În vreme ce unii mai destoinici se pregătesc pentru acest European, numără orele până la fluierul de start, creionează ultimele strategii ori, pur și simplu, se trezesc, cazul Spaniei și Suediei, că blestematul de virus nu doar că nu s-a prăpădit, ba e la fel de activ și dornic să dea vieți peste cap în continuare, noi ne pregătim cum putem și pentru ce putem. Pentru europeanul de dat cu părerea, normal, la care suntem cap de serie, căci avem experiența ultimelor turnee finale.

Acum că am conștientizat situația, am mestecat regretele și am digerat deja dezamăgirile, zic să ne așezăm comod în fața televizoarelor și să ne bucurăm de fotbal. Relaxați, fără să facem cine știe ce calcule, doar să ne bucurăm. În primul rând să ne bucurăm că se joacă acest turneu final, căci, am mai zis-o, asta e principala realizare pe anul ăsta. Apoi să ne luăm fiecare o echipă favorită, pe care să o susținem așa cum putem, și apoi să ne apucăm de pariat.

SUNT PREZENȚI TOȚI CEI CARE CONTEAZĂ

Eu unul aș paria, de exemplu, că vom avea parte de un spectacol grozav. La modul general vorbesc, nu luând în particular un meci sau altul. Pesemne că vor fi și partide mai puțin atractive, dar ceva mă face să cred că nu ne vom plictisi. Iar prezența publicului în tribune, cât va fi el pe fiecare stadion, va contribui din plin. Fotbaliștii au suferit în toată perioada asta jucând cu tribunele goale, abia așteaptă să simtă din nou atmosfera de dinainte așa că va fi un element ajutător.

În plus, la Europeanul ăsta vor fi prezente toate ”naționalele” care contează. O să spuneți că lipsește România, ceea ce e corect, doar că România contează, din păcate, doar pentru noi și doar la nivel emoțional. Pe ansamblul competiției, când spun ”naționale” care contează mă refer, iar cu ocazia asta alcătuiesc și un soi de grilă de start (în opinia mea) ca la Formula 1, la Franța, care e în pole-position, la Belgia, la Anglia, la Germania, la Portugalia, la Spania, la Croația (vicecampioană mondială totuși), la Italia și Olanda, absente la ultimul turneu final, cel al Mondialului din 2018, și tot așa, fiecare poate completa această grilă cu țările pe care le dorește.

În principiu, cu doar câteva excepții, vor fi și jucătorii care contează, cei la care ne uităm săptămână de săptămână prin competițiile interne sau prin cupele europene. Dintre marile vedete, lipsesc doar Haaland, Ibrahimovic (dar Zlatan era oarecum ieșit din circuitul echipelor naționale), Sergio Ramos, Van Dijk și alți câțiva, din nou fiecare poate continua această listă.

În plus, avem și câteva țări, implicit și câteva nume de fotbaliști, cu care nu prea eram obișnuiți pe la turneele finale. Gen Macedonia, gen Finlanda, în primul rând, apoi Țara Galilor, Scoția, Ungaria, poate Ucraina, poate Slovacia, așa că e asigurat și elementul de inedit.

FRANȚA, FAVORITA TUTUROR

Toată lumea se întreabă acum, înaintea startului, cine va câștiga. Aș fi tentat să spun Franța și cred că foarte mulți sunt în situația mea. Campioana mondială abordează acest European cu un lot formidabil, cum a avut și-n 2018 de altfel, cu uriașul plus numit Karim Benzema, dar și cu atuul oferit de anii în plus, echivalenți cu experiență suplimentară, în dreptul unui Mbappe, Kante, Kimpembe, Rabiot, chiar Griezmann. În 2000, francezii au mai fost în această situație, erau campioni mondiali și au devenit și europeni, deci nu e ceva nou pentru selecționerul Deschamps. Iar în 2012, Spania era și campioană mondială și europeană și a izbutit să mai câștige o dată Euro. Doar în anii aceștia, parcă, a mai existat această senzație de echipă super-favorită precum la această ediție.

Eu însă aș risca să-mi îndrept privirea și spre alte două echipe, ce pot oferi o surpriză neplăcută francezilor: Belgia și Anglia. Belgienii sunt la momentul culminant al generației lor, iar de la ei se așteaptă de prin 2014 să facă ceva notabil, în vreme ce Anglia are un cocktail extrem de apetisant de tineri talentați, nume consacrate, un campionat formidabil turnat ca ingredient principal, plus un ”bartender”, a se citi selecționerul Southgate, ce a lăsat impresia că știe bine să agite blender-ul astfel încât conținutul să devină delicios.

Mergând însă pe ideea de mai sus, n-aș risca să scot din calcule Germania, care reprezintă mult în orice context s-ar afla, dar nici Italia, care are renumele de a scoate performanțe memorabile atunci când nimeni n-o bagă în seamă.

Cine va fi jucătorul turneului? În principiu va fi de la echipa ce va câștiga. Aș merge pe mâna lui Mbappe. Iar golgheterul? Aici m-am gândit la Lukaku, pe ideea că la francezi responsabilitatea golului e împărțită, mai ales că a apărut și Benzema în schemă. Pe care, apropo, îl vad ca principal pasator decisiv.

Deja a început numărătoarea inversă. O să vedeți, va fi Super!