Evident, tot Premier League ne-a oferit prima confruntare puternică din noul sezon. Care a început cu un duel al declarațiilor între Klopp și Lampard, cu neamțul, un pic cam prea malițios în ultima vreme totuși, plângându-se că ai lui nu sunt Chelsea în materie de cheltuieli. O făcea fix când plătea zeci de milioane pe un mijlocaș și se pregătește să plătească alte zeci, ceva mai multe, pe un atacant, care să fie back-up. Poate cu altă ocazie dezvoltăm diferențele dintre un club care-și permite și unul care-și permite, dar nu-și permite să dea senzația că-și permite. 

Revenind la meci, astăzi, Liverpool e o echipă, Chelsea își propune să devină. Multă lume a observat și destui au atras atenția: Chelsea a cumpărat mult și scump în vară pe zona ofensivă, dar în apărare, acolo unde chiar avea nevoie, n-a investit, căci Thiago Silva nu se poate numi investiție. În paranteză fie spus, chestia asta se aplică și la Manchester United, eventual și la City. Iar problema portarului e chiar fierbinte, căci e limpede că Lampard nu-l vrea pe Kepa, dar la fel de limpede e că nici nu ai cum să scoți la vânzare un tip care a costat 80 de milioane, n-a mai progresat de-atunci, ba era cât pe-aci să-și bată antrenorul la o finală.

Chit că toată lumea vorbește de prestația lui Thiago (mai multe pase într-o repriză decât toți cei de la Chelsea în 90 de minute), omul meciului mie mi s-a părut Fabinho. Fundaș central, l-a terorizat pe Timo Werner (Lewandowski a aflat și el ce înseamnă asta mai demult), deși normal era să fie invers, și cred că i-a oferit lui Klopp o variantă numai bună de prim ”11” care să-l cuprindă și pe el, dar și pe Thiago.

OBIECTIVUL LUI ZIDANE E ”DUBLA”

Știți care a fost ultimul antrenor care a câștigat de două ori la rând campionatul cu Real Madrid? O să vă scutesc efortul și o să vă spun eu. Leo Beenhakker, tocmai la finalul anilor 80, mai precis în 1987, 88 și 89. Ciudat, nu? Ăsta e marele obiectiv al lui Zidane, să facă dubla. Iar începutul de sezon e de fapt o continuare, un fel de punct și de la capăt. Cu Real Sociedad am văzut același Madrid sobru în apărare, dar având mari dificultăți în a da gol. Zidane și-a păstrat garda pretoriană, dar n-a primit niciun transfer în zona de atac de la Florentino Perez (Odegaard nu e un marcator) și mulți interpretează schimbările făcute de el pe finalul partidei de la San Sebastian (doi băieți de la echipa a doua, în vreme ce pe bancă se odihnea Jovic, cel de 60 de milioane) drept o săgeată către ”El Presidente”.

În principiu, văzând haosul instituțional de la FC Barcelona, s-ar putea ca vechiul Real Madrid să fie de ajuns și-n noul sezon. În principiu zic, căci în fotbal tot ce azi e negru mâine poate deveni alb. Mai ales că Messi a rămas.

ÎNCĂ NECUNOSCUTUL PIRLO

A pornit la drum și Juventus-ul lui Pirlo. Multe așteptări și-aici, e însă prea devreme pentru analiză. Ca antrenor, Pirlo e încă o necunoscută, chit că primul meci ne-a oferit ceva repere. Pare însă la fel de calm și sobru ca pe teren. E clar că nu va avea problemele lui Sarri cu vestiarul, Pirlo nici măcar nu trebuie să ridice vocea pentru a fi ascultat, el poate să vorbească și-n șoaptă că tot se face liniște. Mai rămâne ca această liniște să genereze ideile care să-i asigure ”Bătrânei Doamne” relația perfectă.

S-A TERMINAT BUNDESLIGA

Ce frumoasă e Bundesliga și câte am putea să învățăm de acolo! Hai să ne uităm un pic doar la două dintre cele trei goluri ale Borussiei Dortmund. La primul au colaborat doi băieți de 17 ani, la al doilea doi băieți de 20 de ani. Toți 4 titulari. Fără ca nimeni să-l oblige pe Lucien Favre să facă asta. Nu încercați să faceți vreo comparație cu ce se întâmplă la noi!

În altă ordine de idei, vineri a început Bundesliga. Și tot vineri seară s-a terminat. Bayern e noua campioană!