Barcelona a arătat între rău și foarte rău în primul meci oficial al sezonului. Nu neapărat pentru că a pierdut, ci pentru felul în care a jucat, plat, trist, fără idei și inventivitate, pe linia experimentului eșuat al lui Valverde în alcătuirea primului ”11”. A lipsit Messi, iar asta a părut că-i lasă pe catalani fără busolă la ora deciziilor. De parcă nevăzându-și căpitanul, o cortină de mediocritate se așternea peste luciditatea lor, un soi de atac de panică la nivelul ierbii. Pesemne că după eșec, numele lui Neymar a fost cel mai prezent în conversații.

PSG a arătat între rău și foarte rău în prima deplasare a sezonului. Și ceva mă face să cred că tot numele lui Neymar a fost cel mai prezent în conversații. Scriam mai demult tot aici că face Neymar ce face și reușește, iată, chiar lipsind și chiar venind după două sezoane mai degrabă modeste, să acapareze atenția.

Este oare îndreptățită această atenție? Păi hai să vedem! Are PSG în momentul ăsta în lot vreun fotbalist peste Neymar? Poate că-l are pe Mbappe, nimic de zis, dar el încă tânăr și are nevoie de cineva cu care să se asocieze pe teren, eventual și-n afara lui. Iar Neymar e acel cineva. ”Le Parisien” a zis-o cât se poate de răspicat în ediția se de luni, Parisul va fi în mod evident mai slab fără Neymar.

La fel cum, tot în mod evident, a fost și Barcelona mai slabă după plecarea acestuia. La catalani e Messi, dar și argentinianul a arătat de multe ori că simte lipsa cuiva cu care să vorbească același limbaj fotbalistic. Iar Suarez, cu toată prietenia ce-i leagă, nu prea e. Neymar nu e neapărat un capriciu al lui Messi, e mai degrabă o necesitate a lui. Barcelona are nevoie de cineva care să-l înlocuiască pe Messi la conducere atunci când e accidentat ori într-o zi mai puțin prielnică sau, eventual, să-l ajute în teren, să-l degreveze în anumite situații. Așa cum Neymar a făcut-o, inclusiv la acel meci de referință (pentru el) cu PSG.

Situația lui Neymar e un paradox. Dar fotbalul de azi e plin de paradoxuri și e de ajuns să vedem ce se întâmplă cu Bale, titular în primul meci oficial al Madridului, după ce acum două săptămâni Zidane zicea despre el: ”Dacă pleacă mâine, cu atât mai bine”. Neymar e dorit la Barcelona, deși e în curs un proces între cele două părți, cu brazilianul solicitând 40 de milioane de euro, iar clubul catalan 8,5 milioane. Neymar e dorit și la Paris, deși toate acțiunile sale arată că el nu mai vrea să rămână.

Vor urma zile interesante, căci acum deja nu mi se mai pare atât de sigur că brazilianul va părăsi Parisul. Cu toată ostilitatea fanilor, care se poate regla, să fim serioși. Neymar știe ce jucător e, știe ce venituri generează, căci e o mașină de făcut bani, și mizează pe întrebările (a se citi dubiile) ce au răsărit la Barcelona și Paris. Își va juca în stilul lui cărțile, căci mai știe că există și variantă de refugiu: Real Madrid. Unde ar fi bine primit, unde ar avea loc în desenul tactic și unde ar putea să dea un restart carierei. Florentino Perez e abil în afaceri și înțelege că atunci când doi se ceartă de multe ori câștigă al treilea. Mai ales dacă are banii pregătiți. Astfel că stă și așteaptă la cotitură.

”Dacă rămâi lângă mine, în doi ani te fac Balon de Aur”, i-ar fi zis Messi lui Neymar în America, acum două veri. Atunci au răsărit primele dubii în mintea brazilianului și de aici răsare și dorința lui de a reveni la Barcelona. Dar e posibil ca și Florentino Perez să-i transmită fix aceeași idee, alături de un salariu mult mai mare. Și-atunci…