Antoine Griezmann este un campion mondial. Și nu unul de conjunctură, care să fi bifat câteva minute, ci unul cu puteri depline. După mulți – mă număr printre ei – ar fi meritat Balonul de Aur în 2018. De un an de zile, trăiește la Barcelona o poveste cât se poate de stranie pentru un superstar, care, după cum el însuși spunea, și-a câștigat dreptul de se așeza la aceeași masă cu Messi și Cristiano. Totul a culminat cu episodul din meciul cu Atletico de săptămâna trecută, când a fost trimis în teren în minutul 90, sub privirile aproape uluite ale unui Cholo Simeone care nu înțelegea nimic din ce se petrece. Cum Grizou, care juca atât de bine sub comanda lui, devenise Gris-man. 

Ceva s-a întâmplat însă la Barcelona după acea partidă. N-o să aflăm prea curând ce, dar schimbarea s-a văzut duminică seară, cu Villarreal. Poate că Quique Setien a înțeles în sfârșit care e locul în care Griezmann ar fi de folos echipei, în care își pune-n valoare capacitatea de a juca dintr-o atingere, pe spațiu redus, în care poate fi complementul perfect pentru Messi și finalizatorul din umbra lui Suarez. O simplă modificare de sistem, pornită de la trecerea lui Sergi Roberto spre stânga, ne-a arătat un Griezmann mult mai senin, mai puțin stresat, iar dovada a venit din felul în care a ales să termine faza la golul de 3-1. Puțini își asumă o asemenea finalizare, mai ales în echipă cu Messi și după o pasă de la Messi. Doar cineva care e liniștit și în sfârșit stăpân pe el.

E foarte greu de crezut că Barcelona mai poate întoarce soarta titlului în acest sezon. Acest restart oferit lui Griezmann poate fi unul din ultimele cadouri pe care Quique Setien le face echipei. Sau, de ce nu, chiar lui, în perspectiva acestui turneu final inedit de Champions League, unde totul se decide în 4 meciuri și unde valoarea individuală poate fi un argument important.

Există fotbaliști excelenți care nu confirmă atunci când schimbă echipa. Sau care nu confirmă imediat. Sau care necesită o perioadă de adaptare. Sau care au nevoie ca antrenorul să le găsească poziția în care să se exprime la maximum. La Antoine Griezmann e un pic din toate. Și cine știe dacă nu cumva acest meci cu Villarreal va fi momentul de cotitură, în sens pozitiv, al carierei sale la catalani. Poate că Messi încă n-are cu el acel feeling pe care-l are cu Suarez sau pe care l-a avut cu Neymar. Dar ceea ce-și dorește Messi în principal e să câștige, iar pentru asta are nevoie de campioni în jurul lui. În fond, lui Neymar i-a trebuit mai mult de un sezon ca să înțeleagă despre ce e vorba la Barcelona.

Antoine Griezmann e un campion mondial. Acest trofeu, pe care Messi nu cred că-l va putea câștiga, cântărește mult într-un vestiar. Dar și un campion mondial trebuie să știe când să-și asume și un rol secundar.

P.S. Personajul week-end-ului mi se pare însă Musa Juwara, de la Bologna, care a marcat primul său gol în Serie A contra Interului, pe ”Meazza”. Acum acum 4 ani pleca din Gambia, străbătea jumătate din Africa și ajungea în Italia cu o barcă pneumatică. Fără să știe să înoate. Privind moartea-n ochi, la propriu. Acum are 19 ani, i-a dat un gol lui Handanovic, a pasat decisiv la al doilea și a provocat și o eliminare. În jumătate de repriză. Viva la vida, nu-i așa!