Într-o perioadă în care sportul nu prea are ce actualitate să ofere, iar subiectele se nasc cu destulă greutate, e logic să apară la lumină informații ce au stat o bună bucată de timp în umbră, poate uitate, poate lăsate acolo în așteptarea unui moment în care să poată fi dezvăluite.

Despre Messi și Cristiano Ronaldo s-au scris tone de articole, despre rivalitatea lor de asemenea, aproape că nu mai există adjective care să fie alăturate celor doi. E limpede că această concurență i-a ajutat pe amândoi în carieră, dar oare ce s-ar fi întâmplat dacă ei ar fi jucat împreună? Ar fi încăput ei oare într-o singură teacă, ar fi putut ei să colaboreze? Sunt întrebări ce par de domeniul SF-ului, dar Guillem Ballague, un jurnalist catalan, dar stabilit în Anglia, cunoscut și recunoscut pentru sursele sale și, implicit, pentru informațiile pe care le deține a dezvăluit zilele trecute, în rubrica sa din cotidianul ”Sport”, că-n 2009 varianta trecerii lui Cristiano Ronaldo la Barcelona a fost cât se poate de reală.

Se întâmpla în primăvara lui 2009. La Real Madrid atmosfera era cât se poate de precară. Cam ca la Barcelona azi, aș adăuga eu. Președintele Ramon Calderon (cel devenit frate de ”marmeladă” cu Gigi Becali, poate vă amintiți acel episod grotesc de la București) anunțase că demisionează și că se vor organiza alegeri. La care mare favorit era Florentino Perez, considerat singurul capabil să redreseze situația. Și care, anticipând, va câștiga clar scrutinul. Cristiano era la Manchester United, dar obținuse de la Sir Alex Ferguson promisiunea că va fi lăsat să plece. Între United și Real exista, din vara lui 2008, o înțelegere, semnată de Ramon Calderon, pentru trecerea lui Cristiano la Madrid în schimbul sumei cunoscute, 96 de milioane de euro. O înțelegere ce includea și penalizări de 30 de milioane de euro, de fiecare parte, în caz că ea nu era respectată.

Când s-a decis să intre în lupta pentru președinție, Florentino Perez a aflat de respectiva înțelegere. Nu era foarte convins de oportunitatea acelui transfer. Suma era uriașă pentru acele vremuri, iar lui Florentino, extrem de orgolios de altfel, nu-i convenea nici ideea de a face o achiziție antamată de altul. Pe de altă parte, nici varianta de a plăti 30 de milioane daune nu-i surâdea, astfel că a încercat să negocieze cu United, prin intermediul lui Jorge Mendes, impresarul  portughezului.

Ballague spune însă că, spre surprinderea lui Florentino, cei de la United au transmis semnale că sunt de acord să rupă preacordul. Ceea ce i-a ridicat, logic, unele semne de întrebare. A făcut săpături și a aflat că există două cluburi dornice să plătească mai mult decât cele 96 de milioane stabilite pentru madrileni. Unul era Manchester City, celălalt Barcelona. Catalanii, cu Guardiola antrenor, se îndreptau spre finalul unui sezon istoric, 2008-2009, dar Pep ținea morțiș să scape de Samuel Eto`o, astfel că oferiseră 105 milioane de euro pentru Cristiano, într-o tranzacție ce-l includea și pe camerunez (care, ulterior, avea să meargă la Inter, în cadrul operațiunii Ibrahimovic).

Pus în fața unei astfel de posibilități, Florentino a fost nevoit să accepte transferul, căci varianta ca portughezul să ajungă alături de Messi la Barcelona era una de coșmar. Cum a evoluat relația dintre Florentino și portughez, știm. Mai degrabă rece, un fel de căsătorie din obligație, dar cu beneficii reciproc avantajoase, până la un punct. Cum s-ar fi derulat cariera lui Cristiano, dar și a lui Messi, într-un alt context, n-o să știm niciodată. Putem doar să presupunem.