Dacă există pe lumea asta o teorie mai relativă decât teoria relativității, ei bine este teoria meritului în fotbal. Obișnuim să spunem deseori că o anume echipă a meritat sau n-a meritat să câștige un meci, că o alta n-a meritat să piardă sau că un anume rezultat e injust. Sunt discuții ce țin de pasiune, mai puțin de logică. Pentru că logica fotbalului spune că acest sport e compus din două faze, cea de atac și cea de apărare, iar echipa care reușește să scoată o medie mai bună din notele pe care le ia în cele două faze are mari șanse să câștige. Dacă are de partea sa și alți factori, atunci are șanse și mai mari. În special în Champions League, unde detaliile fac de multe ori diferența.

Să spui că Ajax nu merita să piardă meciul de miercuri e, așadar, relativ. Mult mai aproape de adevăr e să spui că Ajax a jucat foarte bine, excelent pe alocuri și că rar am văzut o echipă capabilă să domine atât de autoritar această echipă a Realului. Surpinzător, căci dinamica ”lăncierilor” în acest început de 2019 nu recomanda o astfel de prestație. Fotbalul celor de la Ajax a sunat chiar mai bine decât vioara lui Andre Rieu cu a sa celebră bucată din Nabuco, de Verdi. Fotbalul celor de la Ajax a arătat mai bine decât al Madridului, a fost un soi de reeditare a conceptelor din anii 70 și o prezentare nemaipomenită în fața lumii a acestei academii care nu obosește să producă, pentru că nu se abate de la regulile sale. Dar o regulă în fotbal, mai sigură decât teoriile relative, spune că un atacant care valorează 100 de milioane găsește mai ușor drumul spre poartă decât unul care valorează 10 milioane. Și că un fundaș central cu 600 de meciuri la activ și cu o garsonieră de trofee știe să-și dirijeze apărarea mult mai facil decât o mare promisiune.

Real Madrid a câștigat acest meci din inerția campioanei, din forța pe care ți-o dă istoria, din capacitatea mentală a acestui lot de a survola orice turbulență. Și din această idilă aproape mistică pe care o are cu Champions League. Și pentru că a avut șansa ca VAR-ul să decidă în favoarea sa (corect cu regulamentul în față) o fază ce n-ar fi fost niciodată analizată fără video-arbitraj. Ce s-ar fi întâmplat cu meciul dacă Ajax deschidea scorul nu știe nimeni. Putem să bănuim, dar riscăm să pătrundem din nou în zona relativului. Putem să bănuim însă că madrilenii se simt deja calificați, altfel cu greu s-ar explica ”galbenul” luat intenționat de Ramos, care va fi suspendat pentru retur. Dacă se grăbesc sau nu, vom vedea peste 3 săptămâni.

TOTTENHAM ȘI BALANȚA ABSENȚELOR

Pe ”Wembley”, în Tottenham-Dortmund, urma să asistăm la duelul a două proiecte cel puțin interesante. A fost însă o balanță a absențelor, căci și unii și alții nu puteau conta pe cele mai importante piese din lot. Era clar că echipa care va gestiona mai bine lipsurile va câștiga. A făcut-o Tottenham, dar felul în care s-a dezintegrat Borussia după ce a primit golul de 1-0, într-un moment în care părea că are jocul sub control, ar trebui să-l îngrijoreze pe Favre. Borussia speră la un miracol, dar Tottenham e o echipă mult mai solidă decât pare.

PSG; UNITED ȘI SCHIMBAREA PERCEPȚIILOR

Că fotbal e relativ, știm. Că este schimbător, știm de asemenea. La momentul tragerii la sorți a ”optimilor”, Manchester United avea puține șanse în fața PSG-ului. În seara de dinaintea partidei de pe ”Old Trafford”, rolurile se cam schimbaseră și parizienii erau cei serios amenințați. La capătul partidei de marți, United a revenit cu picioarele pe pământ, Solskjaer se află în fața unei misiuni și mai delicate, aceea de a gestiona acest prim eșec, în vreme ce Parisul e vesel, căci orchestra lui Tuchel, fără doi dintre cei trei tenori, a dat o reprezentație de fotbal serios, la obiect, fără fandoseli și fente, dar cu dăruire, solidaritate și ambiție. La fel ca și cu Liverpool acasă, PSG a arătat la Manchester ca o echipă ce se poate înscrie la lupta pentru Champions League.

EROUL ZANIOLO ȘI OCHIUL LUI MONCHI

Eroul acestei zile este însă Nicolo Zaniolo. E tipica poveste a ”ochiului” de specialist. Născut în Toscana, refuzat de Fiorentina, dat prea ușor de Inter, dar văzut de cineva cu aplecare spre acest gen de lucruri, Zaniolo va aduce Romei cât de curând multe zeci de milioane și multe goluri. Acel specialist e Monchi, iar simțul acestuia rămâne neschimbat chiar în fotbalul relativ al zilelor noastre.