Care e primul lucru ce-mi vine-n minte atunci când mă gândesc la Europeanul ce va începe în curând? Așa a sunat tema acestui articol. Hmm, păi care să fie?!

Oare că titulatura sa e ”Euro 2020” deși se joacă-n 2021? Posibil, dar asta vine ca urmare a vremurilor pe care le trăim.

Sau poate formatul ăsta ciudat, un experiment pus la cale de UEFA într-un moment în care avea timp de așa ceva? Să zicem.

Sau poate că e un turneu final pe care îl organizăm și noi, dar la care noi nu participăm? Poate că da, însă noi de ceva vreme am deprins foarte bine îndemnul de a nu ne face iluzii, ca să n-avem deziluzii. Nu știu câți sperau, realistic vorbind, la o calificare a României și nici nu știu, realistic vorbind din nou, pe ce se bazau cei ce sperau. Iar chestia asta era valabilă și dacă nu ne invada Covid-ul existența, căci mi-e greu să cred că la cum suna la vremea respectivă semifinala de baraj cu Islanda am fi avut vreo șansă în plus față de ceea ce s-a petrecut de fapt. Mai degrabă aici supărați ar trebui să fie islandezii, căci la acel moment erau peste Ungaria.

Sau, apropo de Ungaria și Budapeste, să fie oare ghinionul pe care l-a avut Bucureștiul, ce a primit o grupă și meciuri departe de ceea ce le-a fost repartizat vecinilor noștri? Culmea, fix la București s-a făcut repartiția. E și asta o variantă, deși am mestecat frustrări crude de-a lungul timpului, iar filmul ăsta l-am tot văzut. Tocmai s-au făcut 35 de ani de la gloriosul episod al fotbalului nostru numit ”Sevilla 1986” și celebra eroare ”Steaua de Budapest” apărută-n programul oficial.

Sau ar trebui să mă uit la competiția în sine, la faptul că vom avea posibilitatea să vedem parcă mai multe tinere talente ca niciodată. Chiar dacă unul dintre aceste tinere talente, Haaland, plătește prețul naționalității sale. Vor fi însă mulți alții și abia aștept să-i văd. Sunt câteva echipe ce arată un potențial uluitor și care ar putea lejer încropi două loturi, nu unul. Franța în primul rând, dar și Anglia, dar și Germania, dar și Belgia – eterna promisiune – , dar și Italia, marea absentă de la Mondial, dar și Spania, dar și Portugalia, de ce nu și Olanda, care revine în circuit după două turnee finale privite la televizor. Suntem la finalul unui sezon absolut epuizant și cred că orice pariu am face acum pe câștigătoare e mai riscant ca-n alte situații.

Cred însă că la altceva ar trebui să mă gîndesc. Și să ne gândim. Ce bine că se joacă acest European! Că se poate juca și pot fi și spectatori în tribune. Mulți, puțini, nici nu contează, bine că sunt. Ce victorie mare a omenirii e asta! Mulți erau sceptici, dar uite că lumea s-a mobilizat, și-a dorit mai mult victoria, a suferit pentru ea, dar a obținut-o. Europeanul ăsta e ca un vaccin cu optimism.