Bundesliga nu este, e limpede, cel mai puternic campionat din Europa. Dictatura lui Bayern din ultimii ani, prea puțin periclitată de rivalii tradiționali, a făcut ca, din punct de vedere competitiv, campionatul să nu se ridice la înălțimea altora. Cu siguranță, Bundesliga nu e nici cel mai urmărit campionat de către iubitorii fotbalului din afara Europei, neavând acea putere de seducție pe care o oferă La Liga, Premier League, chiar și Serie A. Din acest week-end însă Bundesliga este, în mod evident, cel mai curajos campionat din lume. Și asta pentru că a ales să reînceapă treaba într-un moment în care prin alte locuri încă se dezbat pașii de ieșire din diverse stări de urgență, alarmă, alertă sau cum s-or mai fi chemând ele. În acest week-end, Bundesliga a fost cel mai urmărit campionat din lume. Și pentru că a fost singurul.

Dacă e ceva ce diferențiază Bundesliga de alte întreceri naționale, ei bine cred că ar fi ambianța. Tot ceea ce înconjoară un meci de fotbal, care nu mai e demult goana unor băieți de a introduce o minge într-o poartă. Atmosfera în Bundesliga e mereu veselă, stadioanele sunt mereu pline, lumea bea bere și aplaudă, cenușiul nu există nici în transmisiile televizate, impecabile ca realizare, de altfel, nici pe teren. Fotbalul în Germania e mai mereu pozitiv, optimist, plăcut ochiului și-n mare parte asta se datorează atmosferei.

Elementul ăsta a cam lipsit în această primă etapă de fotbal-Covid. Fără public, acest sport nu mai e la fel. Dar, în același timp, nimic nu mai e la fel zilele astea. Cred că ne vom obișnui și vom începe să descoperim ce palpitant e să-i auzi pe jucători vorbind, pe antrenori transmițându-le indicații, vom vedea că și liniștea tribunei e interesantă în felul ei. Jurgen Klopp, analizând acest aspect, spunea că, într-un fel, fotbalul se întoarce la origini, căci toți cei care acum sunt staruri sau superstaruri la început așa jucau fără spectatori, dar pe terenuri mult mai proaste. Și are, ca de obicei, dreptate. În plus, aș adăuga ei, noi, cei care ne uităm, comentăm, analizăm, n-am avut niciodată parte, atunci când am mai bătut mingea, de vreo atmosferă colosală. E posibil ca unii fotbaliști să sufere din lipsa fanilor, dar e foarte posibil ca alții să se simtă mult mai comod. Toate categoriile vor trebui să se reinventeze. E rău fără spectatori, dar mai rău fără fotbal.

RESPONSABILITATE MAXIMĂ

Revenind la aceste prime partide post-pandemie, unele așteptări s-au confirmat. Responsabilitatea a fost maximă, de la măștile purtate până la distanțarea socială de pe băncile de rezerve, de la interviurile date de la doi metri până la manifestările de bucurie de după goluri, adaptate timpurilor. Cel puțin în Germania, fotbalul a arătat că se poate adapta unor reguli stricte și cred că optimismul în ceea ce privește capacitatea de duce până la capăt și alte campionate a crescut simțitor. S-au confirmat însă și temerile. Ritmul n-a fost neapărat unul fantastic, dar cred că asta se va rezolva cu timpul. Au apărut accidentările, dar era inevitabil și sunt convins că vor mai apărea.

Un singur element a rămas stabil: Erling Haaland. Pentru el, parcă nimic nu s-a întâmplat. Am abandonat fotbalul în martie uluiți de performanțele acestui ”cyborg” creat parcă în laborator, regăsim fotbalul pe aceleași coordonate. Și cu ajutorul norvegianului, Dortmund a demolat pe Schalke în meciul rundei și rămâne în cursa pentru titlu. Aș zice că rămâne și Lepizig, chiar dacă a pierdut acasă cu Freiburg (despre această echipă și despre antrenorul său, Christian Streich, instalat în 2011 și păstrat în funcție chiar după retrogradarea din 2015, cu altă ocazie), căci a fost și mult ghinion acolo. Și îndrăznesc să atrag atenția asupra celor de la Borussia Monchengladbach. În noile condiții, surprizele vor fi mult mai numeroase.

P.S. Mult ghinion a avut Borussia Dortmund cu calendarul Champions League și cu faptul că a trebuit să-și joace returul cu PSG. Cu siguranță că alta era ecuația calificării în august pentru Haaland și ceilalți colegi.