Se spune că tăcerea e de aur. E o vorbă veche, prelucrată și confirmată. ”Dacă tăceai, filozof rămâneai” se mai spune. Aici e chestie de interpretare, nu știu în ce măsură ideea de filozof, astăzi, mai atrage. Să știi să taci însă, e clar, e o mare virtute. Să știi când să taci. Câteodată însă tăcerea nu e bună, câteodată e mai bine să vorbești ca să nu dai posibilitatea să se vorbească despre tine. Fiindcă atunci când se vorbește despre tine e posibil să se vorbească mai mult de rău.

În caz că vă întrebați, este tot un text despre Messi. Vrem nu vrem, în această perioadă e cam singurul subiect prezent zilnic în presa de peste tot, e singurul subiect dezbătut zilnic. Telenovela Messi (spaniolii îi zic ”culebron”, dar o traducere potrivită nu prea există) își consumă așadar episod după episod, intens vizionate, iar finalul nu se întrezărește. Sau, în orice caz, dacă se întrezărește e unul de care încă nu putem fi siguri. Ceea ce, la urma urmei, pentru audiență e foarte bine.

O să mă întorc imediat la tăcere. Tăcerea lui Messi, mai exact. Merită însă o scurtă incursiune în actualitatea disputei dintre el și FC Barcelona. A avut loc o primă întâlnire între tatăl starului argentinian, Jorge Messi, care-i este și impresar, și președintele clubului catalan, Bartomeu. Întâlnire care n-a adus nimic, în sensul că părțile în continuare nu s-au pus de acord. Barcelona nu-i dă drumul să plece, ba chiar îi propune prelungirea contractului, Messi nu prea mai vrea să rămână. Am zis ”nu prea” fiindcă eu cred că, spre deosebire de săptămâna trecută, inflexibilitatea lui Leo s-a mai diminuat și există destul de multe procente acum ca el să rămână. Mai ales că Manchester City, acolo unde se spune că ar vrea să ajungă Messi dacă tot e să plece din Catalunya aproape natală, e de acord să-i plătească un salariu stratosferic, împărțit în două perioade (3 ani la City și doi ani la New York), dar nu prea arde de nerăbdare să achite și o sumă de transfer consistentă. Poate doar niște jucători, dar în niciun caz prea mulți bani. În plus, dacă tot suntem la capitolul ăsta, gruparea din Manchester ar putea schimba strategia: mai așteaptă un an ca să-l poată lua pe Messi gratis, iar cu ocazia asta și-ar atinge și un alt obiectiv, ar putea să-i prelungească lui Guardiola contractul. Pep nu prea pare dornic să mai stea la Manchester dincolo de vara viitoare, când înțelegerea expiră, dar cartea Messi l-ar putea face să se răzgândească, fiindcă e limpede că antrenorul își dorește enorm să mai lucreze cu fotbalistul care l-a ajutat mult în obținerea acelor performanțe cu care se mândrește și acum. Ar fi un pic de risc pentru City într-un asemenea scenariu, căci la vară vor fi alegeri și la Barcelona, iar Guardiola poate fi asul din mâneca lui Joan Laporta, fostul președinte al catalanilor ce pare dispus să candideze din nou doar dacă are o variantă câștigătoare, iar între Laporta și Pep relațiile sunt excelente. Asta unu la mână. Iar doi la mână, e foarte posibil ca sezonul lui City să fie prost și să fie tocmai ”cetățenii” cei dornici să scape de Guardiola. Dar, nu-i așa?, cine nu riscă nu câștigă.

CE S-A SCHIMBAT ÎN MINTEA LUI MESSI

Gata cu speculațiile, înapoi la prezent. Și la tăcerea lui Messi. O tăcere care nu prea e de aur, căci, din ce se vede, contribuie mult, din ce în ce mai mult, la decolorarea imaginii aproape perfecte pe care Messi o avea în rândul masei largi de socios, suporteri și simpatizanți ai clubului catalan. Care sunt oarecum deranjați acum de lipsa unor explicații. De ce vrea Messi să plece de la un club ce părea al vieții sale. Care l-a ajutat la începuturi să devină mai întâi o persoană normală, cu acel tratament, apoi un superfotbalist, onorându-i toate pretențiile financiare pe care le avea. Care club, la rându-i, a fost ajutat de fantastic de Messi să devină colosul care e astăzi, din toate punctele de vedere, începând cu sala de trofee, continuând cu imaginea în afara Spaniei și terminând cu zona de marketing.

Ce s-a schimbat în câteva luni, de la acel ”vreau să-mi închei cariera la Barcelona, nu văd de ce aș pleca dintr-un oraș în care eu și familia mea ne simțim atât de bine” la varianta de azi, ”vreau să plec!”? Ce l-a făcut pe Messi să-și schimbe atât de radical viziunea? Ce nu-i convine azi, față de acum jumătate de an? Și-a pierdut definitiv încrederea în conducerea Barcelonei? Și-a pierdut poate motivația? Vrea poate să-și arate lui, în primul rând, dar și altora că e un fotbalist capabil să joace la fel de bine și-n alt tricou, nu doar în cel al Barcelonei? Să fi fost exemplul lui Cristiano Ronaldo, marele său rival din ultimul deceniu, unul suficient de apetisant și pentru el? Vrea neapărat înainte de retragere să mai joace sub comanda lui Guardiola? Sau e doar o reacție nervoasă, de orgoliu, după ceea ce i s-a întâmplat bunului său prieten Luis Suarez?

Și, sunt convins, întrebări ar mai fi. La fel cum, poate, unele răspunsuri le intuim. Dar, sincer, ar fi fost nevoie ca aceste răspunsuri, explicațiile, să vină de la Messi însuși, nu de la raționamentele pe care le facem fiecare dintre noi. Să spună clar ce nu-i place și de ce vrea să plece. Nu cred că cineva de la Barcelona ar fi fost indignat dacă ar fi auzit de la Messi că are nevoie de o schimbare, de o altă motivație, că are nevoie să lucreze din nou cu Pep pentru a simți iar plăcerea de a juca. Nu cred.

Messi însă a tăcut. Și tace. El de regulă a vorbit mai mult pe teren decât în afara lui. Dar în ultimul timp devenise parcă mai vocal. Acum însă ar fi trebuit să se audă în primul rând vocea lui.

P.S.

La momentul sosirii lui Jorge Messi la Barcelona pentru negocieri, printre mulții ziariști aflați ”la pândă” și-a făcut loc și un suporter. Cu acea pancartă galbenă, care-i sugerează lui Messi să se arate, confirmând într-un fel cele scrise mai sus.