Cred că suntem cu toții de acord, fotbalul din această perioadă are destul de puține în comun cu ceea ce vedeam înainte de pandemie. E de ajuns să aruncăm o privire spre Bundesliga, dar și spre această primă etapă post-COVID 19 din Spania pentru a ne convinge. Sunt cu totul alte repere acum, e un decor complet nou și un scenariu serios afectat de lipsa publicului. 

Zilele trecute, Arsene Wenger a comentat și el, într-un interviu, felul în care arată sportul rege în această perioadă. Chit că a ieșit de ceva vreme din circuit (și nu prea mai pare dornic să revină, pare atras de noua lui postiră, cea e analist), Wenger rămâne o instituție în fotbal. Și spunea el că echipele mari, mai bine zis cele care au în componență superstaruri, căci și Milan e o echipă mare, dar la partea cu starurile stă cam rău, echipele cu supervalori așadar pornesc din start cu un mare avantaj dat de lipsa spectatorilor. În opinia lui Wenger, tribunele pline aliniate unei cauze pot face ca diferențele să se mai estompeze, adrenalina și motivația insuflate de fani fiind de natură să compenseze acea diferență de calitate deja existentă. Cu alte cuvinte, o echipă mică se exprimă altfel pe propriul teren atunci când are fanii alături, chiar dacă adversarul e mult mai bun. Fără fani totul se schimbă, valoarea individuală face diferența mai pregnant, apare și acea senzație de respect în fața unui Messi, de exemplu, senzație pe care o mai uiți, luat de val, într-o atmosferă fierbinte.

Mallorca-Barcelona de sâmbătă ne-a oferit o dovadă în acest sens. În Baleare pierduse Real Madrid, pierduse și Valencia, în schimb Barcelona a câștigat la scor, chiar jucând economicos, dar reușind să profite de diferențele de care vorbeam mai sus. Victoria asta ne-a oferit câteva repere despre cum se va derula această luptă în doi pentru titlu în La Liga, în special atunci când vorbim de meciurile din deplasare.

Fără să-mi propun să-l contrazic neapărat pe Wenger, îndrăznesc să spun că marile favorite nu-s nici ele scutite de probleme în noul context. Am văzut asta și la Barcelona, sâmbătă, inclusiv la Messi, care a greșit un număr suficient de mare de pase simple, dar și la Real Madrid, duminică. Madrilenii trebuie că s-au simțit suficient de straniu jucând pe ”Alfredo Di Stefano”, terenul lor de antrenament, unde, la o adică pot veni direct din camere. Asta poate dăuna efectului de concentrare. De fapt, pericolul la echipele mari fix acesta este, ca la un moment dat concentrarea să dispară, atenția jucătorilor să fie afectată. Una e să joci cu tribunele în cap și alta e să auzi păsărelele cântând. Rolul liderului din teren e aici foarte important, iar Sergio Ramos a fost, contra lui Eibar, exact acel șef de vestiar care avea grijă ca gândurile colegilor să nu zboare în altă parte.

Lucrurile se vor schimba probabil atunci când diferența de valoare nu e atât de vizibilă. Vom vedea asta în Champions League și Europa League, în august. Acolo, mai mult decât oricând, detaliile vor face diferența, mai ales dacă se va menține ideea acelui ”Final 8”, ce nu sună chiar rău în noile condiții.