Când Slavia Praga s-a insinuat pe traseul CFR-ului spre grupele Champions League, mulți au spus că e de bine. Inclusiv Dan Petrescu trebuie că și-a spus, dincolo de ceea ce a declarat, căci el înaintea fiecărei partide europene prezintă viitorul adversar ca pe un conglomerat de vedete mondiale, imposibil de abordat. Totuși, Slavia nu părea mult mai complicată decât Celtic, de exemplu. Nu părea, dar a fost, căci dubla manșă tranșată cinic de cehi ne-a arătat că mai trebuie să transpirăm până să ajungem ca ei.

Miercuri seară, Slavia a jucat contra Barcelonei. Nici nu vreau să mă gândesc cum ar fi sunat conferința de presă a lui Dan Petrescu înaintea unui asemenea duel. Cehii nu s-au văicărit, ba chiar au fost amenințători. Iar pe gazon au jucat cu mult entuziasm, ceva normal atunci când ai un astfel de adversar, dar au adăugat și altceva. Multă încredere în forțele lor, ceea de regulă nu prea vedem pe la echipele noastre, care-și cam scot în evidență inferioritatea ca pe un alibi. Slavia a jucat fără teamă, nu s-a simțit niciun pic de trac și nici vorbă de respect pentru numele uriașe ce îmbrăcau tricoul echipei adverse. Încrederea asta vine din experiență, din cazuistică, dacă-mi permiteți să folosesc un termen din medicină. Parcursul Slaviei din trecuta ediție de Europa League le-a sporit acestor jucători siguranța de sine, le-a îmbunătățit starea de spirit, elemente care pot face diferența în dueluri decisive, cum a fost cel cu CFR.

Nu intru în detalii tehnico-tactice, nu pedalez pe tema pregătirii fizice și nici nu pătrund pe palierul financiar, al bugetelor și salariilor de la Slavia. Între noi fie vorba, pe-acolo e destul stres, căci relațiile politice dintre Praga și Beijing sunt cam aprinse, cele două capitale nu mai sunt acum înfrățite, iar investițiile chineze în Cehia sunt, pe moment, înghețate. Stresul asta nu s-a văzut însă pe stadion, miercuri.

N-o să propun nici o dezbatere despre cum ar fi arătat o echipă de-a noastră într-un duel cu Barcelona. Fiindcă putem doar presupune. Am văzut însă cum a arătat Slavia. Unii pot reproșa că lăudăm prea tare echipa cehă, care totuși a pierdut. Câteodată, mai ales în această competiție și-n meciuri transmise în toată lumea, e important și cum pierzi. Slavia a pierdut trăgând mai multe șuturi spre poartă ca Barcelona, având același număr de mingi pe spațiul porții ca Barcelona, disputându-și posesia cu Barcelona și făcându-l pe Ter Stegen cel mai bun om al meciului. Poate că Slavia va ceda în returul de pe ”Camp Nou”, poate chiar la scor, pesemne că vor termina ultimii, dar aș îndrăzni să pariez că-i vom vedea în grupe și-n sezonul viitor.

Ceea ce propun și sper însă e ca Slavia Praga (eventual și Steaua Roșie Belgrad) să devină un exemplu pentru CFR, iar actuala și, probabil, viitoarea noastră campioană să folosească experiența acumulată în acest sezon european pentru a face, în vara viitoare, pasul înainte. Plecând de la zona managerială, care dispune acum de oarecare liniște financiară, trecând pe la antrenor, căci așa cum e el, cu declarațiile lui uneori exagerate, Dan Petrescu e o garanție a performanței, și ajungând la jucători, care știu acum ce înseamnă să joci cu rivali din campionate puternice, toată această aventură europeană a Clujului ar trebui să se constituie într-un punct de plecare deja spre sezonul viitor. Fotbalul românesc are nevoie să stea la masa bogaților, dar trebuie să dea din coate și să-și facă loc, nu să aștepte o invitație care nu va veni, căci fotbalul ăsta românesc, chit că a dat o campioană continentală acum mulți ani, nu oferă nimic apetisant europenilor. Nu la Barcelona trebuie să privim, căci la nivelul lor n-o să ajungem vreodată, ci la Praga, care nu e prea departe de noi.