, Ronaldinho, Rivaldo toți au fost seduși, la momentul când au semnat cu gruparea catalană, de ceea ce înseamnă orașul Barcelona. Căutând explicații, destui l-ar putea arăta cu degetul pe tatăl lui Neymar, cel care-i este și impresar. Un tip ușor cam lacom, asta e deja o certitudine derulând manevrele din toți acești ani. E un punct de vedere și poate că e și cel decisiv. La PSG, Neymar ar urma să încaseze 30 de milioane de euro pe sezon plus bonusuri, aproape dublu decât la Barcelona, ceea ce l-ar transforma în cel mai bine plătit fotbalist din lume. Numărul unu așadar, o idee asupra căreia m-aș apleca puțin.

În noiembrie 2015, scriam pe acest blog, într-un text despre Neymar, următoarele: ”Acum rămâne de văzut ce-și dorește Neymar. Logica ne spune că n-ar avea nici un motiv să-și dorească o schimbare. E încă tânăr, viitorul e al lui, inclusiv Cristiano Ronaldo a spus-o. Oamenii sunt însă imprevizibili în aspirații și în momentele în care-și doresc anumite lucruri. Poate că Neymar își dorește să fie numărul unu, dincolo de bani, își dorește statutul de lider, pe care la Barcelona, deocamdată, nu-l poate avea”. De la acel moment, noiembrie 2015, nu s-a schimbat nimic din acest punct de vedere, căci Messi e în continuare lider. Ceva totuși s-a schimbat. Între Messi și Neymar există aceeași relație strânsă de prietenie, doar că în momentul ăsta Luis Suarez i-a luat un pic fața brazilianului. Acum Messi și Suarez sunt nedespărțiți, își fac vacanțele împreună, soțiile lor au dezvoltat deja o afacere comună. Pe undeva normal, cei doi fiind de aceeași vârstă, având în plus și genul de familie pe care încă fierbintele Neymar n-o are, la 25 de ani considerând probabil că mai poate să ”copilărească”. Eu nu spun că acesta ar fi neapărat motivul pentru care Neymar și-ar dori să plece, dar mă gândesc că se adună și acesta la celelalte. Poate că Neymar e convins că la PSG ar putea să ia mai ușor Balonul de Aur, trofeu ce pare să-l obsedeze un pic pe tatăl lui, deși eu am ceva rezerve că gruparea pariziană, cu Unai Emery în continuare antrenor, va rupe norii în acest sezon. Dimpotrivă, mai ușor poți lua acum Balonul de Aur de la Barcelona, căci vine și Mondialul, iar un sezon bun, completat de un Mondial bun ar deschide drumul către acest premiu. Dar a gândi în locul altuia e una din marile erori pe care oamenii le fac în general. Iar a gândi în locul unui fotbalist, cu atât mai mult.