O grămadă de oameni au căzut brusc, în acest mijloc de săptămână, în admirația lui Karim Benzema. După o nouă prestație ”stelară” a ”nouarului cu suflet de zece”, așa cum i-a plăcut mereu să se autocaracterizeze, de data asta la Londra, în fața lui Chelsea. Prestație care a venit după un meci, cel cu PSG, în care atacantul francez a strălucit și după un altul, cel cu Barcelona, în care a strălucit prin absență. Da da, ați citi bine, nu e nimic greșit. În acel ”Clasico”, Benzema a strălucit prin absență. 

Se tot spune că nimeni nu e de neînlocuit. Posibil. În ziua de azi însă, strict în această zi de început de aprilie, Benzema e de neînlocuit la Real Madrid. Fără el, gruparea ”blanco” e de neconceput azi, iar dacă prin absurd se accidentează grav ori primește vreo suspendare lungă, la Real Madrid se poate stinge lumina. Și revin la ceea ce am spus mai sus, în acel ”Clasico” pierdut cu 4-0 de madrileni în fața Barcelonei, Karim a strălucit prin absență, fiindcă astăzi toată lumea se întreabă cum ar fi fost în acea seară dacă el era pe teren. N-avem de unde să știm, deci mai bine nu continuăm pe tema asta.

Mulți oameni au căzut așadar în admirația lui Karim. Azi. Acum ceva vreme, mulți dintre acești mulți erau capabili să spună că Benzema nu e un fotbalist de nivelul lui Real Madrid. Că nu e un nouar autentic, că e cam ratangiu, că a trăit pe spatele lui Cristiano, că are parte de tot felul de favoruri de la Zidane și de la Florentino Perez, că nu prea are caracter și tot așa. Partea cu caracterul n-o discut aici. Acum mulți ani, când Florentino Perez negocia pentru brazilianul Ronaldo, s-au găsit unii care să-l sfătuiască să n-o facă, pentru că are diverse probleme de comportament. Foarte fidel ideilor sale, Florentino a adus următorul argument: ”Nu-l iau de ginere, îl aduc să dea goluri”. Și a dat, destule. La fel cum a dat și Benzema, care de când a plecat Cristiano a fost cam singurul capabil să preia din responsabilitățile portughezului, singurul capabil să acopere golul și golurile acestuia, iar de când a plecat Ramos a fost cam singurul capabil să devină și liderul unui vestar atât de greu precum al Madridului.

Foarte mulți din acești mulți mai uită un lucru. Karim Mostafa Benzema este singurul fotbalist pentru care Florentino Perez a făcut un gest deosebit, deloc obișnuit atunci când vine vorba de președintele Madridului, un ”ser superior” așa cum îi place să se autocaracterizeze. Ca să-l convingă să semneze, Florentino s-a dus acasă la atacantul francez, pe atunci la Lyon. Lucru pe care nu-mi amintesc să-l fi făcut nici cu Cristiano (pe care oricum îl acontase Ramon Calderon), nici cu Bale, nici cu Modric, nici măcar cu Zidane, Beckham ori Ronaldo, nici măcar cu Figo. La Benzema s-a dus, într-o suburbie nu tocmai ”cool” a orașului, ba chiar, după cum povestește chiar atacantul, i-a vorbit în franceză, a băut o cafea nu prea gustoasă pregătită de tatăl lui și i-a explicat ce proiect deosebit se pune la cale la Real Madrid.

Florentino căzuse în admirația lui Karim după un super meci al acestuia împotriva Barcelonei lui Guardiola în Champions League. La capătul căruia Pep i-ar fi solicitat lui Laporta să facă tot ce poate ca să-l cumpere pe francez, ca să-l poată pune alături de Messi în linia de atac. Pesemne că și interesul lui Pep a contat mult, căci Florentino a făcut toate eforturile posibile și l-a luat el. Ca să-l îmbuneze pe Guardiola, Laporta l-a adus pe Ibrahimovic, dar se pare că mai rău l-a enervat, de unde poate și felul în care s-a comportat Pep cu Zlatan în acel sezon. Mulți ani de-atunci s-a spus despre Benzema că s-ar fi potrivit mult mai bine la acea echipă a Barcelonei, dar în toți acești ani admirația lui Florentino față de el nu s-a schimbat foarte mult. În toată această perioadă, sentimentele fanilor ”blanco” au fost amestecate. Mereu a fost considerat cel mai bun partener pentru Cristiano Ronaldo în teren, înainte de a fi considerat un marcator. În traducere din arabă, Karim ar însemna ”generos”. Asta a și fost Benzema, un generos, în toți acești ani de conviețuire cu Cristiano, dar și cu Bale, căci francezul era cel care făcea legătura între portughez și galez în teren, când era evidentă răceala dintre ei.

Noul Benzema are 6 kilograme mai puțin decât în toți acești ani, e deci mai rapid și a compensat scăderea în greutate cu creșterea masei musculare. E mai matur după povestea urâtă cu Valbuena, care l-a lăsat fără titlu mondial și, poate, fără Balon de Aur. Dă goluri, dar crează și fotbal, e omul numărul unu al echipei astăzi și principala speranță a Madridului și a ”naționalei” Franței.

EZITĂRILE LUI MBAPPE

Și-aici e momentul în care, pe firul narațiunii, intervine Mbappe. O să ziceți că dă cam ca nuca-n perete. Posibil. Ceea ce observ eu însă observă și alții. Că de la o vreme, discursul lui Mbappe față de o eventuală rămânere la Paris s-a schimbat. În sensul că a introdus în retorica lui nuanțe care dau de înțeles că o continuare nu e deloc imposibilă. Asta după luni bune în care trântea de-a dreptul ușa-n fața lui Leonardo și Al Khelaifi atunci când aceștia căutau să deschidă vreo discuție. Iar asta se întâmplă tocmai când fanii madrileni au deja iluziile la maximum gândindu-se ce pereche fără pereche vor face Karim și Kylian pe modernizatul ”Bernabeu”.

Ce să se fi schimbat? N-aș crede că banii uluitor de mulți (200 de milioane) pe care îi aruncă la înaintare qatarezii. În fond era clar că Real Madrid nu poate oferi aceleași sume. Poate presiunea infernală care cade pe umerii lui Kylian inclusiv din partea președintelui Macron (se crede că v-a câștiga alegerile ce bat la ușă într-un soi de ”remake” al filmului pe care l-am văzut și la noi, în 2000, când cu ”răul cel mai mic”), ce și-ar dori ca Mbappe să fie unul din port-drapelurile Franței la Olimpiada de la Paris, din 2024, ori asta ca jucător la Real Madrid n-ar da chiar bine. Sau poate intenția lui Kylian de a nu-i strica ”generosului” Karim cei mai frumoși ani din carieră, umbrindu-i printr-un transfer statutul actual de la Madrid. Doi ani, căci cu atât s-ar mulțumi PSG, trec repede.

În 2024, Kylian va avea 26 ani. Iar Karim, 37.