În China, în week-end, nu s-au putut vedea la televizor meciurile din Premier League. Deținătorul de drepturi de-acolo a decis sau a fost ajutat să decidă, că publicul chinez nu trebuie să vadă manifestările de solidaritate față de Ucraina și de condamnare a invaziei. Spre cine se îndreaptă solidaritatea chinezilor e cam limpede, pactul cu diavolul e cam parafat cum s-ar spune, chit că de la Sun Tzu și a sa ”artă” știm că pentru chinezi războiul perfect e cel câștigat fără luptă.

Cred că acum le pare un pic rău că n-au dat Burnley-Chelsea, mai ales că a fost și la oră bună pentru Beijing. Fix în timpul minutului de reculegere de dinaintea meciului, fanii lui Chelsea s-au trezit să scandeze numele lui Roman Abramovic. Care este, pesemne, eroul lor în aceste zile, omul spre care au decis ei să-și îndrepte gândurile, tocmai când toți ceilalți de pe stadion încercau să și le direcționeze spre victimele nevinovate ale acestei nenorociri.

Rolul lui Roman Abramovic în ceea ce înseamnă azi Chelsea e cunoscut. Al lui și al banilor lui. Care bani, n-au miros evident, dar au un punct de pornire. Ca orice miliardar destoinic, nici Abramovic n-ar vrea să dea detalii despre cum a făcut primul milion, doar că se cam bănuiește. Sunt cunoscute legăturile lui cu Boris Elțin și-apoi cu Putin (se spune că el a fost cel ce l-a convins pe Elțin că Putin i-ar fi cel mai bun succesor și tot el l-a consiliat pe Putin să se transforme în premier și să-l facă președinte-marionetă pe Medvedev) și de la asta pleacă tot ce i se întâmplă în ziua de azi. E un fel de-a spune ”ce i se întâmplă”, căci, hai să fim serioși, lui nu i se întâmplă nimic, de întâmplat li se întâmplă celor din Ucraina, care până săptămâna trecută aveau o casă, iar acum n-o mai au, aveau o țară și-s pe cale s-o piardă. Evident că nu Abramovic e de vină pentru sminteala locatarului de la Kremlin ori pentru manevrele celeilalte tabere, ce au provocat această sminteală. Ba chiar sunt destule voci care vorbesc la modul laudativ despre fostul mărunt guvernator din Ciukotka și actualul miliardar, dar nici nu ne putem preface că nu se întâmplă nimic.

Atât de importante să fie trofeele pentru niște suporteri încât să nu mai conteze, în mintea lor, tot ceea ce se petrece în jur? Atât de puțin să conteze suferința unora? Atât de aproape să fie propria cămașă? Atât de ușor se face un pact cu diavolul? ”Puteau să se abțină”, a spus și Thomas Tuchel, la final. Sincer, cred că ar fi spus-o și Abramovic. Puteau, dar n-au făcut-o sau poate că nici măcar nu s-au gândit la asta, căci zona lor de confort nu depășește ”Stamford Bridge”. Fanii lui Chelsea sunt doar un exemplu, pe ei nu i-a interesat de unde vin banii, ci doar beneficiile ce vin de pe urma lor. La fel cum nu nici pe alții nu i-au interesat alte lucruri, iar acum se declară oripilați, se miră și se fac că nu înțeleg.

Apropo. Știți cine s-a trezit să sară în apărarea lui Abramovic? Amanda Staveley, partenera și interfața fondului suveran de investiții saudit (a se citi statul Arabia Saudită) în afacerea de preluare a clubului Newcastle. După părerea ei, Abramovic e tratat ”injust”. Vă mai amintiți cum au sărbătorit în stradă fanii lui Newcastle preluarea clubului de către respectivul fond (a se citi Arabia Saudită)? Arabia Saudită, un exemplu de democrație, nu-i așa? Când s-a parafat tranzacția, scriam tot aici că următorul pe lista investitorilor din Premier League ar putea fi Lukașenko, că nu-l împiedică nimic. Acum cred că regretă că nu s-a gândit din timp, cine știe cum se trezeau unii să-i strige numele pe vreun stadion!