Marți trebuia să fie seara lor. A celor doi titani care din 2008 încoace au împărțit goluri și adjective, victorii și superlative, baloane și ghete de aur cu o ambiție demnă de cei mai buni dintre cei buni. Au împărțit planeta-n două atâta timp și poate că ar fi fost normal ca planeta să se oprească pentru o clipă și să le acorde o reverență și să le mulțumească, în numele nostru, al celor care le-am urmărit lupta în toată această perioadă, pentru un duel cum nu cred că va mai exista în fotbal. Poate nici în sport.

Dar, știți vorba aia, nu e pentru cine se pregătește, e pentru cine se nimerește. Și s-a nimerit să fie unul de-al nostru, care să adune titluri și editoriale. Din păcate s-a nimerit prost, căci n-am fi fost și noi în stare să fim în centrul atenției cu ceva pozitiv. N-am avut primul duel așteptat între Cristiano și Messi în octombrie din cauza COvid-ului, iar cel din decembrie a fost COmpromis de COlțescu. E clar un an COclit.

N-o să mă reped eu acum la beregata omului. Chit că mă pregătisem să scriu despre ce-a fost în acest Barcelona-Juve și nu mai am loc. O să-i las pe cei care abia așteaptă să facă asta, să lovească hulpav într-un om care acum e la pământ. Până la urmă, l-au făcut unii pe Maradona în toate felurile, imediat după ce s-a dus dintre noi, ce probleme ar avea de data asta.

Nu, Colțescu nu e rasist. Mi-e teamă că nici nu știe exact care e ideea cu rasismul. E fix genul de român guvernat de principiul ”lasă bă, că merge și-așa!”. Superficial, arogant, dominat de certitudini, neinteresat de nimic altceva decât de încasarea unui barem. Ce-mi pare rău acum e că evident toată povestea se va rostogoli asupra noastră, a tuturor. Doar rasiști nu eram!

Unii spun că se exagerează și că la fel de bine putea să spună ”dă-l afară pe lungan!”, fără ca asta să fie o remarcă rasistă. Sau ”scoate-l pe năsos de pe bancă!”. Sau ”evacuează-l pe burtos!”. Putea, dar n-a făcut-o, pentru că nu s-a gândit. Deși ar fi trebuit să știe ce implicații are acel cuvânt folosit de el, ar fi trebuit să fie la curent cu cât de delicată e situația în unele locuri, ar fi trebuit să știe că e la Paris, că e în Franța, unde tocmai s-au întâmplat lucruri. E totuși un băiat umblat, nu era ieșit pentru prima dată din țară. A făcut însă o ”românească”, un fel de depășire pe banda de urgență a unei autostrăzi blocate. Nu s-a gândit, dar va avea timp s-o facă de-acum înainte, căci cariera lui e gata. Sincer mi-e milă de el, la fel cum sper ca Hațegan să nu aibă de suferit. Asta chiar ar fi păcat.

Altfel, uitându-mă la Messi și Cristiano a fost ca și cum aș fi fost la un concert Rolling Stones după 20 ani. Le știam melodiile, dar regretam că au îmbătrânit. Cristiano a dat două goluri, dar a fost departe de cel care făcea liniște pe ”Camp Nou” în tricoul Madridului. Îi rămâne acel instinct de prădător, plecat dintr-o ambiție uluitoare. Messi a fost cel mai bun om al Barcelonei, dar nu i-a folosit la nimic. A fost un fel de Mick Jagger cântând pe o muzică falsă venită de la colegii de trupă. Eventual cântând ”I can t get no satisfaction”. Încep să cred că e mai bine să plece.

E posibil să fi fost ”The last Dance”? Ultimul duel al celor doi? Poate că da, poate că nu. Zic însă, pentru orice eventualitate să le transmitem un ”infinitas gracias” pentru acest deceniu.