Joi seară, în penultima etapă din preliminariile pentru Mondial, Spania a obținut două victorii, deși a jucat un singur meci. A fost mai întâi succesul său de la Atena, conturat mult mai facil decât o arată scorul final suficient de strâns, 1-0, și decât faptul că golul decisiv a fost marcat de Pablo Sarabia dintr-un penalty destul de greu de descifrat. Și-apoi a fost eșecul Suediei în Georgia, o surpriză uriașă ținând cont de context, căci Georgia juca doar pentru orgoliul său și pentru fani din tribună, iar nordicii avuseseră până atunci un parcurs ce nu ducea cu gândul la un pas greșit de genul ăsta.

Cronologic vorbind, eșecul Suediei a fost primul și el a marcat și evoluția Spaniei de la Atena. ”Furia Roja” n-a fost deloc furioasă, ci mai degrabă concentrată spre realizarea obiectivului propus, victoria. Conștienți că un succes, fie și la limită, îi va retrimite pe prima poziție înaintea ultimei runde, spaniolii lui Luis Enrique au jucat cu un ochi spre tabelă și cu celălalt spre economia de resurse. Le-a ieșit ceea ce și-au propus, deși minutele de final au adus și inerentele emoții ale unui astfel de rezultat strâns.

Spania-Suedia trebuia să fie finala grupei, un duel cu calificarea directă pe masă. Și a rămas așa, doar datele problemei se schimbă puțin. Înainte de ultimele meciuri ale toamnei situația Spaniei, semifinalistă la Euro totuși, nu era deloc liniștită, dimpotrivă, căci eșecul în fața Suediei din 2 septembrie deschisese larg ferestrele ibericilor spre baraj, ba chiar ei începuseră să calculeze în ce măsură o clasare pe poziția a treia le-ar mai oferi ceva șanse grație parcursului bun din Liga Națiunilor. Dar pentru că fotbalul nu e matematică, îi descoperim acum pe spanioli lideri în grupă, având așadar și varianta unui egal la Sevilla, contra Suediei.

În principal meritele nu sunt însă ale lor. Nimic de zis, Spania și-a făcut temele conștiincios după aceea (victorii cu Georgia, apoi în Kosovo și Grecia), însă dacă aruncăm o privire pe clasament n-avem cum să nu observăm că partida ar fi fost una oarecare dacă Suedia nu risipea tot ce agonisise, toată diferența de puncte în fața Spaniei, prin două eșecuri: mai întâi în Grecia, apoi în Georgia. Fie și 4 puncte dacă lua în aceste două jocuri, nu neapărat 6, Suedia ar fi pus Spania într-o situație fie imposibilă, fie greu de gestionat. Acum însă nordicii merg la Sevilla cu obligația de a câștiga, ceea ce face ca partida să capete alte nuanțe, mult mai favorabile Spaniei, ținând cont de stilul său de joc.

Spania n-a mai lipsit de la un turneu final din 1974, iar acum se află în fața unui clar proces de remodelare a unei echipe ce nu mai poate trăi din amintirile performanțelor de-acum un deceniu. Luis Enrique l-a menajat la Atena pe Sergio Busquets și probabil că mijlocașul Barcelonei n-ar fi apărut pe teren dacă jocul nu devenea ușor tensionat spre final. E clar însă că Busquets va porni din primul minut contra Suediei, dar în principiu alte schimbări sunt greu de intuit, ele depinzând de ideile de ultim moment ale selecționerului, dar și de evoluția celor care au terminat cu probleme partida de la Atena: Gavi și Inigo Martinez. E posibil ca-n zona de atac să apară fețe noi, căci Dani Olmo și Rodrigo Moreno au arătat la Atena că se poate conta din nou pe ei, iar în apărare e probabil ca-n locul lui Gaya să apară Jordi Alba, fără ca asta să însemne vreo variație a ideii de joc, cei doi fiind mai mult decât asemănători.

Suedia va da așadar la Sevilla peste o Spania ce-și poate juca perfect atuul posesiei, căci 0-0 e scor de calificare. Rezultat care s-a și consemnat, de altfel, în același decor, în iunie, la European. În plus, stadionul va fi acum plin, ceea ce reprezintă un argument în plus în favoarea ibericilor. Le au însă și suedezii pe-ale lor. În primul rând revenirea lui Ibrahimovic, care n-a fost de bun augur în Georgia, dar asta nu va face decât să-l motiveze suplimentar pe Zlatan, care și-a pus în cap să joace la 41 de ani un campionat mondial. Alături de el, în linia de atac a Suediei se va regăsi și Isak, lider în Primera cu Real Sociedad, ceea ce-i oferă o stare de spirit mai bună într-un context pe care-l cunoaște suficient de bine.