CHIAR ÎNVINSĂ, ”BĂTRÂNA DOAMNĂ” ARATĂ BINE

S-a terminat prima parte a sezonului din Liga Campionilor și ne îndreptăm deja atenția spre Champions League. Nu e prima dată când o spun, eu cred că din septembrie în decembrie avem Liga Campionilor, iar din februarie în iunie vom avea Champions League. Acel moment al competiției când intra în scenă și istoria, nu doar jucătorii, când marja de eroare e minimă și detaliile fac diferența, când meciurile se vor juca mai mult cu mintea decât cu fizicul.

Știu că e devreme, știu că până în februarie se pot întâmpla multe, știu că urmează o perioadă de mercato ce pare a fi agitată, știu că nici măcar ”optimile” nu s-au tras, știu toate astea. Dar vă propun să facem un exercițiu de imaginație și să vedem care ar fi ASTĂZI o ipotetică grilă de start a cursei spre finala de pe 1 iunie. Nu-i simplu, iar cel mai greu e să ne scuturăm de subiectivism atunci când căutăm argumente, dar merită să încercăm. Grila mea de start acum ar fi: Juve, City, Liverpool, Barcelona, PSG, Real Madrid, Bayern, Atletico.

JUVE ȘI EFECTUL CRISTIANO

Astă vară, mergeam pe City și Liverpool. Nu ma puteam hotărî care să fie prima. Însă acum mi se pare că Juventus arată cel mai bine. Chiar dacă a mâncat bătaie la Berna, chiar dacă a pierdut acasă cu United. Era oricum o echipă tare, era printre favorite, dar acum parcă are ceva în plus. Acel ceva e Cristiano Ronaldo, a cărui capacitate de intimidare pentru adversari a rămas intactă, a cărui motivație parcă e mai mare ca-n sezonul trecut. Integrarea lui s-a produs mai repede decât s-ar fi așteptat mulți, iar dorința lui de performanță e contagioasă și ajută un lot și-așa foarte valoros, dar cam văduvit de marea performanță pe care Cristiano o știe perfect. Juve are antrenor, are apărare, căci Bonucci pare altul de când s-a întors și stă lângă Chiellini, are un Mandzukic care e ideal ca ”vice-Ronaldo”, are și bancă ofertantă. Plus liniște.

ARGUMENTUL PEP VS OBSESIA TITLULUI

Rămân în continuare la părerea că în acest sezon, mai mult ca-n altele, vom putea avea o câștigătoare din Premier League la Madrid, după 10 ani de supremație a Primerei Division. Dacă Juve scoate la înaintare argumentul Cristiano, City îl are pe Guardiola. Pep a luat titlul în Anglia, e liniștit și acum se poate concentra pe Champions League. Are lot, iar în iarnă s-ar putea să-l îmbunătățească, mai ales acolo în față, unde Aguero nu prea are back-up. Pe ”cormorani” îi pun pe treapta a treia, fiindcă obsesia de a câștiga campionatul s-ar putea să conteze, mai ales pe ultima turnantă. Liverpool vine cu argumentele Klopp și ”Anfield”, în plus față de tripleta de atac, dar are și o ușoară carență pe zona de creativitate în linia de mijloc.

DOAR MESSI E DE AJUNS?

Barcelona vine, pentru mine, abia pe locul 4. Îl are pe Messi, iar asta nu e puțin, căci dacă există cineva care să intimideze adversarii în ziua de azi mai mult decât Cristiano, acesta e Messi. Dar cu o apărare ce ia gol aproape meci de meci, cu un mijloc care încă nu și-a găsit formula ideală și cu un Suarez peste care s-au adunat anii e un pic mai greu. Nu imposibil, evident. Să te bazezi pe Dembele e un joc de noroc, căci nu ai siguranța că Ousmane se trezește la timp să ajungă la stadion.

PROBLEMELE PARISULUI ȘI TRANZIȚIA MADRIDULUI

În al doilea pluton ar sta, după mine, PSG. Ligue 1 nu-i ajută pe parizieni, iar răsfățul lui Neymar nici atât. Tuchel promite, dar e greu din primul sezon pentru el. Real Madrid rămâne regina acestei competiții și ar fi o eroare să o excludem din calcule. Par a fi mari disensiuni în vestiar (cu altă ocazie pe acest subiect), și ceva mă face să cred că e doar un sezon de tranziție spre o vară spectaculoasă. La fel și la Bayern. Termin cu Atletico, care, ca de obicei, poate oferi surpriza, căci dacă e greu cu ”Anfield” în dublă manșă, la fel e și cu Simeone.

Asta e lista mea. Sigur că argumente pro și contra. Până la urmă, asta e și ideea, ce-ar rămâne din fotbalul ăsta dacă n-ar exista dezbaterile?