Știm cu toții, memoria în fotbal reprezintă puțin, foarte puțin. Din amintiri se poate trăi, dar prezentul e cel care condiționează totul. Amintirile sunt bune, dar nu țin, ca să zic așa, de foame. Noi știm asta cel mai bine, căci deja pentru noi trecutul, fotbalistic vorbind, nu mai e îndepărtat, ci foarte îndepărtat, iar prezentul e o continuă linie a eșecurilor, întreruptă doar de întâmplări fericite. Acum simt pe pielea lor și italienii.

În decurs de câteva luni, ”macaronarii” au trecut brusc de la ”Bella Italia” la ”porca miseria”. Campionii europeni sunt astăzi ca acei pasageri care se duc la aeroport cam târziu, mânați de o oarecare aroganță amestecată cu suficiența, iar când să facă check-in-ul se trezesc că li se spune, cu acel zâmbet sticlos: ”ne pare rău, dar nu mai sunt locuri pentru zborul ăsta. Vom încerca să vă relocăm, în măsura posibilităților, la un alt zbor”. În măsura posibilităților însemnând atunci când vor fi locuri disponibile.

În aviație se numește ”over-booking” și e o practică a tuturor companiilor, inclusiv a celor mari. Italienii zic că au făcut o ”italianatta”, căci ei, de regulă, după un turneu final de succes au dificultăți la următorul. ”Squadra azzurra” a pierdut așadar avionul spre Qatar pentru că s-a trezit târziu, iar acum speră să prindă ultimele bilete, în martie anul viitor. În acest timp însă încep să realizeze că nu le va fi deloc ușor, că în aceeași situație cu ei e și fosta campioană europeană, Portugalia, că mai sunt adversari periculoși pe-acolo, iar amintirea coșmarului cu Suedia devine din ce în ce mai pregnantă. Care Suedia, apropo, ar putea fi chiar partenerul de duel, cu tot cu Zlatan, asta dacă va mai fi selecționat după episodul golănesc de la Sevilla.

Cum se poate totuși ca o echipă ce primea elogii din toate părțile în iunie și iulie să nu fie capabilă să bată, din septembrie încoace, Bulgaria și Elveția de două ori pentru a-și asigura calificarea dintr-o grupă ce nu era deloc complicată? Explicațiile sunt, în același timp, greu și ușor de dat. Depinde cum privești problema. La Euro, Italia a câștigat grație unui fotbal coerent, gândit de Mancini și asistenții săi și pus în aplicare de un grup de jucători într-o excelentă dispoziție fizică, dar și mentală. Plus o doză de șansă, destul de mare pe alocuri, dar nimic ieșit din comun, căci și alte campioane au avut-o. Astăzi însă aceeași jucători sunt greu de recunoscut. Unii lipsesc, accidentați fiind, Chiellini, Verratti ori Immobile, alții sunt departe de forma optimă, gen Locatelli sau Barella, unii sunt cu gândurile-n altă parte, gen Insigne ori Belotti (a se citi discuțiile pentru prelungirea contractelor), iar alții par de-a dreptul cu nasul pe sus, gen Chiesa ori Jorginho, pe care unii îl mai și vedeau Balon de Aur. În plus, nici Mancini nu mai pare atins de inspirație, ba chiar pare cucerit de confuzie, vezi formulele de start din ultimele partide și schimbările efectuate pe parcurs. Vezi, la o adică, și decizia de a-i tot pasa responsabilitatea penalty-urilor lui Jorginho, totuși cu 3 ratări consecutive și toate în momente decisive. Ultimele sale declarații, ”ne calificăm sigur la Mondial, cine știe poate o să-l și câștigăm”, sunt bizare și par mai mult decât forțate în actualul context, iar cineva ar trebui să-i atragă atenția că ar fi bine să calce frâna, nu cumva să derapeze. Siguranța e bună, dar dacă sorții îi scot în față Portugalia lui Cristiano mai poate fi vorba de așa ceva?

Paradoxal, șansa Italiei, apropo de zborul ratat spre Qatar, e că următoarea cursă e în martie. Dacă barajul ar fi fost acum, ”azzurrii” ar fi avut emoții și cu Macedonia la cum au jucat în ultimele săptămâni. Până în martie însă lucrurile se pot regla, căci martie înseamnă pentru fotbaliști debutul tronsonului decisiv al fiecărui sezon, iar ei obișnuiesc să-și creioneze în această direcție traseul fizic și mental.

Cât despre memorie? Rămâne cum am stabilit. Erou în vară, Roberto Mancini poate îmbrăca facil costumul uitat într-un colț al vestiarului de la Coverciano de Gian Piero Ventura, cel ce a stat pe banca Italiei la răsunătorul eșec cu Suedia din 2017. Italia nu-și poate permite două Mondiale consecutive privite la televizor. Ventura e, de-atunci, doar un telespectator.