Fotbalul britanic, cu aerul său de imperiu, are multe derbyuri. Vorbim de un teritoriu care știe să-și conserve tradițiile și să le transmită din generație în generație. Are multe derbyuri deci, iar capitala, Londra, deține și recordul în acest sens cu multele sale dueluri, unele pasionale, altele de-a dreptul violente. ”Clasicul” Angliei este însă United – Liverpool, o confruntare care-și extrage acest sentiment de maximă rivalitate atât din considerente fotbalistice, căci mai întâi Liverpool și apoi Manchester United au fost dinastiile ce au guvernat fotbalul în Regat, dar și pe considerente economice, acel canal pe care orașul Manchester l-a construit în perioada ”Revoluției Industriale”, astfel încât să aibă ieșire la mare și să nu mai depindă de Liverpool. Un canal ce-a inflamat mândria unora și invidia celorlalți și care stă azi la baza unui antagonism ce poate fi greu de înțeles, căci United și Liverpool nu și-au împărțit doar epocile de dominație, ci și tragediile.

Înaintea duelului direct, energiile se dublează, ambiția se triplează, forțele se recompun și nimic nu mai e ca înainte. Mare favorită, căci United avea, în afara problemelor de fotbal și multe probleme de lot, Liverpool a dat peste o conjunctură care nu prea îi convine, căci gazdele de pe ”Old Trafford” și-au asumat inferioritatea și au jucat ca o echipă mică încercând prin toate mijloacele să oprească mult mai valorosul adversar.

Să spui despre Manchester United că e o echipă mică poate părea chiar o mică blasfemie, dar realitatea de azi așa arată, în ciuda felului remarcabil cu care United își creionează o cifră de afaceri uluitoare, bazată însă pe istoria și trecut. Acest 1-1 e un rezultat mare pentru Solskjaer, inspirat în unele decizii (marcaj om la om la Fabinho, de exemplu)căci nu pot fi scoase din context zvonurile care-l dau înlocuit cu Max Allegri, e bun pentru United și nu e deloc prost pentru Liverpool, în ciuda istericalelor unui Jurgen Klopp ce și-a uitat haina simpaticului pe ”Anfield” și-a îmbrăcat-o pe cea a malițiosului de serviciu.

Neamțul n-a câștigat niciodată pe ”Old Trafford” și asta pesemne că-l roade un pic. A fost și-acea înțepătură a norvegianului de pe cealaltă bancă (”sigur n-o să treacă 30 de ani până vom câștiga din nou titlul”). Ar fi vrut ca Liverpool să continue seria de victorii în acest duel fantastic cu City, dar nu văd rostul acestei declarații de tip Mourinho: ”O echipă s-a limitat în a se apăra, iar cealaltă a fost obligată să aducă fotbalul”. Liverpool se poate agăța de un posibil fault la faza de dinaintea golului marcat de Rashford, moment pe care VAR-ul nu l-a lămurit, dar n-a jucat grozav, poate și pentru că, repet ce-am spus mai sus, s-a trezit implicată într-un fotbal care nu-i convine prea tare, iar acest aer plângăcios nu e totuși demn de campioana Europei. Care s-a aflat totuși în duel cu una dintre cele mai slabe versiuni ale lui United din ultimii 30 de ani. Liverpool rămâne neînvinsă, a dat încă un gol pe final de meci, ceea ce arată o forță mentală extraordinară a jucătorilor, astfel că senzațiile ar fi mai degrabă pozitive decât acest negativism ce nu poate fi profitabil.

P.S. Apropo de Mourinho. ”Cu bagajele făcute pentru Real Madrid” zice presa spaniolă, a fost prezent în studioul ”Sky” și a comentat partida de pe ”Old Trafford”. Lipsa de activitate nu i-a atenuat spiritul lui Jose, care după ce l-a înțepat pe Solskjaer, ”îmi doresc un loc de muncă așa cum are el”, n-a scăpat prilejul uneo scatoalce și pentru Klopp: ”Nu i-a plăcut meniul. Lui îi place carnea, dar a trebuit să mânânce pește”.