Trebuie să recunoaștem, e o situație destul de rară ca un club de talia lui Juventus, care numai de experimente nu are timp și chef, să pună ca antrenor pe cineva fără niciun fel de experiență pe banca tehnică. Andrea Pirlo e un nume uriaș în fotbal, un campion mondial și un mare campion în general, dar ca antrenor e o totală necunoscută.

Ideea că vine de la ”Primevera” lui Juventus e complet falsă, căci cele două săptămâni pe care Pirlo le-a bifat în această funcție par acum doar o încercare a conducerii lui Juve de a machia această numire surprinzătoare cu fardul ideii că vine de la echipa a doua. Practic, Pirlo a fost pus la ”Primavera” când deja se știa că Sarri va pleca și că el va veni ca înlocuitor. Chestiune de imagine, să zicem.

Că Pirlo știe fotbal și încă mult, nu cred că se îndoiește cineva. Cum va aplica el însă aceste cunoștințe, asta-i întrebarea pe care și-o pun toți. E clar că nu va avea problemele lui Sarri cu vestiarul, Pirlo nici măcar nu trebuie să ridice vocea pentru a fi ascultat, el poate să vorbească și-n șoaptă că tot se face liniște. Dar chestia asta nu poate funcționa la infinit dacă acest respect de care se bucură în rândul jucătorilor, unii dintre ei foști colegi, alții adversari pe teren, nu va fi completat de metode și, într-un final, de rezultate. Starea de spirit e dată de performanțe, iar ideea că victoriile aduc victorii pare un limbaj de lemn, dar e cât se poate de adevărată.

TACTICA LUI PIRLO, GREU DE DESCIFRAT

E greu așadar să-i facem lui Pirlo o analiză din punct de vedere tactic. Iar meciurile amicale nu ne ajută prea tare în acest sens. În primul rând pentru că nu prea au fost, ca-n alte veri, în al doilea rând pentru că aceste partide s-au inventat pentru a se putea face unele experimente fără presiunea rezultatului. Ne putem lua doar după ce spune el prin diverse interviuri (”Fotbalul meu se va baza pe mingi deschise, vom încerca să avem mereu un romb în jurul purtătorului de balon”), dar și după transferurile pe care le-a făcut clubul, în ambele sensuri, de ieșire și de intrare.

Dacă Arthur și Kulusewski erau deja antamați încă dinaintea numirii lui, aducerea americanului McKennie din Germania, de la Schalke, și-ar putea găsi explicații în dorința lui Pirlo de a avea la mijlocul terenului un jucător pentru care cuvântul ”sacrificiu” să fie la ordinea zilei, chiar dacă mai puțin dotat din punct de vedere asociativ, eventual capabil să joace și-n apărare, în caz de avalanșă de accidentări. Plecarea lui Matuidi cred că nu are nimic de-a face cu Pirlo, pur și simplu se simțea nevoia unor scăderi în zona salariilor.

La fel ar trebui citită probabil și plecarea lui Higuain, în America, ca și Matuidi, la Inter-ul lui Beckham din Miami. Pesemne că dacă Pirlo și-l dorea intens pe Pipita, Juve l-ar fi păstrat, mai ales că iese în pierdere la nivel de amortizare a investiției, dar se vede treaba că Pirlo vede altfel lucrurile în atac. L-a vrut pe Luis Suarez, dar nu l-a putu obține, l-a adus însă pe Dzeko. Nu pe Milik, pe care și-l dorea Sarri și care va ajunge la Roma. Dzeko și Milik sunt diferiți din punct de vedere al interpretării tactice în atac, deci putem presupune ce-l atrage mai mult pe Pirlo din acest punct de vedere și cum vede el partitura interpretată în atac de Cristiano, Dybala și Dzeko.

START CU SAMPDORIA LUI RANIERI

Primul examen din care putem extrage unele lucruri e contra Sampdoriei lui Claudio Ranieri. Care spune că ”Doria” lui are un ușor avantaj, cel al omogenității, cel al limbajului comun dintre antrenor și echipă. De altfel, gruparea din Genova nu va folosi niciun jucător nou în primul său ”11”, Ranieri având și două probleme de lot, Gabbiadini. accidentat, și norvegianul Askildsen, suspendat.

Lui Pirlo, la debut, îi lipsește Dybala, iar Dzeko nu poate fi totuși aruncat în luptă din primele secunde. Astfel că în atac Cristiano va fi însoțit de Kulusevski, de la care Juve are mari așteptări în acest sezon. În apărare, De Ligt are probleme, iar la antrenamentul de vineri s-a accidentat și Alex Sandro, astfel că e de presupus că Pirlo va folosi o apărare în trei, cu Danilo printre cei 3 și cu Cuadrado ceva mai în față. La mijloc, probabil că vom vedea cele două achiziții, Arthur și McKennie, semnul de întrebare fiind acum cine va fi folosit în banda stângă, pe locul lui Alex Sandro, în condițiile în care De Sciglio e pe picior de plecare.

CE-AR MAI TREBUI SĂ ȘTIM

Procentual, Juventus e echipa din Serie A care a obținut cele mai multe succese de-a lungul timpului în primul meci al unui sezon. Ultimul eșec: 0-1 cu Udinese în august 2015

Sunt 5 victorii consecutive ale lui Juve în fața Sampdoriei pe teren propriu

Sampdoria a pierdut ultimele două partide de început ale unui sezon: cu Lazio, în 2019 și cu Udinese, în 2018

ÎNTREBĂRILE ÎNCEPUTULUI DE SEZON ÎN SERIE A

Și pentru că suntem la debutul stagiunii în campionatul italian, există evident câteva semne de întrebare. Răspunsul la aceste întrebări ne va oferi ierarhia finală a sezonului.

1. Cum va împăca Juventus dorința de a lua cel de-al 10-lea ”scudetto” consecutiv cu obsesia numită Champions League?
2. Va putea fi Inter-ul lui Conte acel adversar care să poată, eventual, opri monologul ”Bătrânei Doamne” în fotbalul italian? Inter a transferat bine și va mai transfera, Conte și-a dorit mult jucători experimentați, iar Kolarov e un exemplu, poate urmat de Vidal. A venit Achraf Hakimi, unul dintre cei mai buni oameni de bandă din Europa, iar în atac a fost păstrat Lautaro Martinez, ceea ce garantează o continuare a societății excelente pe care o are cu Lukaku. Dacă și Conte va izbuti să uite de tendințele sale de a se plânge de orice și oricând, Inter ar putea să răstoarne în sfârșit ierarhiile.
3. Ce rol va avea Milan? Și ”rossonerii” s-au mișcat bine în mercato și anunță că nu se opresc. A rămas Ibrahimovic, un mare câștig în principal pentru vestiar, a fost adus Tonali, un transfer de impact pentru că jucătorul Bresciei era dorit de mulți. Nu e clar acum dacă păstrarea lui Stefano Pioli, la presiunea rezultatelor post-pandemie, e o mutare bună sau una pierzătoare.
4. Va mai putea Atalanta lui Gasperini să rămână acea revelație perpetuă a campionatului? Deja Atalanta a devenit un reper în fotbalul european, dar asta s-ar putea să fie o sursă de presiune cam mare pentru un lot totuși nu atât de bun la nivel valoric.
5. Va reuși Cristiano Ronaldo să obțină în sfârșit atât de doritul titlu de golgheter? Învins doi ani la rând de Quagliarela și Immobile, Cristiano pare a avea acum în Lukaku principalul adversar.