Când un antrenor face două schimbări în finalul unei partide, iar unul dintre cei abia intrați pe teren marchează golul unei victorii mai degrabă nemeritate, se cheamă că a avut inspirație, nu? Și, în mod normal, aprecierile ar trebui să curgă. Asta dacă nu trăiește într-o realitate complet diferită.

Mauricio Pochettino a înțeles probabil asta încă de când a aterizat la Paris. Iar după meciul cu Lyon, poate mai mult. În jurul schimbărilor sale nu au apărut aprecieri, ci întrebări. Și multe multe semne de exclamare. De fapt, nu, nu în jurul schimbărilor, în jurul ACELEI schimbări. Acea schimbare a lui Messi, pe care la momentul respectiv n-a înțeles-o nimeni. Messi, cel mai puțin.

Căci și Messi experimentează acum o realitate diferită. Din omul în jurul căruia se învârtea totul la Barcelona, aproape un zeu, a devenit un jucător ca toți ceilalți, care trebuie să lupte pentru a se integra, pentru a-și creiona un rol, pentru a pricepe care-i sunt responsabilitățile, obligațiile. Aproape un muritor. Acum trebuie să încerce să-l înțeleagă pe antrenor, la Barcelona nu-și punea problema asta.

Probabil că momentul va rămâne doar o anecdotă. La fel și privirea, mirare amestecată cu reproș, aruncată de Leo lui Pochettino. Asta dacă Pochettino va reuși ceea ce i s-a cerut. Să facă o echipă. Astăzi, PSG nu e o echipă, e un grup de diamante scumpe ce încă nu au format o bijuterie. Îți iau ochii, dar acționează mult pe cont propriu. Îngrijorător pentru fanii parizieni și ceea ce a sărit evident în ochii celor ce consideră PSG-ul drept mare favorită la câștigarea Champions League, a fost sentimentul de nesiguranță existent la fiecare minge pierdută. S-a văzut la Bruges, s-a văzut cu Lyon, adversari inferiori valoric, dar bine așezați pe teren. O rețetă magică pentru acest demers încă nu s-a inventat. Că dacă se inventa, ar fi cumpărat-o șeicii sigur.

INERȚIA CÂȘTIGĂTOARE DE LA CHELSEA

Apropo de echipe, de forța pe care o emană un grup. Ce ziceți e Chelsea! A câștigat și cu Tottenham, iar statisticile lui Tuchel în meciurile jucate în deplasare cu echipele puternice din Premier League sunt colosale. Ceea ce a reușit în câteva luni Tuchel, să nu uităm dat afară de la PSG, din motive inexplicabile acum, va trebui studiat în viitor. La meciurile lui Chelsea parcă se vede pe teren doar strategia antrenorului german, iar adversarii joacă în funcție de ea. Cu Spurs n-a marcat Lukaku, în fapt au dat gol doar jucători defensivi, dar privind meciul nimic nu lăsa impresia că rezultatul ar putea fi altul. Parcă nici Bayern nu transmite astăzi senzații de genul ăsta, ideea e acum dacă și cât va ține, căci Tuchel a mai scăpat hățurile din mână și-n trecut, ceea i-a fost fatal.

MILAN ȘI VICTORIA DINTR-UN EGAL

Milan a plecat cu un punct de la Torino, dar rezultatul e mai mult decât pozitiv pentru ”rossoneri”, căci certifică într-un fel ceea ce se întrebau mulți: Milan e capabilă să câștige ”scudetto”. Și e obligatoriu să lupte pentru acest obiectiv, căci 10 ani fără titlu e mult la un asemenea brand. Față de sezonul trecut, echipa pare mai pregătită, mai călită în lupte, completată bine la nivel de lot și cu mai multă ambiție. Cât despre Juventus, atunci când la un club atât de mare se face apel la orgoliu și nu la valoare, lucrurile nu-s deloc în regulă.

ÎNTREABAREA SEZONULUI

Nu, întrebarea acestui sezon nu este cine va lua Champions League. Sau cine va câștiga campionatul în Anglia, Spania sau Italia. Nu, întrebarea este: la ce echipă se va transfera Haaland? Aceea va fi marea câștigătoare.

P.S 1

La Cristiano Ronaldo avem deja meciul și golul. Și deja au început comparațiile cu Messi. Eronat, zic eu. Subiectul e ofertant și merită dezbătut pe larg. Pe scurt, acum, o simplă considerație. Cristiano s-a dus într-un loc pe care-l știa perfect, ceea ce Messi n-a făcut. Iar Cristiano e un marcator ce are nevoie doar de mingi utile pentru a le transforma în goluri, Messi e un creator de joc ce depinde mult de universul din jurul lui. Cristiano a dat goluri și după ce a plecat de la Real Madrid, universul lui Messi a devenit din ce în ce mai cenușiu după ce au plecat Xavi, Iniesta, Neymar, Dani Alves și Suarez de lângă el.

P.S. 2

Apropo de Haaland și Germania. Anul trecut pe vremea asta, după Bayern-Schalke 8-0 în runda inaugurală, scriam tot aici: ”A început Bundesliga, Bayern e noua campioană!”. Acum, bavarezii au trecut pe primul loc abia în etapa a 6-a. Târziu, foarte târziu ar zice unii. Ocazie cu care au ucis suspansul. Dar nu-i putem condamna pentru asta, îi putem doar aplauda.