Cea mai buni din lume, atunci când vorbim de fotbal, ar trebui să fie, teoretic măcar, Real Madrid. Am spus teoretic, rețineți vă rog! Teoria asta vine din ultimul trofeu pe care gruparea de pe ”Bernabeu” l-a obținut, în urmă cu câteva zile: Mondialul Cluburilor. Teoretic deci, Real Madrid este campioana mondială a cluburilor, deci cea mai bună echipă din lume. Punem punct însă, căci practica îi cam omoară pe madrileni. Iar asta s-a văzut perfect în chiar primul meci al anului, remiza de la Villarreal. An nou, defecte vechi.

Dar nu despre Real Madrid va fi vorba în rândurile care urmează. E timp și pentru ei. Ci despre ce s-a întâmplat joi seară în City-Liverpool, cel mai așteptat duel al acestui început de an. Atât Guardiola cât și Klopp vorbeau despre echipa adversă fix în acești termeni: ”cea mai bună echipă din lume”. Sigur, la amândoi era vorba și de o strategie, dar eu cred, după ce am văzut ce s-a întâmplat pe ”Etihad”, că vorbim despre două dintre cele mai bune echipe din lume. Noțiunea fiind totuși relativă, înclin să-i dau altă direcție. În mod sigur, vorbim despre doi dintre cei mai buni antrenori din lume, dacă nu cumva cei mai buni, căci în afara lui Max Allegri nu știu zău cine s-ar mai putea infiltra în această dezbatere.

City a câștigat joi seară un duel capital pentru sine. Orice punct pierdut însemna o ieșire din lupta pentru titlu și o intrare într-o dinamică destul de periculoasă. Liverpool a pierdut joi seară un meci care, pentru sine, nu era capital. A cedat trei puncte, dar a rămas lider și încă la o distanță bunicică, rămâne acum să vedem cum va gestiona Klopp acest prim eșec, căci asta poate fi o problemă. Ideea că victoriile aduc victorii nu e deloc un limbaj de lemn, aici e vorba de zona mentală a unei competiții de uzură așa cum e Premier League. Eșecul e greu de digerat și poate aduce dureri de cap ulterioare, dar depinde mult și de cum a arătat acest eșec. Iar pentru ”cormorani” n-a arătat chiar atât de rău, căci meciul s-a decis la nivel de detalii, ceea ce ar trebui să nu afecteze prea tare moralul unei echipe ce a parcurs impecabil prima jumătate a campionatului. Spun ”ar trebui” fiindcă Liverpool e totuși un caz particular, o grupare la care starea de spirit cântărește mai tare decât în alte locuri. ”Detaliile fac diferența” și ”starea de spirit e mereu importantă” sunt două teorii pe care le-am susținut mereu în textele sau în emisiunile mele atunci când venea vorba de meciuri mari sau competiții importante, mă bucur că încep și alții să vadă greutatea lor.

Mulți s-au așteptat la un meci spectacol, cu o groază de goluri. Eu nu. Să ne înțelegem, meciul n-a fost urât, dimpotrivă, a fost unul dintre cele mai bune ale sezonului. Goluri n-au fost atât de multe, iar pentru asta cred că responsabil e Guardiola. El a avut mereu o problemă în meciurile cu Klopp, iar faptul că în continuare neamțul are avantaj la victorii e o dovadă. Acel 0-0 din tur era dovada că Pep a învățat din erori. Klopp este, cred, singurul rival împotriva căruia Guardiola nu poate dansa pe muzica favorită. Ceea ce propune Pep în general se poate transforma repede în rock-ul pe care și-l dorește Jurgen, iar asta i-a fost fatal catalanului în câteva situații. De aici senzația de muzică simfonică pe care a lăsat-o jocul lui City în majoritatea timpului. Un ritm lent și riscuri puține, dar și o concentrare mai mare în tratarea fazei defensive. Mulți credeau că City e în pericol după seria de rezultate proaste, dar joi seară campioana Angliei a revenit în luptă arătând înainte de toate caracter. N-a fost neapărat mai bună, dar a regăsit acel caracter al campionilor de care are nevoie în lupta sa pe mai multe fronturi în acest sezon.

Despre detalii acum, pe final. Acel centimetru care a lipsit ”cormoranilor” pentru a deschide scorul și pentru a duce meciul pe strada lui Klopp. Exact acel centimetru pe care, poate, l-a avut Sane pentru 2-1. Dar și despre câteva nume ieșite-n evidență. Fernandinho, de exemplu. Nu degeaba e personaj principal în toate paginile de sport din Insulă. Lipsa lui s-a văzut în eșecurile lui City, prezența lui s-a văzut în victoria de joi. Apoi Kompany, uriaș în apărare, până la momentul accidentării ce a dus la schimbarea pe care el a solicitat-o. Dincolo, Van Dijk. 80 de milioane de euro investite excepțional. Dar și cei doi fundași laterali, a căror combinație la golul de 1-1 a fost grozavă. Mai puțin Lovren, despre care eu nu cred că e atât de slab, pur și simplu nu înțelege pașii de dans din muzica lui Klopp. Și evident Aguero. Kun a fost eroul unui meci special, de care avea nevoie și el, dar și City. Și eu cred că și Liverpool, căci o echipă mare trebuie să știe să-și reseteze starea de spirit. Dacă nu poate, înseamnă că nu e echipă mare.