Nu cred că există duel mai apetisant în fotbalul european al acestor zile decât un City-Liverpool și confruntarea acestor doi super-antrenori, Guardiola și Klopp. A căror rivalitate poate că nu se apropie, mediatic, de cea dintre Guardiola și Mourinho de-acum 10 ani, dar compensează înzecit din punct de vedere al fotbalului propus și gândit de ei. Sunt diferiți, dar în niciun caz opuși ca filozofie, așa cum erau (și sunt) Pep și Mou.

Liverpool-City a fost fantastic în primele 45 de minute. Apoi a intervenit oboseala, amplificată și de vreme, a contribuit sigur și lipsa publicului, care poate fi acel cocktail de vitamine pentru fotbaliști în momente punctuale. Înainte de joc toată lumea a fost curioasă ce va face Klopp cu Diogo Jota. Îl va titulariza, urmare a prestațiilor excelente și a golurilor marcate sau va merge pe mâna lui Firmino, a cărui importanță în obținerea succeselor din trecut a ținut s-o puncteze când a fost întrebat de această nouă situație. Iar răspunsul lui neamțului a fost unul de mare antrenor: i-a băgat pe amândoi.

Și nu doar atât. I-a pus în teren și pe Mane și Salah, alcătuind o formulă atât de ofensivă încât n-ai fi zis că rivalul e Manchester City. Tocmai într-un moment în care rivalele ”cormoranilor” încep să priceapă ce implică absența lui Van Dijk, Klopp a demonstrat că o echipă nu câștigă doar cu numele din teren, ci cu ceea ce fac ei. Cum a reușit el să-i convingă pe acești 4 atacanți să alerge și pentru cauze defensive ține de arta lui de a stăpâni un vestiar. Dar fotbalul de azi e construit și din erori, iar atunci când se pierde pentru o secundă concentrarea, iar adversarul e De Bruyne, se naște un gol care schimbă tot. La faza de 1-1, pe o reluare, se vede Klopp arătând cu degetul fix spre problemă, spre belgianul plasat singur între liniile alor săi. Poate dacă avea trei mijlocași adevărați, această eroare nu apărea, dar asta n-avem de unde să știm. La fel cum n-avem de unde să știm ce se întâmpla dacă De Bruyne transforma penalty-ul la 1-1. Poate că repriza a doua ar fi fost la fel de bună ca prima.

Ceea ce știm e că City și Liverpool se vor lupta până la capăt. Și ce putem să bănuim, văzându-le, e că nu va fi un marș triumfal, ci că se vor mai împiedica. Astăzi însă, cele două se arată cam singurele ce s-ar putea lua la trântă cu ”balaurul” Bayern.

CUM SĂ JOCI CU BAYERN?

Care Bayern a câștigat sâmbătă ”Der Klassiker”, chiar la Dortmund. Și a arătat încă o dată cât de greu e de învins. Cu Bayern, dacă joci defensiv, n-ai nicio șansă, iar dacă joci ofensiv, poate că ai o șansă, dar le oferi și lor multiple. O echipă care-și dorește să bată azi pe Bayern, într-un meci care contează, trebuie să fie impecabilă în apărare, inspirată în atac, să aibă un portar în zi mare și astrele de partea sa. Care o fi adversarul capabil să adune toate aceste condiții, deocamdată nu știu.

CRĂCIUNUL DE LA VALENCIA

Cine n-a văzut Valencia-Real Madrid și-a aflat doar rezultatul s-ar putea întreba: uau, ce-a fost acolo? Păi ce să fie? A venit Crăciunul mai devreme, iar Moși au fost 4, toți fundașii ai lui Zidane. După golul lui Benzema, au urmat: cadou Lucas Vasquez (plus Marcelo ulterior) și, 1-1, cadou Varane, 2-1, cadou Marcelo, 3-1, cadou Ramos, 4-1. Iar dacă mai putea acest an 2020 să ne surprindă, a făcut-o și pe asta. 3 penaltyuri dictate (plus unul repetat) împotriva lui Real Madrid.

P.S. Două vorbe despre Messi. Tocmai când a început să fie privit ca o problemă, arată că rămâne ceea ce a fost mereu: o soluție. Criticat pentru lipsă de implicare, a descoperit pasa decisivă fără să atingă mingea.

P. S. 2 Fraza week-end-ului vine de la Rino Gattuso: ”I-am trimis pe Ghoulam și Mario Rui în tribună fiindcă făceau glume la antrenament. I-am luat însă la Bologna, doar nu era să-i las acasă, să stea pe canapea și să se uite la ceilalți cum joacă”.