Am ezitat mult înainte să mă apuc să scriu acest text. Pentru că știam și știu că orice aș scrie, orice analiză aș încerca să fac, orice idee aș căuta să expun, totul se va reduce la eterna întrebare: A fost sau n-a fost? Și, pe undeva, e logic să fie așa, căci vorbim de o fază care se petrece în ultimele secunde, practic ultima fază a unui meci nebun, ce putea să intre și el în istorie. Un penalty controversat dictat în minutul 70 nu are același impact emoțional ca unul dictat la ultima fază, atunci când tensiunea este maximă. Am zis totuși să încerc să scriu. Chit că pe acest blog am căutat cât am putut să evit discuțiile legate de arbitraj, de data asta n-o s-o fac. De altfel, imediat după moment, am punctat ceva pe Facebook și nu mi-am schimbat prea mult părerea de atunci. Dar voi încerca, pentru cei care chiar doresc asta, să și depășesc un pic faza cu pricina, ca să vedem cum a fost posibil ca Juve să întoarcă un 0-3 de pe teren propriu și să fie la un pas de o surpriză care ar fi fost mult mai mare decât cea de la Roma, de marți.

Așadar, a fost sau n-a fost? Asta-i întrebarea. O întrebare care bântuie atât de multă lume cum sincer n-aș fi crezut că se poate întâmpla după un meci între două echipe străine totuși. Evident e mult subiectivism la mijloc, fanii Madridului au văzut penalty, cei ai lui Juve, nu, mai apoi, prin extensie, adversarii lui Juve au văzut, la rândul lor că a fost, în vreme ce adversarii Realului consideră că n-a fost. Eu încerc s-o iau altfel un pic: cum ați fi reacționat dacă echipa favorită era pedepsită cu un astfel de penalty, într-un astfel de moment?

Așa cum am scris și pe facebook, ca să dai penalty în minutul 93 (de ce a prelungit partida cu 3 minute e o altă discuție) trebuie să fie extrem de clar. Ori ăsta n-a fost. Unii vor veni cu explicația savantă, am și văzut de altfel, cum că nu contează minutul atunci când se comite o infracțiune. Corect până la un punct. Ideea e că un arbitru de fotbal, chemat să împartă dreptatea pe un teren populat de 22 de oameni care încearcă mai mereu să-l păcălească, trebuie să arbitreze, cum se mai spune, și-n spiritul jocului. Trebuie să judece și ieșind un pic din litera regulamentului, în funcție de context. Se spune că nu e bine să rupi echilibrul unei partide, chiar dacă ai putea, conform regulamentului, s-o faci, se mai spune că nu-i bine să te grăbești cu cartonașele, ca să nu inflamezi spiritele. Și, ca să revin la fază, se mai spune că în prelungiri nu dai penalty decât dacă faza e foarte foarte clară. Iar chestiile astea nu le spun eu, le spun foști arbitri.

În materie de arbitraj, după părerea mea, la noi acum există patru repere: Ion Crăciunescu, Adrian Porumboiu, Cristi Balaj și Ovidiu Hațegan. Știu că pe mulți o să surprindă faptul că l-am inclus și pe ultimul pe listă, dar eu chiar cred că e un arbitru bun, în orice caz nu mai slab decât cei pe care i-am ”admirat” în aceste sferturi de finală. Hațegan nu poate să-și exprime părerea că nu are voie, fiind în activitate. Cristi Balaj a spus că a fost, Crăciunescu și Porumboiu au spus că nu se dădea penalty la așa ceva, mai ales în acel minut. Iar doi foști arbitri spanioli, Juan Andujar Oliver, specialistul celor de la Radio Marca, și Iturralde Gonzales, specialistul de la Cadena SER (pe cel din urmă cred că-l știe mai multă lume, căci a ieșit ceva mai recent din activitate, în vreme ce primul e ceva mai în vârstă) coincid în opiniile lor: ”No hay contacto suficiente para pitar penalty”. Traducerea cred că nu mai e necesară. Ca să închit subiectul, deși știu că toate comentariile aici se vor învârti, e cam 30 la sută penalty și 70 la sută nu. În minutul 93 însă așa ceva e de evitat și dacă procentul era invers. La fel cum de evitat e și eliminarea lui Buffon. Iar o să citez un nume mare din fotbal, Gary Lineker: ”Sending off Buffon is like shooting Bambi”. Aici eroarea lui Oliver e mai clară, chiar dacă, din nou, regulamentul e de partea lui. Se spune că un arbitru trebuie să știe când să fie surd pe teren. Englezul n-a vrut să fie surd, ba chiar cred că a vrut să iasă în evidență. Am văzut și văd multe meciuri din Premier League, arbitrii de acolo sunt nu doar caraghioși de multe ori, dar și extrem de aroganți în comportament. Nu cred că Buffon ar fi apărat penalty-ul, căci Cristiano a bătut impecabil, cu un sânge rece uluitor pentru acea tensiune, dar pentru ce a reprezentat în fotbal era de evitat o asemenea eliminare, ce n-are grad de comparație cu aceea a lui Zidane de la finala Mondialului din 2006. Când, apropo, chestie de karma, Buffon era în teren și a beneficiat de ea.

Câte ceva, totuși, despre meci. A fost încă o demonstrație că orice e posibil dacă ai încredere. De la creier pleacă totul, mentalul comandă, iar picioarele execută. La fel cum încă o dată s-a demonstrat că, la acest nivel, orice relaxare, orice superficialitate costă. În Champions League nu e permis așa ceva. Barcelona a plătit marți, Madridul era s-o pățească miercuri. Revenind, Allegri și-a arătat încă o dată clasa. Felul în care și-a așezat echipa în teren și strategia pe care a adoptat-o arată clar că el chiar a crezut în ”remontada” și că tot ce a spus marți la conferința de presă n-au fost doar vorbe aruncate ca să fie acolo. Impresionant meciul lui Pjanic (dacă aș fi conducător la Barcelona n-aș ezita să dau o sută de milioane de euro pe el, înainte de Griezmann), impresionant meciul lui Mandzukic și-n linia lui cel al lui Higuain. Pipita n-a reușit nici acum într-un meci de importanță mare să iasă în evidență. Un singur lucru i-aș reproșa lui Allegri, faptul că la 3-0 s-a retras și a revenit la jocul speculativ, căutând să ducă meciul în prelungiri, deși poate că ar fi trebuit să atace și mai feroce un adversar care se clătina.

Se clătina, dar nu se prăbușise. Iar asta ține de ADN-ul celor de la Real Madrid și de această legătură cu Champions League, aproape mistică îndrăznesc să spun. Orice altă echipă era la pământ în acest context, Real Madrid n-a fost. Dimpotrivă, finalul i-a prins pe madrileni atacând furibund, și pe fondul retragerii torinezilor, căutând golul izbăvitor. S-a dovedit că Zidane n-a greșit atunci când l-a scos pe Cristiano în derby-ul cu Atletico, pentru a-l menaja. Știa el ce știa. A făcut echipa aproape fără să ia în calcul ce-a fost în tur, deși poate că Benzema ar fi fost mai util decât Bale în contextul în care Real Madrid avea nevoie de posesie înainte de toate. Ulterior, spre deosebire de Valverde în meciul de marți, a intervenit și a făcut schimbări, care până la urmă au decis soarta calificării, căci Lucas Vasquez a fost cel care a scos penalty-ul.

Au mai rămas patru echipe în lupta pentru trofeu. Calculul hârtiei ne arată că Real Madrid e principala favorită, iar dorința tuturor ar fi finală cu Bayern. Apropo de Bayern. Nu prea sunt băgați în seamă și cred că nu e bine. Bundesliga nu se vede la noi, adeversarii din ”optimi” și ”sferturi” au fost cât de cât agreabili, deci nu avem prea multe date. Eu am văzut un pic din meciul câștigat, cu șansă, la Sevilla și demonstrația de forță cu PSG, de pe ”Allianz Arena”. Bayern rămâne aceeași echipă solidă, serioasă, nemțească, mi se pare o mare eroare s-o neglijăm. La fel cum mi se pare o eroare să neglijăm capacitatea lui Jurgen Klopp de a gestiona o dublă manșă (în finală am ceva dubii). Mi-aș dori o semifinală Real Madrid-Liverpool, cred că ar fi un spectacol pe cinste. Finala oricum va fi una la înălțimea unui sezon fantastic.