Nu, nu e nicio eroare în titlu, fix așa am vrut să scriu. PSQ. Paris Sport Qatar. Pentru că asta cred eu că ar fi denumirea corectă a grupării pariziene. Un club-stat, ale cărui reguli sunt scrise la Doha conform obiceiurilor locale și, mai ales, conform orgoliilor locale. Care nu sunt mari, sunt foarte mari, iar cine a călcat măcar o dată prin zonă, că e Doha, că e Abu Dhabi, că e Dubai, nu contează, înțelege ce spun. Acolo e o dispută colosală între lideri, o goană nebunească de a arăta cine e mai tare, cine poate construi mai mult și mai înalt, cine poate transforma oceanul în uscat și-așa mai departe.

”Dacă rămâi la noi, în doi ani te fac Balon de Aur” se spune că i-ar fi zis Messi lui Neymar în vara lui 2017, pe când Barcelona se pregătea în America pentru un nou sezon, iar Neymar se pregătea, tot în America, să spună: ”Paris is always a good idea”. Nu-s convins că Neymar a auzit de Audrey Hepbun, dar sunt aproape convins că el nu mai e convins că a fost o idee bună. De unde și marea lui dorință de a abandona Parisul, pentru a reveni alături de Messi. Din cauza căruia, teoretic, plecase, dornic fiind, zice-se, de a ieși din umbra lui. Iar momentul de maximă frustrare pentru Ney a fost, spun iarăși cei apropiați Barcelonei, fix acel meci cu PSG, acel 6-1 de poveste, despre care chiar el s-a grăbit a declara că a fost cel mai tare moment al carierei lui (sunt curios cum o drege acum cu fanii Parisului!). Când Neymar  a făcut un meci fantastic, dar pe coperta ziarelor catalane a apărut tot Messi. Pesemne însă că după doi ani la Paris, Neymar și-a dat seama că lângă Messi a strălucit cel mai tare, cu sau fără pagini întâi, și că nu i-ar sta rău înapoi. Cum relația cu Messi (și cu Suarez) rămăsese intactă și cum Messi și-a dat și el seama că avându-l pe Neymar lângă el totul e mai ușor, a apărut și modalitatea de presiune către președintele Barcelonei.

Aici însă intervine orgoliul de la Doha. ”Le Parisien” scria marți despre un ”transfer imposibil” și că unul dintre colegii din echipă, ceva mă face să cred că e Verratti, i-ar fi zis lui Neymar: ”tu crezi că o să poți pleca așa ușor de la «Prison Saint Germain»?  Între Barcelona și PSG relațiile sunt rupte de la povestea cu Verratti, de la începutul verii lui 2017, când catalanii au încercat să-l ia pe italian cumva pe la spatele parizienilor. Care au contraatacat prima dată agresiv, obligându-l pe Verratti să schimbe impresarul cu care trata Barcelona și apoi să spună tuturor ce fericit e el la Paris, iar a doua oară devastator, achitând clauza de reziliere a lui Neymar, căci, știm bine, banii sunt ultima problemă în zona Golfului. Chit că făcuseră și ei, la rândul lor, aceeași manevră altora, și nu odată, cei de la Barcelona au reacționat la fel de orgolios și au închis orice posibilitate de negocieri, deși în momentul în care au conștientizat că Neymar vrea să plece puteau să accepte tratativele. A fost prima mare eroare a acelui august, a doua fiind refuzul de a-l lua pe Mbappe, ce le fusese oferit de Monaco, pe considerentul că nu face 180 de milioane.

Iar în această vară, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat, Barcelona a forțat niște negocieri, uitând pe cine are în față. La Doha, unde președintele Bartomeu nu mai are acces de când le-a dat cu flit celor de la ”Qatar Airways”, pesemne că lumea se amuza știind că Barcelona vrea să cumpere o marfă scumpă fără să aibă banii necesari și tot încearcă să ofere fotbaliști de care Parisul n-avea nevoie. Și care fotbaliști, bașca, n-aveau niciun chef să renunțe la confortul din Catalunya pentru închisoarea de aur de lângă Tour Eiffel. Iar acum, după o vară în care au tratat cu ziariștii după ei, cei de la Barcelona trebuie că și-au dat seama că au bulversat total echipa, antrenorul și suporterii. Cele doar 4 puncte din primele trei meciuri au și în asta o explicație.