Într-o vară în care s-a vorbit enorm despre Messi și-n care se vorbește din ce în ce mai mult despre Mbappe, Cristiano Ronaldo n-a dorit să rămână pe-afară. Adică n-a dorit să rămână doar un spectator, a vrut să aibă și el un rol de frunte pe acest final de mercato. Așa că s-a decis să plece de la Juventus.

Este cred limpede că relația lui Cristiano cu ”Bătrâna Doamnă” s-a deteriorat până la punctul în care niciuna dintre părți nu-și mai dorește să continue. Divorțul în astfel de situații e cea mai bună soluție, ce rost are să se tragă de o legătură ce tinde să devină toxică în loc să aibă loc o despărțire amicală, care să lase loc amintirilor comune. Ușor de zis, greu totuși de făcut, căci aici nu e o căsătorie ce se desface la notar, aici e vorba și de ceva bani la mijloc. Pe care-i vrea Juventus, căci universul contabil al torinezilor e plin de minusuri în acest moment. De fapt, asta-i unica problemă, a se găsi o inginerie financiară (gen schimbul Pjanic-Arthur) care să poată compensa pierderile din contabilitate ale achiziționării lui Cristiano. Care a costat mulți bani și nu poate pleca gratis fără ca zona pierderilor și a amortizărilor să se umple de semne roșii de exclamare. Dar cum oamenii sunt suficient de pregătiți în a descoperi tot felul de pârghii și chichițe e destul de probabil că o soluție se va găsi.

CINE E DE VINĂ?

Atunci când vorbim de un divorț e clar că trebuie să vorbim de o vină împărțită. Cine crede altfel are un orgoliu peste limită și nu e în stare să-și vadă propriile erori. Cine însă are o parte mai mare de vină pentru această ruptură, Cristiano sau Juventus? Întrebarea implică și o mare doză de subiectivism, dar o o analiză putem încerca. Iar din capul locului trebuie spus că vinovatul principal e unul singur: Covid-ul.

Cristiano a plecat de la Real Madrid, în 2018, împins poate și de o mândrie peste limita admisă. A crezut probabil că e suficient să spună ”plec!” pentru ca toată lumea pe la ”Santiago Bernabeu” să fie în stare de șoc și să-l implore să rămână. Ghinion, ca să citez din ”clasici”. Florentino Perez a urmărit cu preocupare ceea ce se petrece, dar preocuparea lui era cum să facă să scoată cât de mulți bani poate pentru un jucător de 33 de ani, amortizat din plin și stors ca un burete în 8 sezoane. Îl știm pe Florentino, știm deja cum gândește și acționează, am dedus în acești ani că sentimentele la el contează foarte foarte puțin. Să iei peste 100 de milioane a fost o afacere colosală, îndrăznesc să spun că peste ce ar obține PSG pentru Mbappe în această vară. Eventual, doar dacă Bayern îl dă pe Lewandowski cu 100 de milioane se mai apropie ca impact. Cristiano a plecat, rostind pesemne printre dinți ”ei lasă că o să vedeți voi, o să vă pară vouă rău!” și a plonjat direct în viața unei ”Bătrâne Doamne” ce nu mai avusese asemenea aventuri în ultimii ani. Și care ”Bătrână Doamnă” spera ca marea sa obsesie, Champions League, să fie cucerită odată cu noua logodnă.

Nu se poate spune că n-a avut un pic de dreptate Cristiano. Madridul îl regretă chiar și-acum, la nivel general vorbesc, căci lui Florentino îi trec repede regretele când aruncă un ochi pe bilanțul contabil. Golurile date de portughez au plecat cu el și nu s-a găsit încă nimeni să le compenseze. Poate acum, dacă e să vină Mbappe.

CINE VA REGRETA MAI MULT?

Se va întâmpla la fel și la Torino? Vom vedea. În aceste 3 sezoane, Cristiano a fost, nu-i nicio mirare, profesionistul perfect. Au fost 1150 de zile, s-a găsit cineva să le numere, în care Ronaldo și-a făcut treaba. S-a antrenat impecabil, nu s-a accidentat peste măsură, a fost implicat parcă mai mult ca la Real Madrid. A dat o căruță de goluri, destule din penalty, e adevărat, dar cu numele lui, cu alăturarea brand-ului său alături de cel al clubului, i-a făcut un loc lui Juventus în înalta societate a fotbalului, de unde torinezii cam ieșiseră. Juve a devenit un club care-și intimidează adversarii, care contează în mercato, care urcă audiențele pe tv, o societate puternică, iar asta s-a văzut, de exemplu, în transferul lui De Light, poate și-n cel al lui Chiesa. N-a câștigat însă Champions League, ba a mai și pierdut un scudetto, ceea ce înainte de Cristiano nu se întâmpla. Dar e oare vina lui Cristiano?

Poate că percepția față de el a fost greșită. Hai să așteptăm să vedem acum ce se va întâmpla cu Messi la PSG, poate se va naște un nou subiect și de aici! Un jucător, fie el un fenomen sau un geniu, nu garantează câștigarea unui trofeu precum Champions League. Ca să fiu foarte sincer, nimic nu garantează. De-aia competiția asta e atât de populară și atât de scumpă, fiindcă nu oferă garanții.

Cristiano n-a avut la Torino anturajul cu care era obișnuit la Madrid. Nu l-a avut pe Benzema, al cărui rol trebuie acum privit altfel, nu i-a avut pe Kroos și Modric, nu l-a avut pe Marcelo, poate și pe Ramos. Și n-a avut nici stabilitatea necesară, totuși Juve a schimbat 3 antrenori în această perioadă, ceea ce nu-i normal, să recunoaștem.

UNDE A GREȘIT JUVENTUS

Departe de mine gândul să arunc toată vina pentru mariajul compromis către ”Bătrâna Doamnă”. Care vină, sincer, nu văd unde să fie. A adus un Balon de Aur (la acea vreme),  dat pe el o sumă record, i-a oferit cel mai mare salariu din Italia (beneficiind, ce-i drept, și de avantajele fiscale existente) și a avut așteptări. Care nu s-au confirmat. Fotbalul nu-i matematică, jucătorii nu-s roboți. Aș face însă o paralelă între Messi la Barcelona și Cristiano la Juve, căci cei doi, iată, merg aproape braț la braț în orice. La fel cum Barcelona n-a știut să-i ofere lui Messi, după despărțirea de Guardiola, un context favorabil marilor performanțe, a se citi antrenori și colegi de echipă, mai ales după plecările lui Xavi, Iniesta și Dani Alves, la fel putem vorbi și despre Juventus. Care n-a știut cum să-i ofere lui Cristiano o conjunctură demnă de profilul lui.

Prin plecarea lui Cristiano, Juve câștigă pe plan financiar. Despre partea sportivă, mai vorbim peste câteva luni, e posibil să avem surprize, la fel cum asta e posibil și la Barcelona. În planul imaginii însă, ”Bătrâna Doamnă” pierde mult din strălucire. În momentul în care te gândești să-l înlocuiești pe Cristiano cu Scamacca orice discuție se întrerupe.

Când un mariaj se frânge, tristețe ar trebui să existe. Altfel se presupune că mariajul n-a fost decât unul de conjunctură, fără sentimente.