Despre acest European s-a vorbit mai întâi că ar fi unul al coronavirusului. Cu temei, dacă stăm să ne gândim la context și la cele 12 luni de întârziere cu care a debutat. Mai apoi s-a comentat că e un European destul de liniștit, de vreme ce calculul hârtiei a fost în general respectat în faza grupelor și toate ”naționalele” importante și-au croit un drum spre ”optimi”. Sigur, au fost și ceva surprize, gen Turcia, Rusia ori Polonia, dar în niciun caz ele n-au fost demne de prea multe semne de exclamare.

Totul s-a schimbat însă odată cu trecerea către zona partidelor eliminatorii. Iar Europeanul a devenit unul de-a dreptul nebun. Și zău dacă nu e foarte bine așa! Dacă toate competițiile s-a derula precum calculul hârtiei și toate trofeele ar fi câștigate de marea favorită ori de liderul la zi al cine știe ce ierarhii, atunci fotbalul ăsta nu ne-ar mai ține captivi așa cum o face. Nimic nu e mai frumos în fotbal decât surprizele, mai ales dacă nu ești parte implicată.

Iar aceste ”optimi” au fost tare frumoase. Unii spun că ar fi fost cele mai emoționante din istoria turneelor finale, dar aici totul e relativ, căci ține de percepția fiecăruia. Știm însă că, în 8 meciuri, s-au dat 29 de goluri, ceea ce ne duce spre o medie excelentă, implicit spre un spectacol grozav. Și mai știm că au plecat acasă campioana en-titre, campioana mondială, vicecampioana mondială, plus campioana mondială din 2014, care e întâmplător e Germania, ceea ce înseamnă destul de mult.

Și mai știm că în cursă au rămas 4 echipe pe care cu greu le-am fi luat în calcul acum o lună. În primul rând Ucraina, mai apoi Cehia, dar și Elveția ori Danemarca. Și au mai rămas alte 4 pe care le priveam cu ceva mai mult respect: Belgia, Anglia, Italia și Spania. Toate 4 sunt acum potențiale candidate la trofeul suprem.

Cred însă că, începând din acest moment, Europeanul ăsta poate fi câștigat de oricine. Odată ce a ieșit din calcule Franța, totul e posibil. Puține au fost turneele finale, inclusiv cele de Mondial, în care o echipă națională să adune atâtea voturi la ora avanpremierei. Franța nu doar că era și este campioană mondială, dar a avut un lot fantastic și încă un lot fantastic lăsat acasă. Iată însă că nu e de ajuns, iar atunci când vine vorba de partide eliminatorii orice detaliu contează. Un detaliu înseamnă și o minge pierdută la mijlocul terenului, într-o zonă aparent neutră. Un detaliu înseamnă și un penalty ratat în cel mai nepotrivit moment posibil, exact de cel ce trebuia să devină jucătorul turneului și să se lanseze spre Balonul de Aur.

MARELE AVANTAJ AL ANGLIEI

La o primă vedere, Anglia pare cea mai avantajată. Deși acest turneu final n-a avut o gazdă, Anglia a jucat până acum doar pe ”Wembley”, se va duce la Roma pentru a întâlni Ucraina, dar s-ar putea întoarce la Londra pentru semifinale, eventual finală. Ce avantaj mai mare vreți? Dincolo de acest aspect, Anglia pare în sfârșit capabilă de o mare performanță. Trupa lui Southgate e singura fără gol primit, iar asta înseamnă o excelentă aglutinare din partea jucătorilor a conceptului tactic gândit de ”selecționer”, care nu s-a dat în lături în a așeza pe banca de rezerve nume ce stârneau imense iluzii, în frunte cu Fodden și Jadon Sancho (deja luat de Manchester United, dar cu numai 7 minute disputate în competiție), dar pe listă s-ar putea alătura și alții. Cel puțin în aparență, la Anglia nu pare posibil să se întâmple ceea ce s-a întâmplat la Franța, unde, surprinzător, Didier Deschamps a dat senzația că a scăpat vestiarul din mână. În plus, Anglia va întâlni Ucraina, care vine cu o stare euforică peste limite ce ar putea să conteze.

Pe această parte de tablou mai există Danemarca, o ”națională” care și-a mai construit o performanță uluitoare, în 1992, pe fondul unui context emoțional nu foarte departe de cel actual. Pe cealaltă parte însă lucrurile nu-s deloc simple. Belgia-Italia se poate termina oricum, în vreme ce Spania, echipa cu cele mai multe goluri marcate până acum, 11, a crescut fantastic și speră enorm, chiar dacă în fața-i va sta Elveția, care dacă a eliminat Franța e în stare de orice.

Zic să ne așezăm confortabil în fața televizoarelor, căci ne vom simți tare bine pe această ultimă și cea mai importantă turnantă a Europeanului. Aș paria că spectacolul va fi Super.